Nutriția și patologia gastrointestinală: de la prevenție la tratament

Gastropareza

Gastropareza reprezintă paralizia („pareza”) stomacului („gastro”), având denumirea şi de stază gastrică, gastropatie, stomac leneş sau enteropatie diabetică (ȋn cazul pacienților cu diabet zaharat tip 2). Stomacul reprezintă o structură flexibilă ȋn formă de sac, ce se poate ȋntinde, relaxa, contracta pentru a mărunți, amesteca şi propaga alimentele în intestinul subțire. Gastropareza presupune încetinirea golirii stomacului, ce poate fi o variație fiziologică individuală, determinând simptome precum sațietate precoce, greață, vărsături cu alimente nedigerate, constipație. Pentru toți pacienții cu gastropareză şi în special în cazul celor cu afecțiuni asociate, precum diabet zaharat sau patologie renală, este recomandat un regim alimentar adecvat care să maximizeze beneficiile nutriționale.

De cele mai multe ori, gastropareza este o complicație a altor patologii existente, cum este diabetul zaharat de tip 2 sau patologia renală. Prioritare vor fi recomandările dietetice specifice acestor patologii în vedere controlului glicemic, diurezei, proteinuriei etc. Recomandările specifice diabetului zaharat de tip 2 și patologiei renale nu vor fi discutate în detaliu în acest capitol. În continuare vor fi prezentate particularitățile nutriționale pentru pacienții cu gastropareză.

Intervenția nutrițională în gastropareză

Nu există recomandări nutriționale pentru prevenția gastroparezei deoarece aceasta are cauze diferite de cele alimentare. Desigur, indirect prin metodele nutriționale de prevenție ale diabetului zaharat de tip 2 se poate evita și gastropareza care apare ca o complicație a acestei patologii. Mai puțin se poate vorbi despre un factor alimentar cu impact direct asupra apariției gastroparezei.

Intervenția nutrițională în gastropareză are următoarele obiective [4]:

• ameliorarea simptomelor precum greață, vărsături, balonare, constipație, indigestie, lipsa apetitului;
• favorizarea evacuării gastrice, evitarea stazei și a formării bezoarelor alimentare în stomac;
• hidratarea adecvată;
• prevenirea denutriției și deficiențelor de vitamine și minerale.

Intervenția dietetică cea mai potrivită se va alege în funcție de gravitatea bolii și simptomelor. Pacienții cu gastropareză pot urma o dietă formată din alimente obișnuite, dar cu o consistență modificată (trebuie să predomine lichidele și piureurile) sau se poate apela la o nutriție enterală în cazurile mai grave care necesită spitalizare. Nutriția parenterală este doar o metodă de rezervă pentru cazurile grave și care se aplică pentru o perioadă mai scurtă de timp până pacientul devine mai stabil și poate reveni la o alimentație normală.

În majoritatea cazurilor pacienții tolerează o nutriție bazată pe alimente normale, dar care necesită o consistență modificată. Baza dietei în gastropareză o reprezintă alimentele lichide și alimentele semilichide/semisolide tip shake-uri și piureuri.

În ceea ce privește macronutrienții (carbohidrați, proteine și grăsimi), dieta nu necesită modificări majore [5]. Se poate reduce aportul de grăsimi și crește puțin aportul de carbohidrați și proteine. În cazul în care pacientul suferă de diabet zaharat tip 2, dieta se va controla în carbohidrați în funcție de medicația hipoglicemiantă urmată și glicemia se va monitoriza frecvent pentru a evita riscul de fluctuații, adesea întâlnit la pacienții cu gastropareză și cauzat de evacuarea anormală a stomacului. Aceeași atenție trebuie acordată și în cazul pacienților cu patologie renală, caz în care se va modifica conținutul proteic al dietei.

Grăsimile par a fi o problemă în formă solidă, dar în formă lichidă par a fi mai bine tolerate. Nu se va consuma niciodată o cantitate mare de grăsimi la aceeași masă, fie că vine din surse vegetale sănătoase sau din surse animale. De exemplu, smântâna de consistență mai lichidă, poate fi potrivită ca textură, dar nu va fi tolerată în cantitate mare (mai mult de 1-2 linguri) pentru conținutul mare de grăsimi care va întârzia evacuarea alimentelor din stomac.

Cantitatea de fibre din alimentație trebuie redusă, totuși nu trebuie excluse pentru că apare constipația cronică ce poate accentua simptomele gastrice la pacienții cu gastropareză. Prin consumul de alimente lichide și semisolide se va reduce automat o anumită cantitate de fibre. Fibrele întârzie evacuarea stomacului și pot duce și la formarea de bezoare („perle”) alimentare în stomac.

Alimente recomandate și alimente care trebuie evitate sau limitate [6]:

Alimentele mai solide sau de tip piure pot fi consumate în prima parte a zilei, iar după masă și seara se vor prefera alimentele mai lichide.

Alte aspecte de stil de viață sunt importante pentru favorizarea evacuării gastrice:

• mese mici cantitativ și mai dese (evacuarea gastrică este mai rapidă dacă se consumă alimente cu un volum mai mic la o masă);
• alimentele solide se vor mesteca foarte bine;
• alimentele solide se vor consuma în înghițituri mici;
• vor fi consumate lichide și apă la fiecare masă;
• se va sta în picioare sau se vor face plimbări ușoare după mese;
• se va evita stresul după masă sau activitățile fizice intense care vor îngreuna digestia.

Scăderi bruște în greutate pot apărea din cauza:

• reducerii cantității alimentelor și excluderea multor alimente solide;
• simptomelor care apar după ingestia de alimente: greață, vărsături, indigestie, flatulență;
• lipsei apetitului;
• scăderii senzației de foame prin evacuarea lentă a stomacului.

În aceste cazuri, se va interveni nutrițional pentru evitarea malnutriției protein-calorice și deficiențelor de vitamine și minerale.

De cele mai multe ori, aportul proteic și caloric nu poate fi crescut prin alimente pentru că pacienții nu tolereaza cantități mai mari. În aceste cazuri se va apela la alimente cu destinație medicală specială, cum sunt anumite formule de lapte îmbogățite sau anumite shake-uri hiperproteice ce pot furniza întreg spectrul de nutrienți, de la proteine și carbohidrați, până la vitamine și minerale. Aceste formule speciale se pot folosi în completarea dietei sau ca înlocuitori de mese (de exemplu, la o gustare sau la masa de seară când nu se pot consuma cantități mari de alimente).

Cele mai întâlnite deficiențe de micronutrienți întâlnite la pacienții cu gastropareză sunt:

• deficiența de fier;
• deficiența de vitamina B12;
• deficiența de vitamina D;
• deficiența de acid folic.

Dacă suplimentarea cu vitamine și minerale este necesară, se vor folosi suplimentele lichide sau efervescente, cele solide fiind mai greu de digerat și absorbit, existând riscul de a fi eliminate în mare măsură.