Tratamentul alergiilor alimentare

Rezumat:

Alergiile alimentare sunt afectiuni din ce in ce mai frecvente, care ridica probleme deosebite de tratament si profilaxie. Tratamentul de baza il reprezinta evitarea contactului (ingestiei) cu alergenul, dar si rezolvarea manifestarilor alergice acute, daca acestea apar. Atitudinea pacientilor si a familiei este esentiala si poate fi factorul hotarator in evitarea unor situatii care pun in pericol viata.

Abstract:

Food allergies are more and more frequent diseases, rising difficult problems in the field of treatment and prophylaxis. The usual treatment is based on the current avoidance of the allergen, but includes also the management of the accidental acute episodes. The adherence of the patient and his family are essential factors in solving sometimes life threatening situations.

O categorie de afectiuni extrem de frecvente in epoca moderna este cea a alergiilor alimentare. In principiu, este bine de stiut ca nu orice reactie adversa la alimente este alergie si ca ele pot fi clasificate in: afectiuni mediate imunologic (alergii) si manifestari fara mecanism imun (de exemplu, intoleranta la lactoza, efectele cofeinei din cafea etc.). Desi nu exista cifre foarte exacte, se apreciaza ca la ora actuala, in 25-30% din familii exista cel putin un membru cu alergie alimentara. Prevalenta reala a alergiilor este ceva mai mica, cifrele fiind de aproximativ 5-6% (la copii) si 3-4% (la adulti). Aceasta deoarece confirmarea clinica si paraclinica se obtin destul de dificil si multi pacienti prefera sa ia masuri de restrictie alimentara fara a merge pana la capat cu investigatiile de specialitate.

Alergiile alimentare sunt, de regula, dificil de diagnosticat. Odata diagnosticate, problemele nu dispar, tratamentul si profilaxia episoadelor acute ridicand multe probleme atat pentru medic, cat si pentru pacient.

Un element de baza il reprezinta educarea pacientului, care trebuie sa isi cunoasca boala si factorii declansatori. El trebuie constientizat de faptul ca singura terapie cu adevarat eficienta a alergiilor este evitarea totala a alergenului sau alergenilor. Ca atare, nu numai ca trebuie sa ocoleasca alimentele respective, dar este necesar sa le si identifice prezenta in felurile de mancare complexe sau in alimentele preambalate, ceea ce nu este deloc usor astazi, cand pe piata se gasesc produse cu nenumarate ingrediente. Am dori sa subliniem faptul ca nu cantitatea de alergen este importanta, ci prezenta sa. Reactiile alergice pot fi declansate de urme de alergen, de cantitati extrem de reduse, deci cu atat mai usor de pierdut din vedere.

Daca se stie clar care este alergenul, el trebuie eliminat complet din dieta. Alimentele care il contin nu trebuie sa intre in niciun fel in contact cu pacientul alergic. Ele sau componentele lor nu trebuie ingerate, inhalate, injectate si nu trebuie sa vina in contact cu pielea sau mucoasele. Desi unele dintre aceste mentiuni pot parea neuzuale, trebuie stiut ca in decursul prepararii alimentelor (fierberea laptelui sau prajirea pestelui, de exemplu) exista posibilitatea inhalarii de fragmente alergizante dispersate in abur. De asemenea, in unele produse cosmetice sau medicamente se pot regasi urme, trofoalergenii, la care individul este sensibilizat.

Medicul de familie trebuie pus in tema in legatura cu alergiile de care sufera pacientul (la momentul inscrierii acestuia). Este de retinut ca cele mai multe alergii alimentare au manifestari cutanate, gastrointestinale si respiratorii.

Ce este de facut daca suspectam ca unul dintre pacienti are o alergie alimentara?

Este necesar sa facem apel la colegii alergologi (imunologi), pentru ca boala sa fie sau nu confirmata. Apoi este necesara consultatia intr-un serviciu de nutritie, unde sa se evalueze dieta de eliminare, sa se recomande alimente care sa le substituie pe cele scoase si sa se previna eventualele carente. In fine, si un consult intr-un serviciu de gastroenterologie este util pentru bilantul anumitor pacienti (de exemplu, a celor cu esofagita eozinofilica, gastrite, sindroame de malabsorbtie). Alergiile alimentare apar adesea pe un fond cu multiple probleme in sfera aparatului digestiv.

Dieta in alergiile alimentare

Asa cum am amintit, ea reprezinta un element crucial pentru patologia de fata si exista cateva aspecte care trebuie retinute.

Dieta de eliminare, din care sa fie absent alergenul, dar care sa satisfaca toate necesitatile nutritionale ale individului, poate duce la rezolvarea simptomelor, evitand deficientele nutritionale. Subliniem inca o data ca trebuie eliminate numai acele componente fata de care procedura de diagnostic a confirmat prezenta reactiilor de hipersensibilitate.Pacientul si familia acestuia trebuie invatati sa citeasca cu atentie etichetele alimentelor conditionate, pentru a identifica acele componente-problema. In majoritatea tarilor este obligatoriu ca pe etichete sa fie inscriptionata prezenta alergenilor majori (ou, lapte, soia, alune etc.).

Daca alergicul nu este sigur ca poate exclude prezenta alergenului dintr-un produs, este de dorit sa renunte la consumul acestuia. In timpul prepararii alimentelor se poate produce „contaminarea” cu produse periculoase, daca se folosesc aceleasi ustensile si vase.

Sunt frecvente alergiile incrucisate, cele mai intalnite fiind: ou/carne de pasare (<5%), lapte de vaca/carne de vita (10%), lapte de vaca/lapte de capra (>90%), diferite soiuri de peste (>50%), diferite alune (<10%), soia si alte leguminoase (<5%), grau si diverse cereale (25%), diferite nuci (>50%). Aceste elemente trebuie anticipate si evitate.Pacientul trebuie descurajat sa participe la evenimente „riscante” (petreceri cu bufet suedez, picnicuri), unde este greu de evitat consumul unui anume trofoalergen.Pacientul trebuie instruit sa avertizeze personalul din restaurante si cantine asupra faptului ca are o alergie alimentara si sa ceara sfatul cu privire la ce poate comanda fara probleme.

Chiar in conditiile respectarii stricte a masurilor de evitare, alergenii pot fi ingerati accidental, declansand un episod acut. Pacientii trebuie instruiti ce sa faca intr-un astfel de context. Este recomandat ca indivizii care au un potential ridicat de a dezvolta o alergie alimentara severa sa aiba la indemana o doza de epinefrina auto-injectabila. Cel mai bine este sa se puna la punct dinainte un plan de actiune pentru astfel de situatii. Exista site-uri specializate a caror consultare poate ajuta pacientul (www.foodallergy.org). In cazul in care antecedentele sunt strict de manifestari usoare (prurit cutanat, urticarie usoara dupa ingestia de alergen), tratamentul administrat se va limita la administrarea unui antihistaminic oral. Oricum, trebuie avut in vedere ca exista potentialul dezvoltarii unor reactii mai ample consecutive unor expuneri repetate, fie din cauza ingestiei unei doze superioare celei ingerate anterior, fie din cauza cresterii gradului de sensibilizare din motive necunoscute.

Daca pacientul are simptome sistemice semnificative, tratamentul de electie este epinefrina intramuscular. Astfel de simptome includ urticaria generalizata, edemul laringean, simptomatologia de tract respirator inferior (dispnee, wheezing) si hipotensiunea arteriala. Epinefrina trebuie, in principiu, administrata la orice pacient cu istoric de reactie alergica severa de indata ce se observa ingestia alergenului sau ce apar primele simptome. Ideal este sa nu se astepte aparitia simptomelor.

Epinefrina, ca agonist adrenergic, se foloseste in managementul de urgenta al reactiilor alergice sistemice sau in anafilaxie (urticarie, angioedem, bronhospasm, colaps), iar efectele sunt spectaculoase si imediate. Ea creste rezistenta vasculara sistemica, presiunea diastolica, produce bronhodilatatie si creste activitatea cardiaca inotropica si cronotropica. Aditional, reduce urtricaria, angioedemul si edemul laringian, ca si alte manifestari sistemice de anafilaxie.

In cazuri de anafilaxie, pacientii nu trebuie sa se bazeze pe bronhodilatatoare sau antihistaminice ca tratament, desi acestea pot figura in terapia aditionala, ci trebuie sa recurga tot la epinefrina. Daca pacientul este copil, parintii sau cei care au grija de el trebuie instruiti in identificarea reactiilor anafilactice si in administrarea tratamentului.
Tratamentul reactiilor alergice mai putin grave include, desigur, si produse antihistaminice. In astm, bronhodilatatorul poate fi util. Desi, pentru reactii anafilactice se folosesc adesea si corticosteroizi, ei nu par eficienti pentru reducerea simptomatologiei precoce, ci numai a celei tardive.

Tratamentul avansat al anafilaxiei determinate de alergeni alimentari este alcatuit din antihistaminice, bronhodilatatoare, blocanti de receptori histaminici, corticosteroizi, administrarea de fluide i.v., glucagon si oxigen, ca si suport ventilator si circulator in anafilaxia severa.

In concluzie, alergiile alimentare sunt un grup de afectiuni in al caror management sunt implicati deopotriva pacientul si medicul de a caror colaborare depinde uneori chiar viata alergicului. Fara a fi boli invalidante, alergiile modifica stilul de viata si de alimentatie al celui care le dezvolta, ceea ce, in multe situatii, poate crea probleme de aderenta la profilaxia pe termen lung.

Bibliografie:

1. Food allergy: a practice parameter, Ann Allergy Asthma Immunol., Mar. 2006, 96(3 Suppl 2):S1-68;
2. Johansson S. G., Bieber T., Dahl R., Friedmann P. S., Lanier B. Q., Lockey R. F., Revised nomenclature for allergy for global use: Report of the Nomenclature Review Committee of the World Allergy Organization, October 2003, J. Allergy Clin Immunol., May 2004, 113(5):832-6;
3. Joint Task Force on Practice Parameters; American Academy of Allergy, Asthma and Immunology; American College of Allergy, Asthma and Immunology; Joint Council of Allergy, Asthma and Immunology, The diagnosis and management of anaphylaxis: an updated practice parameter. J. Allergy Clin. Immunol., Mar. 2005, 115(3 Suppl 2):S483-523;
4. Sicherer S. H., Clinical implications of cross-reactive food allergens, J. Allergy Clin Immunol, Dec. 2001, 108(6):881-90;
5. Simons F. E., First-aid treatment of anaphylaxis to food: focus on epinephrine, J. Allergy Clin Immunol., May 2004, 113(5):837-44.

Conf. dr. Corina Zugravu

UMF „Carol Davila”, București