Dr. Constantin Ion Parhon, autorul primei cărți de endocrinologie din lume

Endocrinologul Constantin Ion Parhon s-a născut în Câmpulung Muscel, iar clasele primare le-a urmat la Piatra-Neamţ. Obține diploma de bacalaureat în anul 1892 și urmează cursurile Universităţii din Bucureşti, fiind atras de lumea medicală. În anul 1900 a obținut titlul științific de doctor în medicină cu teza „Contribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie”. “Les secretions interns” este prima carte de endocrinologie din lume, publicată în anul 1909 de C.I. Parhon. Pe lângă medicină avea și alte pasiuni, precum studiul plantelor. Acesta a descoperit că şapte plante: busuiocul, anasonul, menta, valeriana, levănţica, chimenul şi nucul ar putea fi utilizate în lupta împotriva cancerului, așa încât le-a utilizat la prepararea unui ceai.

Activitatea profesională a endocrinologului Constantin Ion Parhon

După încheierea studiilor își desfășoară activitatea la Spitalul Rural Rallet din Dâmboviţa (1901-1902) şi la Spitalul Pantelimon (1903-1909). Devine conferenţiar al Clinicii de Boli Nervoase din Bucureşti (1903) și urmează la München un stagiu de perfecţionare (1906), lucrând apoi ca medic primar la Ospiciul Mărcuţa (1909-1940). Timp de 20 de ani (1913-1933) a fost profesor al Clinicii de Neuropsihiatrie a Facultăţii de Medicină din Iaşi. În plus, Parhon a fost și directorul Spitalului Socola din Iaşi (1917-1930).

Transferul la București

În 1933, doctorul Parhon a devenit titular al Catedrei de endocrinologie a Facultăţii de Medicină, ocupând această poziţie până în 1940. Mai târziu, C.I. Parhon este numit în funcția de director al Institutului pentru bolile nervoase, mintale şi endocrinologice din Capitală (1933-1940). Începând cu 1949 este director al Institutului de Endocrinologie şi, în paralel, director al Institutului de Geriatrie, ambele funcţii ocupându-le până în 1957.

Marie Curie, o viață în slujba științei

Titlurile obţinute de Constantin Ion Parhon în domeniul ştiinţific

În anul 1909 publică prima carte de endocrinologie din lume – “Les secretions interns”, un volum despre glandele endocrine. El a fost a treia persoană, după Marinescu şi Babeș, care a contribuit cu un tratat de sinteză la patrimoniul tratatelor de bază ale ştiinţelor medicale.

Fiind o personalitate care desfășura activități multiple în domeniul ştiinţific, Constantin Ion Parhon este ales membru titular al Academiei Române pe 22 mai 1939. În plus, a fost membru titular al Academiei de Medicină din Bucureşti (1935), membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale (1969), membru fondator al Societăţii de Anatomie din Bucureşti, al Societăţii de Biologie, al Societăţii Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie şi Endocrinologie.

În anul 1924, C.I. Parhon a ţinut o prelegere având ca subiect principal „Guşa, cretinismul şi surdomutitatea în România” la cel de-al 5-lea Congres al neurologilor, psihologilor şi endocrinologilor români de la Sibiu. Acesta a fost decorat 1941 cu Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului”. În anul 1938 pune bazele revistei Societăţii Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, care funcţionează sub egida Academiei Române începând cu anul 2005.

Istoria Institutului „C.I. Parhon”

Crearea unui institut în domeniul endocrinologiei a reprezentat o preocupare pentru profesorii C.I. Parhon și Șt. M. Milcu. În perioada în care se pregătea înfiinţarea Institutului, morbiditatea endocrină crescuse, la fel și gușa endemică, din cauza deficitului de iod.

Foto: ro.wikipedia.org

Instituția a funcţionat până în anul 1948 în Spitalul Colentina, fiind apoi mutată în spațiile Sanatoriului Saint Vincent de Paul. Pe parcursul timpului, Institutul a fost subordonat Ministerului Sănătății, Academiei de Științe Medicale, Academiei Române pentru a reveni, în zilele noastre, sub conducerea directă a Ministerului Sănătății.

Constantin Ion Parhon a decedat pe data de 9 august 1969, la vârsta de 95 de ani, și a fost înmormântat în Mausoleul din Parcul Carol I.

Surse: parhoniasi.ro; enciclopediaromaniei.ro; radioromaniacultural.ro; radiomures.ro