Echipa medic – farmacist: realitate sau utopie?

Dr. Alin Popescu, medic primar medicină sportivă , secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby

Medicii și farmaciștii au în centrul activității pacientul și acționează după principiul „Primum non nocere”. Beneficiile lucrului în echipa medic – farmacist se reflectă în evoluția terapeutică a pacienților. Colaborarea dintre specialiști este esențială, deoarece numai împreună pot lua deciziile farmacoterapeutice care pot atrage pacientul în echipă, astfel încât acesta să adere la tratament.

Dragă farmacistule și dragă medicule,

Când stați și vă gândiți la cum a evoluat sistemul medical din țara noastră, inevitabil vă vin în minte poveștile pe care le-ați auzit de la diverși colegi din domeniul medical, care au ales să plece în țări cu sisteme mai bine dezvoltate și în care au fost făcute investiții de-a lungul a zeci de ani. În relatările lor ați auzit, cu siguranță, sintagma „echipă medicală”… și nu, nu ne referim la echipa formată din medic – asistent sau farmacist – asistent, ci la echipele interdisciplinare, în care fiecare membru conștientizează importanța colegului din altă specialitate decât cea pe care el o exercită. Dar haideți să restrângem discuția noastră la echipa medic – farmacist.

Vă voi adresa două întrebări și vă voi ruga să vă răspundeți sincer la ele:

Considerați că în România anului 2021, echipa medic – farmacist este reală?
Pentru practica dumneavoastră, cât de importantă este sau ar fi existența acestei echipe?

Eu vă voi oferi răspunsul meu onest: cred în importanța existenței colaborării medic – farmacist, dar… atât, momentan.

Pentru mine este un subiect important și sensibil deopotrivă. În momentul în care am ales să urmez Facultatea de Farmacie, visam că voi deveni farmacist clinician și că voi lucra în echipă cu medici de diverse specialități, asistenți, că voi merge pe secțiile spitalelor și voi interacționa cu pacienții. Timpul a trecut, a venit practica de anul V, pe care am ales să o fac în farmacia unui spital universitar, moment în care brusc am fost trezită din visare și am văzut ce înseamnă de fapt să fii farmacist de spital în România, iar traseul meu profesional a fost brusc… reconfigurat.

Acum, nu vă gândiți că am acționat după principiul „am dat de greu și am renunțat”. Din contră, pot spune că am urmat sfatul lui Walt Disney, care zicea „Visele pot deveni realitate, dacă ai curajul să le urmezi.” – mi-am urmat visul de a lucra în echipe multidisciplinare, dar haideți să revenim la povestea echipei medic – farmacist.

Importanța acestui duo este incontestabilă. Până la urmă, medicul e specializat pe patologie, pe ce se întâmplă cu pacientul propriu-zis, iar farmacistul e specialistul medicamentului, al substanțelor și al efectelor acestora în organism. Sfat pentru toți pacienții (indiferent dacă sunt cadre medicale sau nu): pentru rezultate optime, apelați la medic și la farmacist.

Haideți, pentru început, să vedem ce au în comun cei doi specialiști, dincolo de faptul că „împart” aceeași universitate:

pacientul;
principiul „Primum non nocere”.

Plecând de la aceste două puncte, atât farmaciștii, cât și medicii au ca scop aderarea pacientului la tratament și la recomandările privind stilul de viață pe care pacientul ar trebui să îl adopte, pentru o evoluție pozitivă a stării de sănătate, în afecțiunea pe care o prezintă sau afecțiunile pe care le are, dacă vorbim de pacienții cronici cu multiple comorbidități.

Pentru ca un pacient să urmeze indicațiile oferite de specialiști, este esențial ca el să primească mesaje comune atât de la medic, cât și de la farmacist. Să nu uităm că România încă este țara cu cei mai mulți oameni care nu pun întrebări, iar acest lucru se vede cel mai bine în cabinetele medicale, unde pacientul ascultă ce îi spune medicul, fără să ceară lămuriri, iar după ce a trecut pragul cabinetului, își mai aduce aminte maximum 20% din ceea ce s-a discutat cu el. De aceea ar fi ideal să folosim, indiferent de specialitate, un limbaj simplu cu ajutorul căruia să transmitem aceleași mesaje atât în cabinet, cât și în farmacie.

Echipa medic – farmacist: cum ar fi posibil acest lucru?

Răspunsul este simplu – colaborarea între cele două specialități. În România, sunt aproximativ 18.000 de farmaciști și 12.400 de medici de familie. Exceptând orașele mari (București, Iași, Cluj, Constanța), unde densitatea famaciilor este mai mare, am putea spune că în restul orașelor, formarea echipelor farmacist – medic de familie, de 1:1 cel puțin, ar fi plauzibilă. Am luat ca exemplu medicii de familie, pentru că alături de farmaciști, sunt prima linie când vorbim de asistență medicală primară pentru populație.

Care ar fi avantajele unei astfel de colaborări în contextul actual, în care populația este îmbătrânită, iar prevalența erorilor de medicație și costurile medicamentelor sunt în creștere?

După cum spuneam anterior, farmacistul e specialistul medicamentului, iar dacă la medic pacientul doar ascultă, farmacistului îi va spune întotdeauna… și ceea ce a mâncat în ziua respectivă. Dar haideți să luăm partea bună a lucrurilor – farmacistul va afla întotdeauna toate medicamentele și suplimentele pe care și le administrează pacientul.

Farmacistul, prin colaborarea cu medicul curant, ajută la reducerea costurilor prin revizuirea din punct de vedere farmacoterapeutic a schemelor de tratament. Să nu uităm că pacienții care au foarte multe medicamente de administrat au tendința de a renunța la cele care contează în primul rând, iar aici colaborarea dintre specialiști este esențială, deoarece împreună putem lua deciziile farmacoterapeutice care pot atrage pacientul în echipă, astfel încât acesta să adere la tratament [1].

Dincolo de o reducere a costurilor pentru pacienți, vorbim și de o reducere a costurilor la nivelul întregului sistem medical: se evită apariția reacțiilor adverse, care reprezintă 5% din totalul internărilor (costul mediu al unei spitalizări de zi este de 400 lei în cazul secțiilor cu profil medical, iar pentru cele cu profil chirurgical/ATI media, e de 600/1.000 lei [2]). Studiile au arătat că pe o perioadă îndelungată, reducerea sau evitarea totală a anumitor costuri duce la economii considerabile pentru sistem.

Colaborarea noastră permite pacientului să aibă acces la tratamente de calitate și îl determină, în același timp, să fie disciplinat în privința administrării medicației, ceea ce duce la o farmacoterapie îmbunătățită. Totodată, accesul facil la profesioniștii din farmacii prezintă un avantaj pentru pacienții care pot fi educați, în timp, ca atunci când experimentează diferite efecte secundare ale medicației, să vină și să le raporteze specialistului. În urma unui dialog constructiv cu medicul curant, farmacistul poate revizui medicația astfel încât pacientul să nu ajungă să renunțe după cum consideră el la anumite medicamente care „îi fac mai mult rău”/„nu fac nimic”, după cum ar spune el.

De-a lungul timpului, imaginea farmacistului s-a format pe un model tranzacțional, axat pe prepararea și distribuirea medicamentelor. Cu toate acestea, profesia s-a adaptat timpurilor și s-a reorientat, păstrându-și și componentele anterior precizate, către oferirea de servicii farmaceutice, promovarea sănătății și prevenirea bolilor. Alături de medicii de familie, din prima linie, farmaciștii din farmaciile comunitare sunt unii din cei mai accesibili furnizori de asistență medicală, orientați către soluțiile pentru pacienți.

Dumneavoastră, colegii medici, nu aveți întotdeauna timpul necesar pentru a face prevenție, spre exemplu, sau din cauza birocrației, nu aveți timpul necesar pentru verificarea înțelegerii de către pacient a ceea ce are de făcut, iar aici intervenim noi, farmaciștii [3]. Dacă vă întrebați cum intervenim, răspunsul e simplu: rugăm pacientul să rezume ce are de făcut, după ce a primit în prealabil indicațiile de la medic. Să nu uităm că pregătirea noastră de farmaciști presupune abilitățile necesare pentru a oferi asistență medicală primară, centrată pe pacient.

De ce nu funcționează încă echipa medic – farmacist în România?

Poate pentru că nu știm să „ne vindem” noi, ca farmaciști. Nu aruncați cu pietre pentru sintagma folosită, dar mai departe mă voi adresa în special colegilor mei farmaciști.

Avem abilitățile de a gestiona pacienții cu afecțiuni pe termen lung și acest lucru
poate duce la beneficii atât clinice, cât și la reducerea costurilor pentru o varietate de boli cronice, precum bolile cardiovasculare, boala pulmonară obstructivă cronică și diabetul [3].
Tratamentul farmacologic optim este esențial pentru obținerea rezultatelor pozitive, iar acest lucru ține de pregătirea noastră [5].
Obținerea și menținerea succesului terapeutic al pacienților depind de munca în echipă.
Studiile au arătat că împărțirea responsabilităților între specialiști, pe baza pregătirii fiecăruia, impactează într-un mod pozitiv rezultatele terapiei medicamentoase, duce la scăderea numărului de reacții adverse și este eficientă din punct de vedere economic, deoarece încrederea acordată farmacistului (atât de medic, cât și de pacienți) duce la o scădere a numărului de vizite la medici.

Avem pacienți care au încredere în ce le spunem noi, farmaciștii, și pacienți care au încredere doar în ce le spuneți dumneavoastră, medicii. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am alinia limbajul și ceea ce le transmitem? Probabil vă gândiți că ar fi o lume ideală. Nu e imposibil să ajungem acolo, dar mai întâi trebuie să conștientizăm și să acceptăm limitele pe care le are fiecare dintre noi, prin prisma profesiei și a pregătirii, să schimbăm între noi informațiile despre cazurile clinice ale pacienților pe care „îi împărțim”, să ne completăm unii pe alții, iar la final, să spunem în cuvinte cât mai simple același mesaj „muritorului de rând”.