Compușii de aur în terapia poliartritei reumatoide

Poliartrita reumatoidă este o afecțiune autoimună caracterizată prin inflamația cronică a articulațiilor. Această patologie este asociată cu scăderea mobilității, dizabilitate fizică și reducerea calității vieții pacientului. Tratamentul farmacologic include medicamente antiinflamatoare, utilizate pentru managementul simptomelor, și medicamente antireumatice, modificatoare ale bolii (DMARD). Din clasa DMARD, fac parte și compușii de aur, precum aurotiomalatul de sodiu și auranofinul. Eficacitatea redusă și reacțiile adverse asociate terapiei au limitat utilizarea acestor compuși în tratamentul poliartritei reumatoide.

Introducere

            Poliartrita reumatoidă este o patologie autoimună caracterizată prin inflamația cronică a articulațiilor de la nivelul mâinilor și picioarelor. Această inflamație apare inițial la nivelul membranei sinoviale, cu formarea ulterioară a unui țesut anormal, numit panus, și distrugerea structurii articulațiilor locale [1]. În unele cazuri, boala poate progresa, cu afectarea altor organe (inimă, rinichi, tract gastrointestinal, ochi, sistem nervos etc.) [2]. Deși mecanismul de apariție a patologiei este incomplet elucidat, conform unei ipoteze s-a observat că poliartrita reumatoidă este asociată cu apariția anticorpilor antiproteine citrulinate [3]. Poliartrita reumatoidă afectează aproximativ 0,5 – 1% din populația adultă din întreaga lume și este puternic corelată cu dizabilitatea fizică și scăderea calității vieții pacienților [2,1].

Semne și simptome

            Diagnosticul precoce și corect al poliartritei reumatoide joacă un rol esențial în managementul bolii. Astfel, evaluarea semnelor și simptomelor și utilizarea biomarkerilor de laborator sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului diferențial, identificarea complicațiilor și inițierea tratamentului necesar pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung [4].

            În stadiile incipiente ale poliartritei reumatoide, pacienții nu prezintă manifestări clinice evidente, însă afecțiunea evoluează progresiv, cu dezvoltarea manifestărilor precum durere articulară, sensibilitate locală, tumefiere și afectare simetrică la nivelul articulațiilor [5]. De asemenea, la pacienții cu poliartrită reumatoidă s-a observat afectarea inițială a articulațiilor mici și, ulterior, afectarea articulațiilor mari [6]. Mai mult decât atât, progresia bolii conduce la eliberarea citokinelor proinflamatorii în fluxul sangvin, cu apariția manifestărilor extraarticulare. Vasculita, sindromul Felty, pericardita și pleurita sunt manifestări extraarticulare evidențiate la o parte din pacienții cu poliartrită reumatoidă [6].

            Criteriile utilizate în stabilirea diagnosticului de poliartrită reumatoidă sunt:

• rigiditatea matinală, cu durată de aproximativ o oră;
• artrita evidențiată pentru cel puțin 3 zone articulare;
• artrita evidențiată la nivelul articulațiilor mâinilor;
• afectarea simetrică a articulațiilor;
• prezența nodulilor reumatoizi subcutanați;
• factorul reumatoid pozitiv;
• modificările radiologice, ce indică eroziuni și afectarea articulațiilor [7].

Tratamentul poliartritei reumatoide

            Scopul principal al terapiei este reprezentat de creșterea calității vieții pacientului, prin prevenirea apariției complicațiilor de tipul manifestărilor extraarticulare. Managementul poliartritei reumatoide include diferite strategii de prevenție și terapii non-farmacologice și farmacologice, necesare pentru obținerea unei activități reduse a bolii sau, în unele cazuri, pentru remisiunea bolii [6].

Tratamentul non-farmacologic al poliartritei reumatoide

            Tratamentul non-farmacologic al poliartritei reumatoide, asociat terapiei farmacologice, este utilizat pentru diminuarea anxietății și depresiei, durerii și pentru îmbunătățirea mobilității pacienților [6]. Odihna, terapia ocupațională și exercițiile fizice fac parte din abordările non-farmacologice ale poliartritei reumatoide [8,9].

Tratamentul farmacologic al poliartritei reumatoide

            Conform recomandărilor ACR (Colegiul American de Radiologie) și EULAR (Alianța Europeană a Asociațiilor pentru Reumatologie), tratamentul farmacologic al poliartritei reumatoide se clasifică astfel:

• tratament simptomatic (medicamentele cu acțiune antiinflamatoare, utilizate în special pentru controlul simptomelor asociate patologiei);
• medicamente antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD – disease-modifying antirheumatic drugs) [10,11].

            Controlul simptomelor asociate poliartritei reumatoide se realizează în prezent cu medicamente din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene, hormonilor glucocorticoizi și, mai rar, cu analgezice opioide slabe [12].

            Medicamentele antireumatice modificatoare ale bolii suprimă activitatea autoimună și previn sau reduc afectarea articulară. Marele dezavantaj al acestor substanțe este reprezentat de debutul lent al acțiunii (6 săptămâni – 6 luni, în funcție de medicament). În acest sens, de cele mai multe ori pacienții pot primi asocieri de medicamente antiinflamatoare și DMARD până la apariția efectului asociat terapiei modificatoare a bolii [6]. Terapia convențională cu DMARD este reprezentată de metotrexat, leflunomidă, sulfasalazină și hidroxiclorochină. Mecanismul de acțiune al acestor substanțe este prezentat în tabelul 1.

Tabelul 1. Mecanismul de acțiune al substanțelor din clasa DMARD [13]

            De asemenea, tratamentul actual al poliartritei reumatoide include și medicamente biologice (de exemplu, tofacitinib), cu eficacitate crescută [14].

Compușii de aur în terapia poliartritei reumatoide

            Sărurile de aur fac parte din clasa medicamentelor antireumatice modificatoare a bolii, care încetinesc progresia poliartritei reumatoide [15]. Sunt medicamente cu debut lent (de aproximativ 6 luni) și durată lungă de acțiune. Aurotiomalatul de sodiu și aurotioglucoza sunt doi compuși cu administrare intramusculară, utilizați la pacienții cu poliartrită reumatoidă. Dezavantajul major, reprezentat de efectele toxice asociate terapiei, a condus la cercetări ulterioare pentru dezvoltarea unor compuși cu un profil de siguranță optim și eficacitate crescută. În acest sens, a fost demonstrată eficacitatea compusului auranofin, cu administrare pe cale orală sau injectabilă. Acțiunea sa antireumatică, dar și antiinflamatoare a fost susținută de multiple studii preclinice. Conform datelor din literatură, auranofin este similar din punct de vedere al eficacității cu compușii administrați pe cale injectabilă. Mai mult decât atât, au fost raportate mai puține reacții adverse pentru acest compus. Comparativ cu celelalte substanțe, auranofin prezintă o lipofilie ridicată, ce permite administrarea substanței pe cale orală, crescând astfel aderența pacientului la tratament [16]. Indicațiile terapeutice ale compușilor de aur includ și artrita psoriazică și unele forme de artrită juvenilă [17]. Doza administrată poate fi stabilită în funcție de stadiul bolii, severitatea simptomelor și răspunsul terapeutic în urma administrării tratamentului [18].

            Pentru compușii de aur au fost evidențiate diverse reacții adverse. Reacțiile adverse mucocutanate de scurtă durată au fost raportate în special după administrarea injectabilă a acestor compuși. Pacienții au prezentat ulcerații, stomatită și chiar eritrodermie, însă aceste reacții nu au limitat utilizarea acestor compuși în tratamentul poliartritei reumatoide. Sărurile de aur cu administrare orală au fost asociate cu efecte adverse gastrointestinale (de exemplu, diaree), în special la începutul tratamentului. Nefrotoxicitatea manifestată în special prin proteinurie și reacții hematologice (trombocitopenia, neutropenia, anemia aplastică) sunt însă reacții adverse semnificative, ce au condus la întreruperea tratamentului. Astfel, aceste reacții adverse cu semnificație clinică majoră au limitat utilizarea acestor compuși la pacienții cu poliartrită reumatoidă și înlocuirea lor cu substanțe cu un profil de siguranță optim și eficacitate ridicată [19].

Concluzii

            Poliartrita reumatoidă este o patologie asociată cu anxietate, depresie și reducerea semnificativă a calității vieții pacientului. Alegerea agentului terapeutic pentru acești pacienți necesită un diagnostic precis. Sărurile de aur fac parte din clasa medicamentelor antireumatice ce încetinesc progresia bolii. Deși acești compuși prezintă eficacitate moderată, dezavantaje precum debutul lent al efectului terapeutic și reacțiile adverse grave, precum reacțiile hematologice sau nefrotoxicitatea, au limitat din ce în ce mai mult utilizarea acestor compuși la pacienții cu poliartrită reumatoidă.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Firestein GS (2003). Evolving concepts of rheumatoid arthritis. Nature, 423(6937), 356-361. doi:10.1038/nature01661;
2. MayoClinic. Rheumaoid Arthritis. [data accesării: septembrie 2023] https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rheumatoid-arthritis/symptoms-causes/syc-20353648;
3. Surowska W, Kuca-Warnawin EH, Radzikowska A, Maśliński W (2017). The role of anti-citrullinated protein antibodies (ACPA) in the pathogenesis of rheumatoid arthritis. Cent J Immunol. 42, 390-398;
4. Wasserman A (2011). Diagnosis and management of rheumatoid arthritis. Am Fam Physician. 84, 1245-1252;
5. Jeffery RC (2014). Clinical features of rheumatoid arthritis. Medicine, 42, 231-236;
6. Radu A-F, Bungau SG (2021). Management of Rheumatoid Arthritis: An Overview. Cells, 10, 2857;
7. Majithia V, & Geraci SA (2007). Rheumatoid Arthritis: Diagnosis and Management. The American Journal of Medicine, 120(11), 936-939;
8. Cramp F (2019). The role of non-pharmacological interventions in the management of rheumatoid-arthritis-related fatigue. Rheumatology, 58, 22-28;
9. Hewlett S, Chalder T, Choy E, Cramp F, Davis B, Dures E, Nicholls C, Kirwan J (2011). Fatigue in rheumatoid arthritis: Time for a conceptual model. Rheumatology, 2011, 50, 1004-1006;
10. Fraenkel L, et al. (2021). American college of rheumatology guideline for the treatment of rheumatoid arthritis. Arthritis Care Res, 73, 924-939;
11. Smolen JS, et al. (2020). EULAR recommendations for the management of rheumatoid arthritis with synthetic and biological disease-modifying antirheumatic drugs: 2019 update. Ann Rheum Dis, 79, 685-699;
12. Whittle SL, et al. (2012). Multinational evidence-based recommendations for pain management by pharmacotherapy in inflammatory arthritis: Integrating systematic literature research and expert opinion of a broad panel of rheumatologists in the 3e Initiative. Rheumatology. 51, 1416-1425;
13. Sharma V, Tiwari RK, Shukla SS, & Pandey RK (2020). Current and Future molecular mechanism in Inflammation and Arthritis. Journal of pharmacopuncture, 23(2), 54-61;
14. Benjamin O, Goyal A, Lappin SL. Disease-Modifying Antirheumatic Drugs (DMARD) [Updated 2023 Jul 3]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2023 Jan;
15. Berners-Price SJ, & Filipovska A (2011). Gold compounds as therapeutic agents for human diseases. Metallomics, 3(9), 863;
16. Blaine M Sutton (1986). Gold Compounds for Rheumatoid Arthritis. GoldBull.,19, (1);
17. Champion GD (1984). Gold compounds in rheumatic diseases – 1. Medical Journal of Australia, 140(2), 73-77;
18. Can gold injections treat rheumatoid arthritis? Medical News Today. [data accesării: septembrie 2023] https://www.medicalnewstoday.com/articles/318680#history;
19. Davis P (1988). Gold Therapy in the Treatment of Rheumatoid Arthritis. Canadian Family Physician, 34, 445-452.

Corina Andrei

Farmacist rezident, asistent universitar
Disciplina de Farmacologie și Farmacie Clinică
Facultatea de Farmacie, UMF „Carol Davila”, București