Recomandări pentru administrarea corectă a antibioticelor

Antibioticele se definesc, de regulă, ca substanțe de origine naturală, semisintetică sau sintetică, care au rolul de a distruge sau de a inhiba dezvoltarea bacteriilor. Mecanismul lor de acțiune se bazează fie pe distrugerea peretelui celular bacterian, fie pe întreruperea sintezei proteinelor sau a altor procese esențiale supraviețuirii bacteriilor, fără a afecta în mod semnificativ celulele umane.

Antibiotice – scurt istoric

Prima substanță descoperită din clasa antibioticelor a fost penicilina – în anul 1928, de Alexander Fleming. Acesta a observat că o cultură de bacterii fusese contaminată cu mucegai (Penicilinum notatum), iar în jurul acestui mucegai bateriile fuseseră distruse. Această descoperire a adus un mare plus pentru medicină, în contextul în care până atunci multe boli erau greu de tratat, deseori chiar fatale. În anii care au urmat, s-au dezvoltat și alte clase de antibiotice, fie prin identificarea unor noi compuși naturali produși de microorganisme (precum anumite specii de bacterii și fungi), fie prin sintetizarea lor în laborator. În prezent, antibioticele reprezintă un pilon esențial al medicinei moderne. Însă folosirea lor necorespunzătoare poate duce la apariția rezistenței la antibiotice, ceea ce constituie o provocare majoră la nivel global în domeniul sănătății.

Administrarea corectă a antibioticelor

Pentru a beneficia de o eficacitate crescută a antibioticelor în tratatrea infecțiilor de natură bacteriană și pentru a preveni instalarea unor reacții adverse, acestea trebuie folosite strict la recomandarea medicului atunci când se impune. Trebuie să se conștientizeze faptul că antibioticele tratează numai infecțiile de natură bacteriană, nu și pe cele de natură virală. În cazul infecțiilor virale, se recomandă folosirea substanțelor din clasa antiviralelor.

Pentru o administrare corectă a antibioticelor trebuie să se țină cont de câteva aspecte importante.

• Se inițiază tratamentul cu antibiotic doar cu aviz medical

Pacientului i se recomandă să inițieze tratamentul cu antibiotic numai după un consult medical. Nu trebuie să se administreze antibiotic pe cont propriu, fără aviz medical. Automedicația poate duce la folosirea unor medicamente neadecvate pentru tipul de infecție de pacientul suferă, la doze incorecte sau la perioade de tratament prea scurte, ori prea lungi. Un tratament incorect administrat, în special când este vorba de o infecție virală, nu doar că nu vindeca, dar poate agrava situația și încuraja selecția bacteriilor rezistente. Doar medicul, pe baza anamnezei și a examenului clinic, are competența de a evalua corect starea pacientului și de a prescrie tipul de antibiotic potrivit, precum și dozele și durata ideală a tratamentului.

• Respectarea dozelor și intervalelor de administrare prescrise

Medicul va menționa clar câte comprimate trebuie luate pe zi și la ce ore/ în ce intervale, astfel încât concentrația medicamentului în sânge să rămână constantă și eficientă. În cazul în care se observă că simptomele se ameliorează, iar pacientul decide să reducă doza din proprie inițiativă, apar riscuri majore ca infecția să nu fie tratată corespunzător, iar bacteriile să devină rezistente la acel antibiotic. În același timp, nu se va crește doza fără acordul medicului, în speranța vindecării mai rapide. Acest lucru poate conduce la efecte adverse semnificative și la apariția rezistenței bacteriene.

• Cura completă de tratament

Chiar dacă simptomele se ameliorează și pacientul se va resimtiti mai bine dupa cateva zile de tratament, este esential sa se finalizeze cura recomandata de medic. Unul dintre cele mai frecvente motive ale esecului terapeutic si al dezvoltării rezistentei la antibiotice o reprezinta intreruperea prematura a tratamentului. Bacteriile mai sensibile pot fi eliminate rapid, dar cele mai rezistente pot supravietui, urmand sa se multiplice si sa se adapteze, devenind astfel mai puternice. Daca nu se va finaliza durata de tratament prescrisa de medic, bacteriile rămase în organism pot cauza o infecție recurentă, putând fi transmise chiar și altor persoane. În cazul în care se prelungește inutil durata unui tratament cu antibiotic, cand nu mai e necesar, organismul este expus la efecte secundare și la favorizarea dezvoltării rezistenței bacteriene.

• Se respectă recomandarile specifice fiecărui antibiotic

Exista diferite clase și tipuri de antibiotice, fiecare avand spectru diferit de actiune, mod de administrare si interactiuni posibile cu alte medicamente sau alimente. De exempul, unele antibiotice, pentru a absorbtie optima, este necesar sa fie administrate pe stomacul gol, in timp ce altele dupa masa, pentru a nu afecta tractul digestiv. Pentru o eficacitate crescuta in tratarea infectiei este important sa tineti cont de toate recomandarile specifice primite de la medic sau farmacist, inainte de administrarea antibioticului.

• Nu se vor reutiliza antibioticele prescrise anterior

Trebuie constientizat faptul ca in cazul unei noi infectii bacteriene este necesar consult medical pentru stabilirea clasei de antibiotic si a dozelor optime. Exista o mare varietate de bacterii cauzatoare de infectii, iar in cazul administrarii unei substante prescise in trecut, care nu actioneaza pe tulpina actuala exista riscul agravarii starii de sanatate a pacientului sau chiar punerea vietii sale in pericol.

• Conștientizarea riscul automedicației și dezvoltării rezistentei bacteriene

Rezistenta bacteriana la antibiotice este un fenomen ingrijorator, care poate transforma infecțiile obisnuite in probleme grave de sanatate. Bacteriile rezistente nu doar ca sunt mai greu de tratat, dar pot determina complicatii severe și pot reprezenta un risc pentru comunitate, prin raspandirea lor rapida. Atunci cand antibioticele sunt administrate necorespunzator (doze insuficiente, durata prea scurta, tipul gresit de antibiotic sau administrate fara a fi necesar), acestea exercita o presiune selectivă asupra bacteriilor, favorizându-le pe cele rezistente.

Concluzii

Pentru a mentine eficienta antibioticelor in viitor, este esential ca fiecare pacient sa fie responsabil: sa se informeze, sa evite automedicatia si sa respecte cu strictete indicatiile medicale.

Referințe bibliografice:

1. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2048009/;
2. https://www.ecdc.europa.eu/en;
3. https://www.mayoclinic.org/;
4. https://www.who.int/;
5. https://infectioase.ro/.

Raluca Catana

Farmacist Specialist Laborator farmaceutic