Adenoidita și infecțiile respiratorii – cum se corelează și ce soluții există

Adenoidita și infecțiile respiratorii, deseori în asociere, reprezintă o problemă medicală relativ des întâlnită, în special în rândul copiilor. Vegetațiile adenoide (polipii nazali) sunt structuri de natură limfatică localizate la nivelul nazofaringelui, implicate în imunitate. De fapt, vegetațiile adenoide reprezintă primul contact dintre antigenele și microorganismele inhalate și limfocite, celulele care produc anticorpi împotriva agenților patogeni. Deseori, adenoidita este secundară infecțiilor respiratorii, în foarte puține cazuri apărând izolat, fără a fi existat anterior un proces inflamator la nivelul căilor respiratorii superioare. Evoluția bolii poate fi fie acută, fie cronică.

Ce este adenoidita?

Adenoidita definește inflamația vegetațiilor adenoide (polipilor nazali), structuri integrante ale sistemului limfatic, cu rol vital în protecția împotriva agenților patogeni care inhalați prin gură sau pe cale nazală. Vegetațiile adenoide, alături de amigdalele palatine, formează așa-zisul inel limfatic al lui Waldeyer, care acționează drept barieră imunologică reprezentând prima linie de apărare a organismului.

De cele mai multe ori, adenoidita acută este precedată de o infecție virală a tractului respirator superior. Spre exemplu, adenoidita este frecvent asociată cu rinosinuzita, motiv pentru care mai poartă și denumirea de „rinoadenoidita”. Rinoadenoidita acută la copii este foarte frecventă, în principal din cauza faptului că inflamația susținută se extinde progresiv și la nivelul vegetațiilor adenoide. Adenoidita este cauzată în special de suprainfecții bacteriene, secundare unei infecții, de obicei virale, a tractului respirator superior. Speciile bacteriene frecvent izolate sunt:

• Haemophilus influenzae;
• Streptococcus pneumoniae
• Streptococcus pyogenes;
• Staphylococcus aureus;
• Moraxella catarrhalis.

Infecțiile virale sunt relativ mai puțin frecvente, dar pot provoca, de asemenea, adenoidită:

• adenovirusurile;
• rinovirusurile;
• virusul Epstein-Barr.

Inflamația apare ca urmare a faptului că aceste microorganisme pot coloniza adenoizii. În unele cazuri, se poate ajunge la edem și chiar formarea de abcese. La copii, principala problemă este reprezentată de faptul că adenoizii cresc mai rapid decât structura osoasă a nazofaringelui, ceea ce îi predispune la simptome obstructive. Din cauza volumului relativ mic al nazofaringelui și frecvenței crescute a infecțiilor respiratorii, simptomele obstructive se vor manifesta mult mai intens la populația pediatrică. Vegetațiile adenoide la adulți au o dimensiune oarecum conformă nazofaringelui – totuși, acestea pot crește în volum ca urmare a infecțiilor respiratorii repetate.

Adenoidita cronică la copii, dar și adulți, are la bază deseori o infecție polimicrobiană, și poate include chiar agenți patogeni anaerobi. Rezultă din dezvoltarea unui biofilm bacterian deosebit de aderent de adenoizi, ceea ce contribuie la apariția infecțiilor recurente ale tractului respirator superior, în special la copii. Alergiile, de asemenea, pot fi implicate în adenoidita cronică. Este speculat faptul că alergenii inhalați prin nas intră în contact cu țesutul adenoid – astfel, celulele proliferează în vederea elaborării răspunsului imun la factorul alergen și, prin urmare, va crește în dimensiuni. În cadrul infecțiilor recurente, frecvente, se va ajunge la hipertrofie adenoidiană.

Ce sunt și cum apar infecțiile respiratorii?

Infecțiile respiratorii sunt relativ comune în rândul populației, reprezentând o cauză principală de morbiditate și mortalitate la nivel mondial. Acestea pot afecta atât tractul respirator superior (nas, faringe, laringe), cât și tractul respirator inferior (trahee, bronhii, plămâni). În mod uzual, preced inflamația adenoizilor, iar la baza apariției lor stau infecțiile cu virusuri cum ar fi:

• Influenza (agentul etiologic al gripei);
• Parainfluenza;
• rinovirusurile;
• adenovirusurile;
• enterovirusurile;
• virusul sincițial respirator;
• coronavirusurile.

Infecțiile respiratorii care duc la adenoidită apar prin inhalarea sau contactul direct cu un anumit agent patogen implicat în etiologia bolii, care colonizează mucoasa respiratorie. În mod normal, mecanismele de apărare ale gazdei – bariera epitelială, membrana mucoasă, adenoizii, precum și cilii respiratorii – împiedică invazia țesuturilor sănătoase. Totuși, când aceste mecanisme nu funcționează corespunzător – infecții virale anterioare, adenoidită cronică, expunere constantă la poluanți, fumatul pasiv sau activ –, statusul imunitar este slăbit, iar infecția are loc mai ușor. În rândul copiilor, la care sistemul imunitar nu este complet dezvoltat, incidența este mai mare.

Asocierea clinică dintre adenoidită și infecțiile respiratorii

Legătura dintre adenoidită și infecțiile respiratorii este complexă, care se fundamentează pe un cerc vicios de cauzalitate: infecțiile recurente pot duce la hipertrofia adenoizilor, iar adenoidita poate facilita, la rândul său, infecțiile recurente. De asemenea, hipertrofia adenoidiană, cauzată în special de infecțiile respiratorii, va crește riscul ulterior al acestui tip de infecții. Vegetațiile adenoide hipertrofiate pot obstrucționa fluxul de aer (în special la copiii mici, la care structura osoasă a nazofaringelui limitează spațiul în care cresc adenoizii), iar copiii mici tind să adopte un comportament specific: încep să respire pe gură.

Respirația pe gură crește riscul infecțiilor respiratorii, deoarece nasul, prin firele de păr pe care le prezintă, acționează ca o barieră împotriva agenților patogeni. Obstrucția favorizează și staza secrețiilor nazale, care pot servi drept mediu de cultură favorabil pentru bacteriile patogene. În acest context, pot apărea infecții secundare ale tractului respirator cum ar fi otita medie, sinuzita și faringita.

În egală măsură, obstrucția căilor respiratorii superioare cauzată de adenoidită ar putea avea și implicații patologice asupra căilor respiratorii inferioare. S-a observat faptul că persoanele care au fost diagnosticate cu adenoidită sau hipertrofie adenoidiană prezintă un risc relativ mai mare de a dezvolta bronșită, bronșiolită și chiar pneumonie. Această predispoziție evidentă s-ar putea datora faptului că vegetațiile adenoide inflamate pot servi drept rezervor pentru agenți patogeni, bacterii sau virusuri, ceea ce facilitează diseminarea lor în tractul respirator superior.

Pe de altă parte, adenoidita cronică, întrucât implică inflamație persistentă, poate duce chiar la modificări structurale și arhitecturale ale căilor aeriene. Astfel de modificări pot crește, în cele din urmă, susceptibilitatea la infecții respiratorii.

Tratament adenoidită

Tratamentul pentru adenoidită se individualizează în funcție de severitatea simptomelor, dar și de frecvența infecțiilor asociate. Abordarea terapeutică poate include management conservator și, în cazurile mai severe, intervenții chirurgicale.

Tratamentul conservator

• Antibioticele sunt recomandate în caz de adenoidită bacteriană acută. Se optează în special pentru cele cu spectru larg de acțiune: Amoxicilină/Acid clavulanic, cefuroximă și, uneori, azitromicină;
• Corticosteroizi intranazali, sub formă de spray nazal pentru polipi la copii, sau inhalați prin nebulizare. Se utilizează pe termen scurt, pentru a limita riscul efectelor secundare. Această alternativă este recomandată deseori drept tratament rinoadenoidită la copii;
• Decongestionante și antihistaminice, în special în cazurile de adenoidită asociată alergiilor;
• Spălăturile nazale cu soluție salină izotomică pot fi eficiente în eliminarea secrețiilor. Drept urmare, se reduce și încărcătura microbiană de la nivelul nazofaringelui.

Tratament chirurgical

Recomandat în cazul adenoiditei cronice recurente sau hipertrofiei adenoidiene severe, care se prezintă cu obstrucție respiratorie majoră sau infecții frecvente (otite, infecții respiratorii). În cazuri de acest gen, se intervine prin adenoidectomie – intervenția chirurgicală de îndepărtare, deseori totală, a adenoizilor. Este o procedură sigură și deosebit de eficientă. Adenoidectomia poate fi o alternativă și în cazurile în care tratamentele conservatoare nu au rezultatul terapeutic dorit sau dacă apar complicații (apnee obstructivă de somn, otită medie recurentă, sinuzită cronică).

Referințe bibliografice:

1. Bowers I, Shermetaro C. Adenoiditis. [Updated 2023 Jan 12]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK536931/;
2. org [Internet]. Cologne, Germany: Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG); 2006-. Overview: Enlarged tonsils and adenoids. [Updated 2023 Jan 17]. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK536881/;
3. Mnatsakanian A, Heil JR, Sharma S. Anatomy, Head and Neck: Adenoids. [Updated 2023 Jul 24]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538137/;
4. Adedeji TO, Amusa YB, Aremu AA. Correlation between adenoidal nasopharyngeal ratio and symptoms of enlarged adenoids in children with adenoidal hypertrophy. Afr J Paediatr Surg. 2016 Jan-Mar;13(1):14-9. doi: 10.4103/0189-6725.181701. PMID: 27251518; PMCID: PMC4955450. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4955450/;
5. Thomas M, Bomar PA. Upper Respiratory Tract Infection. [Updated 2023 Jun 26]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532961/.