Adenomioza, o patologie benignă dificil de diagnosticat

Adenomioza apare atunci când stratul care căptușește uterul migrează prin peretele muscular (miometru), determinând îngroșarea celui din urmă. Pacientele cu adenomioză se vor confrunta cu simptome precum crampe menstruale puternice, durere abdominală joasă, menstruație abundentă. Cauza exactă a adenomiozei nu este cunoscută, cu toate acestea apariția ei se pare că este asociată cu un nivel crescut de estrogen. Adenomioza este considerată o afecțiune benignă, însă simptomele pot afecta calitatea vieții.

Adenomioza: cauze, factori de risc, simptome

În ceea ce privește cauzele, există mai multe teorii. Unii experți consideră că celulele endometriale pătrund prin mușchiul care formează pereții uterului. Inciziile uterine care se realizează în cazul operației de cezariană se pare că ar favoriza, de asemenea, apariția acestei probleme. O altă teorie este aceea potrivit căreia adenomioza se dezvoltă la făt încă din uterul mamei. Inflamația uterină, care poate apărea post-partum, poate influența apariția adenomiozei, iar o variantă recentă este aceea potrivit căreia celulele stem din măduva spinării pot invada mușchii uterini. Dezvoltarea adenomiozei depinde și de nivelul estrogenului, iar printre factorii de risc se numără și vârsta (între 40 și 50 de ani).

Simptomele adenomiozei pot fi de la ușoare la severe. Printre cele mai comune se numără crampele menstruale puternice, fenomenul de spotting, sângerarea abundentă, cheagurile de sânge la menstruație, durerile în timpul actului sexual, durerile în zona abdominală joasă.

Cum se diagnostichează adenomioza

În ceea ce privește diagnosticarea adenomiozei, medicul va analize pacienta mai întâi din punct de vedere fizic, deoarece uterul pacientelor cu adenomioză se poate dubla sau tripla în volum. Cu ajutorul ecografiei transvaginale se stabilesc caracteristicile afecțiunii. Când se suspectează adenomioza se poate apela și la o ecografie abdominală, pentru a examina uterul și peretele muscular. O altă tehnică utilizată pentru stabilirea diagnosticului și evaluarea simptomelor asociate este sonohisterografia, dar și imagistica prin rezonanță magnetică. Adenomioza poate fi adesea diagnosticată greșit ca fiind fibroză uterină.

Tratamentul adenomiozei

Tratamentul pentru adenomioză depinde de simptome, de severitate, și dacă pacienta a născut sau nu. În cazul durerii ușoare, medicul poate prescrie antiinflamatoare nesteroidiene, care se pot administra cu 2-3 zile înainte de apariția menstruației și pe tot parcursul acesteia. În cazul simptomelor precum menstruație abundentă și crampe menstruale puternice se poate prescrie terapia hormonală.

Embolizarea arterei uterine

Această procedură minim-invazivă, utilizată în mod obișnuit pentru fibroamele uterine, presupune plasarea unor particule ocluzive la nivelul ambelor artere uterine pentru a bloca vasele de sânge care asigură fluxul sangvin către adenomioză. Particulele sunt ghidate printr-un tub mic introdus de radiolog în artera femurală a pacientului. În momentul în care aportul de sânge este întrerupt, dispar și simptomele adenomiozei.

Ablația endometrială

Această procedură minim-invazivă distruge mucoasa uterului. Ablația endometrială s-a dovedit a fi eficientă în ameliorarea simptomelor la unele paciente, atunci când adenomioza nu pătrunde adânc în peretele muscular al uterului. Singurul tratament complet al adenomiozei este histerectomia sau îndepărtarea chirurgicală a uterului.

Surse: webmd.com; healthline.com; mayoclinic.org