Afecțiuni dermatologice frecvent întâlnite la pacienții geriatrici

Dr. Oana M. Stanciu,

Medic rezident Geriatrie și Gerontologie, Spitalul de Boli Cronice „Sf. Luca”, București

Rezumat:

Odată cu îmbătrânirea accelerată a populației la nivel global, numărul de persoane cu vârsta peste 65 de ani este în creștere; totodată, numărul de persoane care prezintă afecțiuni dermatologice tinde să crească. Acest lucru se înregistrează din cauza acțiunii factorilor intrinseci (îmbătrânirea cronologică), dar și a factorilor extrinseci (ex. radiații ultraviolete), care contribuie la apariția modificărilor structurale și funcționale ale pielii.

Cuvinte-cheie: îmbătrânire, vârstnici, leziuni cutanate

Abstract:

With the globally acceleration of aging on the population, the number of people aged over 65 is increasing; also, the number of people with dermatological conditions tends to increase. This is due to both inherent (chronological aging) and extrinsec (ultraviolet radiation) factors, which contribute to the appearance of structural and functional changes of the skin.

Keywords: aging, elderly, skin lesions

Îmbătrânirea este un proces natural, biologic, însoțit de modificări caracteristice de vârstă și care  afectează toate sistemele de organe, inclusiv pielea. Pe măsură ce îmbătrânim, la nivelul pielii apar modificări atât structurale, cât și funcționale [1]. Pielea își pierde din elasticitate, devine tot mai subțire și fragilă, favorizând apariția diverselor patologii cutanate. Acestea au o incidență crescută în rândul populației vârstnice, aproximativ 85%, din cauza scăderii rezervelor organismului și a prezenței numeroaselor comorbidități [2].                

Principalii factori care determină modificări la nivelul pielii:

• afecțiunile vasculare, cum ar fi ateroscleroza
• diabetul zaharat
• afecțiunile cardiace
• afecțiunile hepatice
• tulburările de metabolism (obezitatea)
• efectele adverse la anumite medicamente
• stresul.

Alte cauze de apariție a afecțiunilor de piele la vârstnici sunt:

• alergiile la plante și alte substanțe
• clima
• imbrăcămintea
• expunerea la substanțe chimice
• expunerea la ultraviolete.

Fotoîmbătrânirea cutanată

Acest fenomen cunoscut drept “photoaging” este cel mai important factor extrinsec care produce modificări importante la nivelul pielii, cum ar fi: elastoză, keratoză actinică, teleangiectazii, pigmentare neregulată și tumori de piele [3]. Cele mai frecvente forme de cancer de piele la vârstnici sunt carcinomul bazocelular, carcinomul cu celule scuamoase și melanomul, adesea localizate la nivelul zonelor expuse la razele ultraviolete.

Deficiențele nutriționale, factor de risc în patologia dermatologică

Deficiențele nutriționale au un rol important în afecțiunile dermatologice la pacienții geriatrici. Carența de vitamina C este adesea întâlnită la subiecții vârstnici și se manifestă prin hemoragii gingivale, papule perifoliculare hiperkeratozice cu afectarea firului de păr. Pelagra este o afecțiune cauzată de incapacitatea organismului de a absorbi niacina și care provoacă fotosensibilitatea pielii [4]. Îmbunătățirea dietei și suplimentarea cu vitamine trebuie adoptate în tratamentul acestor carențe și, de asemenea, evitarea malnutriției joacă un rol important in prevenirea acestora.

Afecțiuni dermatologice frecvente la vârstnici

Pruritul

Pruritul este una dintre cele mai comune afecțiuni de piele în rândul populației vârstnice. Examinarea tegumentului și istoricul medical pot evidenția cauzele de apariție, printre care: xeroza, dermatita seboreică, pemfigus bulos sau zona zoster [5].  Trebuie avută în vedere și apariția pruritului indus de medicamente și dificultatea diagnosticului din cauza polipragmaziei la vârstnici. Bolile sistemice, cum ar fi limfomul, deficitul de fier, policitemia vera, tulburările glandei tiroide, disfuncția hepatică, insuficiența renală pot determina apariția pruritului fără erupții cutanate. În cazul pruritului cauzat de xeroză, se recomandă utilizarea unor agenți de hidratare. De asemenea, mentolul, camforul pot fi utilizate pentru reducerea senzației de disconfort provocată de prurit.

Keratoza seboreică

Keratoza seboreică este o tumoră cutanată benignă, frecvent întâlnită atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților cu vârsta peste 65 de ani. Poate fi localizată în leziuni unice sau multiple, adesea la nivelul capului și gâtului, dar se pot întâlni oriunde pe trunchi. Leziunile sunt descrise ca formațiuni tumorale pigmentate, brune sau negre, rotund-ovalare, cu dimensiuni mai mici de 1 cm inițial și care pot crește până la 3 cm, cu contur regulat și margini bine delimitate [5].

Deoarece keratoza seboreică acumulează pigment în timp, acest tip de leziune poate ridica suspiciuni de diagnostic atunci când are o culoare deschisă, roz-roșiatică. Apariția spontană a leziunilor multiple de keratoză seboreică poate fi o manifestare paraneoplazică, cunoscută și sub numele de sindrom Leser-Trelat. Keratoza seboreică eruptivă sau semnul Leser-Trelat este asociată cu apariția tumorilor gastrointestinale în 43% dintre cazuri, dar se poate întâlni şi în cancerul de piele [6].

Keratozele seboreice sunt în mod obișnuit îndepărtate din motive cosmetice sau din motive medicale precum sângerare, mâncărime, durere. Tratamentul recomandat este crioterapia, fotocoagularea, iar în cazul leziunilor mari se practică excizia chirurgicală.

Dermatita de contact

Dermatita de contact reprezintă inflamația pielii cauzată de agenți iritanți sau alergeni. Principalul simptom este pruritul însoțit de eritem, vezicule și ulcerații, localizate pe suprafața de piele expusă la unul dintre agenți [7].

Scăderea răspunsului imun asociat cu vârsta înaintată favorizează apariția dermatitei de contact alergice. Există mai multe tipuri de dermatită de contact alergică, în funcție de agentul declanșator:

• dermatita de contact fotoalergică, în care o substanță devine sensibilizantă doar după ce suferă modificări structurale declanșate de lumina ultravioletă.
• dermatita de contact alergică indusă sistemic prin ingestia unui alergen, după o sensibilizare topică.

Cea mai bună formă de tratament este stabilirea agentului alergen și evitarea contactului cu acesta. În vederea stabilirii diagnosticului, trebuie luate în considerare activitățile pacientului, utilizarea medicației topice, a cosmeticelor etc [8]. Când există suspiciunea de dermatită de contact alergică se recomandă efectuarea testului alergologic cutanat, în care agentul suspectat se aplică de obicei pe zona de flexie a antebrațului sau la distanță de zona afectată [9].