Afecţiunile musculo-scheletale pot fi diagnosticate cu ajutorul RMN-ului

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) utilizează un câmp magnetic puternic, unde radio și un computer pentru a produce imagini detaliate ale articulațiilor, țesuturilor moi și oaselor. Este cea mai bună alegere pentru evaluarea leziunilor, tumorilor și a altor boli degenerative. Câmpul magnetic nu este dăunător, dar poate provoca defecțiuni ale unor dispozitive medicale, cum ar fi stimulatoarele cardiace. Majoritatea implanturilor ortopedice nu prezintă niciun risc, dar pacienţii ar trebui să comunice medicului acest aspect.

RMN-ul musculo-scheletal

Imagistica prin rezonanță magnetică este un test neinvaziv, utilizat pentru diagnosticarea unor afecțiuni medicale. Această procedură nu implică radiaţii. RMN-ul reprezintă cea mai bună metodă de examinare pentru articulații, coloana vertebrală şi țesuturile moi (mușchii, tendoanele și ligamentele).

Imagistica este utilizată, în general, pentru a diagnostica şi evalua tulburările articulare, anomalii ale coloanei vertebrale, fracturi, metastaze şi tumori care implică țesuturile moi din jurul articulaţiilor şi extremităţilor, malformații congenitale ale extremităților la copii etc.

Cum funcţionează RMN-ul musculo-scheletal

Undele radio modifică poziţia normală a atomilor de hidrogen din organism. Acest lucru nu provoacă modificări chimice în țesuturi. Pe măsură ce atomii de hidrogen revin la alinierea obișnuită, emit cantități diferite de energie în funcție de tipul de țesut corporal în care se află. Scannerul captează această energie și creează o imagine folosind informațiile primite. RMN-ul poate identifica mai bine țesutul bolnav și țesutul sănătos spre deosebire de radiografie, CT (tomografia computerizată) și ultrasunete.

Diferenţa dintre RMN și CT

Tomografia computerizată este mai des utilizată decât RMN-ul. Chiar dacă CT-ul este mai puţin costisitor, RMN-urile sunt considerate superioare în ceea ce privește detaliile din punct de vedere al imaginii. O diferență notabilă este că scanările CT utilizează raze X, în timp ce RMN-ul nu. Ambele prezintă unele riscuri atunci când sunt utilizate. Printre riscurile la care sunt supuşi pacienţii atunci când apelează la CT se numără cantitatea de radiaţii utilizată şi reacţiile adverse la substanțele de contrast. Pe de altă parte, riscurile RMN-ului includ creșterea temperaturii corporale, claustrofobia, probleme de auz din cauza zgomotelor puternice provenite de la aparat etc.

Atât RMN-urile cât și scanările CT pot vizualiza structurile corporale interne. Scanare CT este mai rapidă, făcând posibilă vizualizarea țesuturilor, organelor și structurii scheletice. Pe de altă parte, RMN-urile oferă imagini mult mai detaliate.

Care sunt limitele?

Imaginile de înaltă calitate depind de capacitatea pacientului de a rămâne perfect nemișcat și de a urma instrucțiunile de respirație. Dacă pacientul este anxios, confuz sau are dureri severe, este posibil să nu poată sta nemişcat în timpul testului. Există persoane a căror greutate este prea mare şi astfel nu pot fi examinate cu unele tipuri de aparate RMN. În plus, implanturile și alte obiecte metalice pot face dificilă obținerea de imagini clare. RMN-ul nu se recomandă pacienților cu răni grave, dar cu toate acestea decizia va fi luată de medic.

Efectele adverse sunt rare

Efectele adverse în ceea ce priveşte scanarea RMN sunt foarte rare. Potrivit reprezentanţilor Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din SUA, milioane de scanări sunt efectuate anual, iar rapoartele primite arată că nu există efecte adverse. Cu toate acestea, pot apărea arsuri de gradul II în urma scanării, dar acest aspect depinde de vechimea aparatului și de model.

Surse: fda.gov; healthline.com; radiologyinfo.org

Sorina Iuliana Lazăr