Alergiile la copii, clasificare și evaluare

Aproximativ 6% dintre copii experimentează reacții alergice la alimente în primii trei ani de viață, dintre care aproximativ 2,5% au alergie la lapte de vacă, 1,5% au alergie la ouă și 1% au alergie la arahide. Prezentarea clinică este diferită, dermatita atopică fiind înrudită cu alergenii alimentari, iar rinita și astmul, cu aeroalergeni. Aproximativ 40% dintre pacienții cu alergii alimentare dezvoltă și dermatită atopică cronică. Boala celiacă apare din cauza unui răspuns imun la glutenul alimentar. În plus, la pacienții cu dermatită herpetiformă, eliminarea glutenului din dietă ameliorează simptomele pielii. Până când copiii ating vârsta școlară, aproape 20% dintre alergiile alimentare dispar de la sine. Alergiile alimentare non-IgE mediate se rezolvă în primul an de viață. Din păcate, cazuri sporadice de reacții anafilactice fatale continuă să apară.

Alergiile la copii, introducere

Pielea este compusă din trei straturi: epidermis, dermis și hipodermis. Diagnosticul dermatologic este stabilit în funcție de istoricul medical și de examenul fizic. Examenul fizic este orientat către examinarea pielii, mucoaselor, părului și unghiilor, deci trebuie efectuat cu un grad de iluminare corespunzător. Există leziuni dermatologice primare și leziuni secundare.

Leziunile primare sunt cele care se dezvoltă pe pielea sănătoasă, și anume macule, papule, noduli, vezicule, pustule și chisturi.

Leziunile secundare apar în urma evoluției clinice sau transformării leziunilor primare și includ cruste, escare, cicatrici, lichenificare, atrofie, ulcere și eroziune. Tipul și forma leziunilor primare sunt criteriile cele mai importante în diagnosticul dermatologic.

Pielea unui nou-născut la termen are un sistem de control bine dezvoltat împotriva infecțiilor. Celulele dendritice, caracterizate morfologic prin prezența unor prelungiri citoplasmatice, sunt componente ale imunității înnăscute. Celulele Langerhans și celulele dendritice dermale acționează ca santinele ale sistemului de supraveghere imunologică și încorporează antigenele. Ele apoi migrează către ganglionii limfatici regionali. La nivelul ganglionilor limfatici, are loc filtrarea limfei de posibile antigene, citokine (celule cu rol inflamator). Limfocitele T joacă un rol important in imunitatea mediată celular, prin recunoașterea antigenelor străine.

Limfocitele T helper sunt un grup de celule care se proliferează numai atunci când recunosc anumite antigene patogene, prezentate de o celulă care prezintă antigen, și activează o serie de alte tipuri de celule, care vor acționa direct asupra patogenului. Deși aceste limfocite sunt esențiale în controlul imun, ele sunt implicate în patogeneza unor boli de piele la copii și adulți, precum dermatita atopică, dermatita de contact, psoriazisul sau erupțiile alergice după administrarea medicamentelor [1].

Există câțiva pași definitorii pentru apariția sensibilității la alergeni. În primele luni de viață și până la 2 ani, procesul începe cu alergenii din alimente. Alergia alimentară este definită ca o reacție imună la proteinele din alimente și poate fi mediată de imunoglobulină (IgE) sau non-mediată de IgE. Alergia alimentară mediată de IgE este o problemă de sănătate la nivel mondial, care afectează milioane de persoane și numeroase aspecte ale vieții unei persoane. Reacțiile alergice secundare ingerării alimentelor sunt responsabile pentru o varietate de simptome care implică pielea, tractul gastrointestinal și tractul respirator [2].

Aproximativ 6% dintre copii experimentează reacții alergice la alimente în primii trei ani de viață, dintre care aproximativ 2,5% au alergie la lapte de vacă, 1,5% au alergie la ouă și 1% au alergie la arahide. Studiile au arătat că prevalența alergiei la arahide a crescut în ultimul deceniu. Până la vârsta școlară, majoritatea copiilor tind să depășească alergiile la lapte și ouă. În schimb, alergiile la arahide, nuci sau fructe de mare se mențin toată viața [3].

La persoanele predispuse, prin expunerea la anumiți alergeni, se formează anticorpi IgE specifici pentru alimente, care se leagă de bazofile, macrofage, mastocite și celule dendritice. Odată ce alergenii alimentari intră în barierele mucoase și ajung la anticorpii IgE legați de celule, acești mediatori sunt eliberați și provoacă contractarea mușchilor netezi, vasodilatația și secreția de mucus, ceea ce duce la simptome de hipersensibilitate imediată (alergie). Mastocitele și macrofagele activate, care atrag și activează eozinofilele și limfocitele, eliberează citokine. Acest lucru duce la inflamație prelungită, care afectează pielea (înroșirea feței, angioedem sau urticarie), tractul respirator (rinoree, prurit nazal cu congestie nazală, strănut, dispnee, edem laringian, respirație șuierătoare), tractul gastrointestinal (greață, prurit oral, vărsături, angioeame, dureri abdominale, diaree) și sistemul cardiovascular (hipotensiune arterială, pierderea cunoştinţei) [4].

Alergenii inhalanți (praf, păr, puf, polen, mucegai) dau de obicei răspunsuri mai tardive decât alergenii alimentari, însă, în contrast cu cei alimentari, sensibilizarea crește odată cu vârsta, astfel că în jur de 25 – 60% dintre copiii de vârstă școlară dezvoltă o sensibilitate la aeroalergeni.

Prezentarea clinică este diferită, dermatita atopică fiind înrudită cu alergenii alimentari, iar rinita și astmul, cu aeroalergeni. Aproximativ 40% dintre pacienții cu alergii alimentare dezvoltă și dermatită atopică cronică; atunci când consumul alimentului alergen este oprit, dermatita atopică se ameliorează și ea.

Boala celiacă apare din cauza unui răspuns imun la glutenul alimentar. În plus, la pacienții cu dermatită herpetiformă, eliminarea glutenului din dietă ameliorează simptomele pielii.

Alergiile la copii care provoacă manifestări gastrointestinale

Alergiile alimentare care provoacă manifestări gastrointestinale sunt adesea cele care afectează sugarii și copiii mici, provocând iritabilitate, vărsături sau diaree și creștere mică în greutate. Există trei entități principale legate de alergiile alimentare asociate cu simptomele gastrointestinale:

sindromul de enterocolită indusă de proteine alimentare: acești pacienți pot prezenta vărsături la una până la trei ore după hrănire, iar expunerea constantă poate duce la distensie abdominală, diaree, anemie și scăderea greutății; este provocată de laptele de vacă sau proteinele din soia;
proctocolita alergică indusă de proteinele alimentare cauzează scaune cu sânge la sugarii altfel sănătoși în primele câteva luni de viață și este asociată cu sugarii alăptați;
enteropatia indusă de proteinele alimentare este asociată cu steatoree și creșterea slabă în greutate în primele câteva luni de viață.

Alergiile la copii care provoacă manifestări la nivel cutanat

Dermatita atopică, cunoscută și sub numele de eczemă, este legată de astm și rinită alergică, iar aproximativ 30% dintre copiii cu dermatită atopică moderată până la severă au alergii alimentare.
Urticaria acută și angioedemul sunt unul dintre cele mai frecvente simptome ale reacțiilor alergice alimentare și tind să aibă debut foarte rapid după ingerarea alergenului responsabil. Alimentele cu cel mai mare potențial alergen sunt ouăle, laptele, alunele și nucile, dar și semințele de susan, mac și fructele precum kiwi.
Dermatita periorală este benignă și este în mod regulat o dermatită de contact, cauzată de substanțe din pasta de dinți, gumă, ruj sau medicamente. Acestea tind să se rezolve spontan.
Dermatita de scutec sau eritemul fesier este o reacție inflamatorie a pielii din zonele perineale și perianale (zona scutecului). Este cea mai frecventă tulburare a pielii observată la sugarii mici. Acest tip de alergie poate fi cauzată de iritație chimică, infecție sau atopie. Această activitate analizează evaluarea, gestionarea și tratamentul dermatitei scutecului [5].
Dermatita seboreică este o boală papuloscuamoasă comună a pielii, care este cea mai răspândită la sugar și la adultul de vârsta mijlocie și, de obicei, se prezintă diferit la aceste două grupe de vârstă [6]. De obicei, bebelușii nu sunt tulburați de dermatita seboreică, dar aceasta poate provoca anxietate parentală semnificativă, apărând adesea sub formă de solzi fermi, cu aspect gras, pe coroana și regiunile frontale ale scalpului. Apare în primele trei luni de viață și este ușoară, autolimitată și, până în primul an de viață, se rezolvă spontan în majoritatea cazurilor.

Alergiile la copii care provoacă manifestări la nivel respirator

Alergiile alimentare respiratorii la copii sunt mai puțin frecvente. S-a demonstrat că laptele de vacă poate provoca wheezing alergic la copiii astmatici [7].

Wheezingul apare în aproximativ 25% dintre reacțiile alergice alimentare mediate de IgE, dar numai aproximativ 10% dintre pacienții astmatici au simptome respiratorii induse de alimente.

Evaluarea tipurilor de alergii la copii

Când se suspectează o alergie alimentară, abordarea diagnostică începe cu un istoric medical atent și un examen fizic. Istoricul este esențial în special în evaluarea unei anumite reacții acute, cum ar fi anafilaxia sistemică, dar și pentru încercarea de a stabili ce alimente au fost implicate și ce mecanism alergic este incriminat. Un jurnal de dietă poate fi adesea util pentru a completa istoricul medical, în special în tulburările cronice, deoarece identifică alimentele specifice care provoacă simptomele. O analiză fizică concentrată este, de asemenea, importantă, deoarece o examinare a pacientului poate oferi semne în concordanță cu o reacție sau tulburare alergică adesea asociată cu alergia alimentară [8].

Când istoricul nu dezvăluie alergenul alimentar cauzator, se poate efectua testarea alergiilor. Pentru tulburările mediate de IgE, testele prick oferă un mijloc rapid de a detecta sensibilitatea la un anumit aliment, dar au avantaje și dezavantaje, deoarece un test pozitiv sugerează posibilitatea reactivității la un anumit aliment, aproximativ 60% dintre testele pozitive reflectând alergie alimentară simptomatică.

În dermatita alergică de contact, sunt utile testele cu plasturi, însă evaluarea la copii este dificilă și necesită cunoașterea istoricului expunerii copilului, selecția atentă a alergenilor și cunoașterea considerațiilor privind testarea cu plasture, pentru a minimiza iritația și a maximiza cooperarea [9].

Concluzii privind alergiile la copii

Până când copilul atinge vârsta școlară, aproape 20% dintre alergiile alimentare dispar de la sine. Alergiile alimentare non-IgE mediate se rezolvă în primul an de viață. Din păcate, cazuri sporadice de reacții anafilactice fatale continuă să apară.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referinţe bibliografice:

Robert C, Kupper TS. Inflammatory skin diseases, T cells, and immune surveillance. N Engl J Med. 1999; 341:1817–28. https://doi.org/10.1056/NEJM199912093412407.
Lopez CM, Yarrarapu SNS, Mendez MD. Food Allergies. StatPearls, Treasure Island (FL): StatPearls Publishing. 2022;
Rial MJ, Sastre J. Food Allergies Caused by Allergenic Lipid Transfer Proteins: What Is behind the Geographic Restriction? Curr Allergy Asthma Rep. 2018; 18:56. https://doi.org/10.1007/s11882-018-0810-x;
Shroba J, Rath N, Barnes C. Possible Role of Environmental Factors in the Development of Food Allergies. Clin Rev Allergy Immunol. 2019; 57:303–11. https://doi.org/10.1007/s12016-018-8703-2;
Benitez Ojeda AB, Mendez MD. Diaper Dermatitis. StatPearls, Treasure Island (FL): StatPearls Publishing. 2022;
Tucker D, Masood S. Seborrheic Dermatitis. StatPearls, Treasure Island (FL): StatPearls Publishing. 2022;
Murray MG, Kanuga J, Yee E, Bahna SL. Milk-induced wheezing in children with asthma. Allergol Immunopathol (Madr) 2013; 41:310–4. https://doi.org/10.1016/j.aller.2012.07.002;
Boudreau-Romano S, Qamar N. Peanut Allergy: Changes in Dogma and Past, Present, and Future Directions. Pediatr Ann. 2018; 47:e300–4. https://doi.org/10.3928/19382359-20180621-02;
Tam I, Yu J. Allergic Contact Dermatitis in Children: Recommendations for Patch Testing. Curr Allergy Asthma Rep. 2020; 20:41. https://doi.org/10.1007/s11882-020-00939-z.