Anafilaxia, o reacţie alergică rară, dar severă

Șocul anafilactic sau anafilaxia este o reacție alergică rară, dar severă, care poate cauza decesul pacientului, dacă nu se iau măsuri medicale cât mai repede. Cel mai des este cauzată de o reacţie alergică la alimente, înţepături de insecte sau la anumite medicamente. În momentul în care o persoană suferă un şoc anafilactic, tensiunea arterială scade atât de mult încât celulele și organele nu mai primesc suficient oxigen. Anafilaxia determină sistemul imunitar să elibereze un flux de substanţe chimice care pot cauza umflarea ţesuturilor şi apariția erupţiilor cutanate.

Simptomele pot apărea într-un timp foarte scurt

Simptomele cauzate de anafilaxie apar înaintea şocului anafilactic şi includ reacţii cutanate, înroşirea pielii, senzaţie de sufocare, bufeuri, greaţă, vărsături, diaree, durere abdominală, fluctuaţii ale ritmului cardiac, congestii nazale, umflarea limbii şi a buzelor. Dacă starea pacientului se agravează şi acesta suferă un şoc anafilactic, va prezenta următoarele reacţii: ameţeală, confuzie, senzaţie de slăbiciune, pierderea conştienţei etc. Simptomele apar în decurs de câteva minute sau jumătate de oră de la contactul cu un alergen.

Reacţiile alergice, cauza principală a anafilaxiei

Anafilaxia este cauzată, în general, de reacţii alergice. Factorii declanşatori sunt anumite medicamente precum penicilina, înţepăturile de insecte, alimentele precum nucile, crustaceele, laptele, ouăle, agenţii utilizaţi în imunoterapie etc. Pe de altă parte, în cazuri rare, exercițiile fizice și activitatea sportivă pot declanșa anafilaxia. Dacă pacientul nu este sigur ce anume îi cauzează problema, medicul îi poate recomanda efectuarea unui test pentru alergii. Factorii de risc pentru anafilaxia severă și șocul anafilactic includ: o reacție anafilactică anterioară, alergii sau astm, un istoric familial de anafilaxie etc.

Adrenalina, factor-cheie în tratarea şocului anafilactic

Primul pas pentru tratarea șocului anafilactic este injectarea imediată de adrenalină. Acest lucru poate reduce severitatea reacției alergice. De asemenea, pacientului i se pot administra glucocorticoizi și antihistaminice intravenos. Acestea ajută la reducerea inflamației din căile respiratorii, îmbunătățind capacitatea respirației. În astfel de cazuri sunt recomandate medicamentele din clasa agoniştilor beta 2 adrenergici, pentru a relaxa muşchii și ajuta respirația. În plus, antihistaminicele de tip H1 şi H2 trebuie administrate la un interval de 6 ore până la remiterea simptomelor.

Cum poate fi prevenită anafilaxia

Pacienţii care au trecut printr-un şoc anafilactic sunt sfătuiţi de către specialişti să identifice cât mai repede factorii declanşatori, prin efectuarea testelor de alergii, să evite factorii declanşatori (atenţie sporită la alimentele care ar putea cauza alergii) şi să poarte în permanenţă o injecţie cu adrenalină. Cu cât simptomele se dezvoltă mai rapid, cu atât este mai mare riscul de apariţie a anafilaxiei severe, care pune viața pacientului în pericol. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că simptomele care sunt inițial ușoare (de exemplu, iritaţiile apărute pe piele) pot, de asemenea, să devină un pericol dacă tratamentul adecvat nu este inițiat prompt. Pot apărea reacții întârziate sau bifazice, cu simptome care se dezvoltă sau recidivează după 3 până la 8 ore de la contactul cu alergenul.

Anafilaxia – monitorizarea pacientului în primele 24 de ore este esenţială

Pacienții vor fi monitorizaţi timp de 8 până la 24 de ore pentru a fi evitată o posibilă reacție întârziată sau anafilaxia prelungită. Monitorizarea se va prelungi la 24 de ore în cazul pacienților cu anafilaxie severă de etiologie necunoscută, debut lent al simptomelor, astm bronșic sever sau bronhospasm sever, precum și la pacienții cu antecedente de reacții anafilactice bifazice. Pacienţii care nu au mai prezentat simptome ale anafilaxiei de la începutul monitorizării, timp de 8 ore, vor fi externaţi.

Surse: nhs.uk; webmd.com; empendium.com