Artrita reactivă – simptome, diagnostic și abordări terapeutice

Artrita reactivă aparține grupului de spondiloartropatii seronegative și afectează frecvent coloana vertebrală, articulațiile sacroiliace, articulațiile membrelor inferioare.

Artrita reactivă este artrita care apare într-un interval de 1-4 săptămâni după o infecție enterală sau urogenitală (persoanele cu antigenul HLA B27 sunt mai predispuse). Practic artrita reactivă este Inflamația apărută ca urmare a unei reacții incorecte provocată de o infecție extraarticulară, în majoritatea cazurilor fiind vorba de sistemul gastro-intestinal (ex. enterite cu diaree) sau de tractul respirator superior.
Artita reactivă mai poartă și numele de sindrom Reiter, fiind denumită după medicul german Hans Reiter care a descris primul caz de artrită, uretrită și conjunctivită, în timpul Primului Război Mondial, la un ofițer ce avusese dizenterie.

Simptome în artrită reactivă

Primele simptome ale artritei reactive apar în intervalul dintre prima și a patra săptămână de după o infecție bacteriană sau virală și pot fi:

• durere severă, însoțită de rigiditate articulară la nivelul genunchilor, gleznelor și picioarelor;
• inflamație ocular- conjunctivită: pacientul are sensibilitate la lumină, roșeață și durere la nivelul ochiului;
• degetele de la mâini și de la picioare sunt inflamate și deformate;
• erupții cutanate, leziuni bucale sau la nivelul tălpilor și palmelor;
• febră, fatigabilitate și pacientul se confruntă cu o stare generală proastă;
• dureri accentuate în zona lombară- în special pe parcursul nopții și dimineața la trezire;
• probleme urinare: durere la micțiune, urinări frecvente însoțite de senzație de arsură din cauza inflamației uretrale;
• la nivelul călcâielor și tălpilor se inflamează tendoanele și ligamentele.

Artrită reactivă și cauzele

Cauzele ce stau la baza declanșării artritei reactive sunt:

• infecțiile bacteriene cu: Chlamydia trachomatis, Salmonella, Shigella, Yersinia, Campylobacter – inflamațiile articulare apar ca urmare a declanșării unui răspuns autoimun anormal apărut în urma infectării cu aceste bacterii.
• infecții virale (preponderent infecții cu virusuri intestinale): Norovirus, Virusul hepatitic A, Enterovirus.
• infecții ale tractului urinar: Chlamydia sau Mycoplasma, la nivelul uretrei sau prostatei.
• infecții gastrointestinale: gastroenteritele bacteriene sau virale.
• infecții la nivelul ochiului: conjunctivitele bacteriene sau virale.
• bolile cu transmitere sexuală: gonoreea, infecțiile cu Chlamydia trachomatis- motivul celor mai multe cazuri de artrită reactivă în cazul persoanelor tinere.
• factorii genetici- persoanele cu markeri genetici HLB-27 au risc crescut de artrită reactivă post infecție.
• stresul – poate contrinui la declanșarea artritei reactive în cazul pacienților predispuși genetic.

Factori de risc în artrită reactivă

Factorii de risc în cazul persoanelor ce pot fi diagnosticate cu artrită reactivă sunt:

• Vârsta- persoanele cu vârsta între 20 și 40 de ani au risc mai mare;
• Sexul: bărbații tineri sunt mai predispuși pentru artita reactivă;
• Stresul cronic și oboseala;
• Factorii genetici;
• Traumatismele;
• Activitate fizică redusă;
• Igiena precară;
• Fumatul.

Diagnosticul de artrită reactivă

Pașii diagnosticării artritei reactive sunt:

• Anamneza și examenul clinic: se identifică simptomele și se analizează zonele articulare dureroase, cu mobilitate redusă și inflamate;
• Efectuarea unor analize:
  • de urină și secreții – în vederea identificării posibilelor infecții cu bacterii;
  • de sânge: au rolul de a identifica prezența un proces inflamator (VSH, CRP au valori crescute) și a markerilor virali sau bacterieni;
• Examinare imagistică: radiografie, CT, RMN- pentru evaluarea stării articulațiilor și țesuturilor moi;
• Examinarea lichidului sinovial- recoltat prin artrocenteză din articulația afectată;
• Rar se poate efectua biopsie sinovială pentru a elimina alte posibile cauze declanșatorii pentru artrită;
• Teste microbiologice pentru identificarea agentului infecțios declanșator al artritei reactive;
• Teste genetice- în vederea identificării markerului HLA- B27.

Tratament în artrită reactivă

Tratamentul medicamentos al artritei reactive are ca scop controlul infecției declanșatoare, reducerea inflamației articulare, menținerea funcției articulațiilor și poate consta în administrare de:

• Antiinflamatoare nesteroidiene: ibuprofen, naproxen, diclofenac;
• Antibiotice- doxiciclina și azitromicina sunt folosite preponderent;
• Corticosteroizi: pe cale orală sau injectabilă în funcție de severitatea cazului;
• Imunosupresoare în vederea combaterii răspunsului imunitar anormal: sulfasalazină, metotrexat;
• Antivirale: ex. aciclovir.

Pe lângă tratamentul medicamentos se poate recomanda repaus articular (se pot utiliza atele sau gips).

În cazurilie clinice severe în care pacientul nu răspunde la tratamentul medicamentos se apelează la terapie biologică – TNF alfa inhibitori.

În cazul articulațiilor afectate grav există posibilitatea de a se interveni chirurgical, dar în artrita reactivă se apelează rar la acest tip de tratament.

Alături de tratamentul medicamentos se recomandă fizioterapia.
Obiectivele fizioterapiei în artrita reactivă sunt:

• Îmbunătățirea amplitudinii de mișcare a articulației afectate. Se vor efectua exerciții de mobilizare activă și pasivă cu rolul prevenirii rigidității articulare;
• Reducerea durerii prin masaj sau electroterapie cu curenți de joasă frecvență;
• Corectarea posturii;
• Menținerea mobilității și flexibilității tendoanelor și ligamentelor inflamate;
• Poziționarea corectă a articulațiilor;
• Întărirea musculaturii din zona articulațiilor inflamate pentru stabilizarea și protejarea acestora.

Ședințele de fizioterapie se adaptează nevoilor pacientului și se recomandă efectuarea exercițiilor atât în timpul ședințelor efectuate cu specialiști cât și la domiciliu de către pacient.

Evoluția artritei reactive

Artita reactivă este frecvent acută cu pusee autolimitate sau pusee de boală intermitente. Formele cronice apar rar.
Formele severe de artrită reactivă apar rar și sunt asociate cu spondilită secundară.

Severitatea artritei reactive se evaluează prin scorul prognostic:

• prezența coxitei- 4 puncte
• VSH mai mare de 30mmm/h- 3 puncte
• limitarea mobilității coloanei vertebrale lombare- 3 puncte
• răspuns slab la AINS- 3 puncte.
• dactilita- 2 puncte
• oligoartrita cu debut la vârstă sub 16 ani- 1 punct.

Înregistrarea unui scor mai mare de 7 indică artrită reactivă severă.

Profilaxie în artrită reactivă

Pentru a preveni declanșarea artritei reactive pacienții pot respecta următoarele recomandări:

• respectarea strictă a normelor de igienă personală și alimentară;
• tratarea corectă a infecțiilor bacteriene sau virale cu antibiotice sau antivirale;
• efectuarea regulată a analizelor;
• reducerea nivelului de stres și implementarea unui program de somn corect;
• adoptarea unui stil de viață și stil alimentar echilibrate;
• practicarea sexului protejat.