Artroza – cauze, simptome și abordări terapeutice

Artroza (osteoartrita) este cea mai comună formă de artrită (inflamație a articulațiilor) din lume. Există două tipuri de osteoartrită, și anume osteoartrită primară și secundară. În mod clasic, se prezintă cu dureri articulare și compromiterea, în timp, a mobilității. Cu toate acestea, patologia este foarte variabilă din punct de vedere clinic și se poate prezenta chiar pe fondul existenței în concomitent a unei alte patologii. Artroza afectează aproximativ 3,6% din populația globală, și provoacă dizabilitate de la moderată, până la severă. Se consideră a fi a XI-a boală cu potențial debilitant la nivel mondial, cu incidență aproape exclusivă în rândul populației în vârstă.

Artroza este o afecțiune cronică, cu dinamică progresivă, care afectează milioane de oameni cu vârstă înaintată. Afecțiunea nu poate fi tratată, ci doar gestionată și ținută sub control, pentru a se preveni riscul de complicații asociate. Prognosticul pacientului cu osteoartrită este în strânsă dependență de articulațiile afectate, de severitatea simptomelor și deteriorării funcționale. Unii pacienți rămân relativ neafectați de artroză, deși diagnosticul este certificat, în timp ce alții pot prezenta simptome severe și dizabilitate marcantă. În multe cazuri, intervenția chirurgicală, de înlocuire a articulațiilor afectate, oferă cele mai bune rezultate pe termen lung.

Artroza – cauze și factori de risc

Artroza este o afecțiune care interesează atât articulația, cât și țesuturile adiacente. Principalele cauze implică sinergia între expunerea la factori ide risc, stresul mecanic exacerbat și susținut, precum și mecanica articulară anormală. În cele din urmă, prin căi incomplet elucidate, are loc producerea de markeri proinflamatori și proteaze la acest nivel, care mediază în cele din urmă distrugerea progresivă a articulațiilor. Este important de reținut caracterul progresiv al bolii, iar acest lucru înseamnă că, diagnosticată la timp, evoluția poate fi semnificativ încetinită. Totuși, foarte puține sunt cazurile în care suspiciunea de artroză este diagnosticată în timp util.

Cele mai timpurii modificări care apar în osteoartrită sunt la nivelul cartilajului articular. Acesta dezvoltă fibrilație de suprafață, devine neregulat și prezintă eroziuni focale. În timp, eroziunile se extind până la nivelul osului, continuu, implicând și mai multă suprafață articulară. După ce are loc lezarea cartilajului, începe deteriorarea matricei de colagen, proliferarea condrocitelor și aglomerarea lor în structuri asemănătoare unor ciorchini. Pe măsură ce un teritoriu din ce în ce mai mare al matricei de colagen este deteriorat, condrocitele intră în apoptoză, iar colagenul slab mineralizat determină îngroșarea osului subcondral, afectând și restul țesuturilor.

Factorii de risc pentru artroză primară sunt următorii:

• Vârsta înaintată (peste 50 de ani, riscul crescând cu 33% pentru fiecare deceniu de viață);
• Sexul feminin (în special femeile aflate la menopauză);
• Obezitatea;
• Suprasolicitarea articulațiilor și mușchilor;
• Predispoziția genetică (istoricul familial pozitiv de artroză sau alte artropatii);
• Malformații osoase (dobândite sau congenitale);
• Deficitul nutrițional de vitamina D, K, C, calciu.

Artroza primară este cel mai frecvent tip al bolii și este diagnosticată în absența unei traume și a unei boli predispozante, însă este asociată cu factorii de risc enumerați mai sus. Totuși, artroza secundară apare în sinergie cu o anomalie articulară preexistentă sau o altă boală, iar condițiile predispozante includ, fără a se limita la, următoarele:

• Traumatisme sau leziuni la nivelul articulațiilor;
• Tulburări congenitale ale articulațiilor;
• Artrită inflamatorie;
• Necroză avasculară;
• Artrită infecțioasă;
• Boala Paget;
• Osteoporoză;
• Osteocondrită disecantă;
• Tulburări metabolice (hemocromatoza, boala Wilson);
• Hemoglobinopatie;
• Sindromul Ehlers-Danlos (SED);
• Sindromul Marfan.

Artroza este definită ca o „insuficiență” de cartilaj articular, ceea ce duce la frecarea oaselor în timpul mișcării. Rezultă din sinergia anormală a factorilor mecanici, genetici, hormonali, osoși și metabolici, ceea ce duce la un dezechilibru între degradarea și sinteza cartilajului articular și osul subcondral. Se manifestă prin anomalii morfologice, în primă instanță, dar și prin anomalii biochimice, moleculare și biomecanice ale celulelor și matricei extracelulare. În timp, se ajunge la pierderea continuității articulare, fibrilație, ulcerație, inflamație, uzarea cartilajului articular, scleroza osului subcondral, formarea de osteofite care susțin inflamația și chisturi subcondrale.

Artroza – simptome și manifestări

Artroza se prezintă și progresează diferit de la o persoană la alta, în funcție de particularitățile biologice specifice. Totuși, în artroză vorbim despre o triadă de simptome: rigiditatea, restricția locomotorie și durerea articulară. Unele persoane cu artroză pot acuza și slăbiciune musculară, generalizată, și probleme în menținerea echilibrului. De cele mai multe ori, durerea devine mai violentă odată cu inițierea activităților (mișcării) și se ameliorează cu odihna. Chiar dacă nu ar exista o explicație științifică, multe persoane cu artroză spun că durerile se exacerbează deseori pe timpul nopții și chiar în asociere cu temperaturile externe (scăzute, în general).

Persoanele cu artroză pot prezenta, de asemenea, și tumefieri osoase, deformarea articulațiilor și instabilitate (deseori, susțin că simt cum articulația cedează) atunci când este mobilizată spre îndeplinirea unui anumit tip de mișcare. De obicei, artroza apare la articulațiile interfalangiene primare și distale, primele articulații carpometacarpiene, șolduri, genunchi, precum și la nivelul articulațiilor metatarsofalangiene și ale coloanei vertebrale cervicale inferioare și lombare. Din acest motiv, pacientul prezintă o amplitudine redusă a mișcărilor în care articulația afectată este implicată, iar sensibilitatea poate apărea și în urma palpării sau mobilizării pasive a acesteia.

Artroza – abordări terapeutice și tratament

Obiectivele tratamentului pentru artroză sunt, în principal, de a ameliora durerea, precum și de a reduce progresia bolii și deficitul funcțional. Managementul corespunzător presupune terapie non-farmacologică, combinată cu farmacoterapia. În mod obișnuit, persoanele cu artroză aflată în stadiu incipient pot gestiona eficient boala prin abordare non-farmacologică, pe când cazurile mai severe, când boala este deja într-un stadiu relativ avansat, necesită o combinație între aceste două alternative de tratament.

Abordări de bază ale terapiei non-farmacologice

• Evitarea și limitarea activităților care duc la exacerbarea durerii;
• Evitarea supraîncărcării articulației afectate;
• Practicarea de exerciții fizice (kinetoterapie) pentru îmbunătățirea forței musculare;
• Scăderea în greutate, dacă este cazul;
• Folosirea ortezelor, atelelor, bastonului, cadrelor de mers, pentru descărcarea articulațiilor;
• Ședințe de fizioterapie.

Pierderea în greutate este esențială pentru pacienții cu artroză supraponderali sau obezi, întrucât fiecare kilogram pierdut reduce cu până la 3-6 ori tensiunea asupra articulației afectate. Sportul și programele de exerciții fizice (atât antrenamente aerobice, cât și de rezistență) s-a dovedit că reduc durerea și îmbunătățesc condiția fizică generală. Alinierea defectuoasă a articulațiilor se corectează prin mijloace mecanice, cum ar fi genunchiere de realiniere sau orteze.

Abordări de bază ale farmacoterapiei convenționale

• Paracetamolul și antiinflamatoarele nesteroidiene cu administrare orală, însă, întrucât au și potențial toxic, se recomandă utilizarea cu prudență și monitorizare atentă pe termen lung;
• Infiltrații intraarticulare (injecții cu acid hialuronic, glucocorticoizi).

Este important de reținut că răspunsul pacientului cu artroză la tratament variază foarte mult în funcție de variabilele individuale, cum ar fi starea generală de sănătate, vârsta, stadiul bolii. De asemenea, nu există „cel mai bun tratament”, de obicei încercându-se mai multe metode, până când se ajunge la o abordare terapeutică satisfăcătoare și eficientă.

Intervenția chirurgicală de înlocuire a articulației afectate

La pacienții cu artroză la genunchi sau șold, care nu au avut rezultate satisfăcătoare și eficiente încercând alternativele prezentate mai sus, se recomandă intervenția chirurgicală, adică proteza de șold sau genunchi. Ratele de eșec sunt relativ scăzute, iar protezarea nu doar că ameliorează în mod semnificativ durerea, dar îmbunătățește major funcționalitatea articulară. Momentul în care are loc intervenția chirurgicală pentru artroză este definitoriu în stabilirea prognosticului: starea funcțională deja deficitară, slăbiciunea musculară asociată și starea avansată a bolii sunt asociate cu un rezultat postoperator mult mai slab, față de intervențiile realizate precoce.

Resurse bibliografice:

1. Musumeci G, Aiello FC, Szychlinska MA, Di Rosa M, Castrogiovanni P, Mobasheri A. Osteoarthritis in the XXIst century: risk factors and behaviours that influence disease onset and progression. Int J Mol Sci. 2015 Mar 16;16(3):6093-112. doi: 10.3390/ijms16036093. PMID: 25785564; PMCID: PMC4394521, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4394521/;
2. Atkinson MH. Osteoarthrosis. Can Fam Physician. 1984 Jul;30:1503-7. PMID: 21278961; PMCID: PMC2153568, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2153568/;
3. Camanho GL, Imamura M, Arendt-Nielsen L. GENESIS OF PAIN IN ARTHROSIS. Rev Bras Ortop. 2015 Nov 16;46(1):14-7. doi: 10.1016/S2255-4971(15)30168-3. PMID: 27026978; PMCID: PMC4799164, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4799164/;
4. Sen R, Hurley JA. Osteoarthritis. [Updated 2023 Feb 20]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2023 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482326/;
5. https://www.sciencedirect.com/topics/psychology/osteoarthritis;
6. Joseph A. Buckwalter, James A. Martin, Osteoarthritis, Advanced Drug Delivery Reviews, Volume 58, Issue 2, 2006, Pages 150-167, ISSN 0169-409X, https://doi.org/10.1016/j.addr.2006.01.006, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0169409X06000135.