Bartholinita – cauze, manifestări clinice, diagnostic și tratament

Bartholinita definește inflamația glandelor Bartholin situate în treimea inferioară a labiilor mari care sunt responsabile de lubrifierea vaginală. Aceste glande, numite și glande vestibulare mari, pereche, au în jur de 0,5 centimetri și se localizează în părțile laterale ale introitusului vaginal, secretând mucus. În anumite condiții, canalele acestor glande se blochează cu mucus, iar acest fenomen duce la formarea chisturilor de glandă Bartholin, care pot avea dimensiuni variabile (de obicei 2-4 centimetri). Abcesul de glandă Bartholin definește cazul în care lichidul acumulat în canalul glandei se infectează, concomitent cu inflamația glandelor (bartholinită).

Bartholinita – cauze și factori de risc

Glandele Bartholin sunt structuri pereche, situate posterior și lateral de orificiul vaginal, având dimensiuni de aproximativ 0,5 centimetri. Acestea sunt glande exocrine tubulacinoase, al căror duct se deschide la nivelul șanțului interlabial inferior. Funcția lor principală este secreția unui compus de natură mucoasă, care facilitează lubrifierea vaginală în timpul excitației sexuale. În cazul obstrucției ductului glandei Bartholin, se ajunge la acumularea în exces a secrețiilor și la formarea unui chist. Acest chist, în cazul suprainfectării bacteriene, evoluează spre bartholinită acută sau, în cazuri mai grave, spre abces bartholinian, care necesită tratament cât mai prompt.

Bartholinita este cauzată, în principal, de infecții bacteriene, principalele specii implicate fiind:

• bacterii aerobe/anaerobe din flora vaginală normală: Escherichia coli, Peptostreptococcus, Staphylococcus aureus, Streptococcus spp., Bacteroides spp.;
• bacterii cu transmitere sexuală: Neisseria gonorrhoeae (determină bartholinită purulentă și cu potențial foarte agresiv), Chlamydia trachomatis (inflamație cronică, risc de recurență), Mycoplasma genitalium (implicată în infecții persistente, tablou simptomatologic atipic, cu risc relativ crescut de formare a unui abces și complicații).

Chisturile glandei Bartholin se găsesc predominand la pacientele aflate la vârstă fertilă. Există o serie de factori care cresc riscul de bartholinită, cum ar fi obstrucția ductului glandular printr-un stadiu inflamator cronic sau hiperplazie epitelială. Traumatismele locale (raporturile sexuale intense, epiziotomia, intervențiile ginecologice) contribuie, de asemenea, la apariția lor. Se mai poate observa că pacientele imunodepresive (diabet zaharat, infecție subiacentă cu HIV/SIDA, tratamente imunosupresoare active) și cele cu istoric de infecții genitale recurente (vaginoză și cervicită) sunt mai des diagnosticate cu bartholinită și, de altfel, în forme relativ mai severe.

Bartohilinita – simptome și manifestări clinice

La pacientele aflate la vârstă reproductivă, la nivelul glandelor Bartholin se poate forma fie un chist, fie un abces. Ambele formațiuni sunt dificil de diferențial la examenul fizic. Un chist are, de obicei, în jur de 2-4 centimetri în diametru, iar prezența sa poate provoca dispareunie, arsuri și durere în timpul micțiunii, dureri pelvine vagi. Chistul conține, în mod obișnuit, un lichid cu consistență nepurulentă, care conține stafilococi, streptococi și Escherichia coli. Tabloul clinic este, așadar, relativ nespecific, deseori diferențial în funcție de stadiul specific al afecțiunii. Un chist tinde să fie relativ asimptomatic, pe când bartholinita se poate prezenta astfel:

• tumefacție dureroasă, de obicei unilaterală, la nivelul labiilor mari;
• eritem, edem, sensibilitate crescută la palpare;
• dispareunie severă, disconfort în timpul mersului și statului în șezut;
• febră, stare generală alterată (în cazul unui abces extins).

Când se examinează un pacient suspectat de bartholinită, chist sau abces al glandei Bartholin, este foarte important să se aibă în vedere durata simptomelor. Drenajul purulent, prezența unor simptome precum sângerările și secrețiile vaginale, pot ajuta la identificarea cauzei subiacente. Chisturile Bartholin au adesea un curs prelungit, deoarece în principal sunt asimptomatice. La examinarea fizică, pacientele cu bartholinită prezintă adesea asimetria inferioară a vulvei, cu o proeminență a uneia dintre laturi (stânga sau dreaptă). Abcesul glandei Bartholin, îndeosebi în asociere cu bartholinită, este foarte dureros, spre deosebire de simpla prezență a unui chist.

În timp ce ambele sunt, în primul rând, unilaterale, abcesele glandei Bartholin sunt sensibile la palpare, eritematoase, și pot prezenta un exsudat purulent în caz de fistulizare spontană. Astfel, bartholinita este deseori asociată, pentru că pacienta se prezintă la consultul ginecologic atunci când apar simptomele dureroase. Bartholinita se poate croniciza în timp, cu acutizare periodică și simptome specifice, prezența unor chisturi glandulare persistente, care sunt nedureroase, fără a fi sensibile la palpare. În unele cazuri, apar secreții vaginale anormale, cu dureri pelvine foarte vagi, nejustificate altfel. Dispareunia poate fi o altă manifestare în caz de bartholinită cronică.

Diagnosticul de bartholinită

Diagnosticul de bartholinită este, majoritar, unul clinic, bazat pe inspecția regiunii vulvare, cu palparea formațiunii chistice. Evaluarea clinică ar trebui să includă localizarea și dimensiunea masei inflamatorii, prezența eritemului și edemului, consistența leziunii, dacă pacienta elimină sau nu secreții vaginale spontane (puroi). De asemenea, dacă se ridică suspiciunea unei infecții cu transmitere sexuală, atunci trebuie avută în vede testarea pentru astfel de infecții (în special gonoree și chlamidioză). Dacă pacienta cu bartholinită este suspectă de malignitate – de obicei în contextul unei prezentări clinice atipice a masei –, ar trebui luată în considerare și biopsia.

De asemenea, biopsia mai este recomandată la pacientele suspecte de bartholonită care au peste 40 de ani. Investigațiile suplimentare mai pot presupune prelevarea exsudatului purulent pentru culturi bacteriene (și, după caz, antibiogramă), mai ales în cazurile recurente. Testarea PCR nu este de rutină, dar oferă rezultate foarte specifice, în special pentru patogenii implicați în infecții cu transmitere sexuală (Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis). Hemoleucograma și markerii inflamatori (VSH, proteina C reactivă) au relevanță în infecțiile diseminate. Mai mult, diagnosticul diferențial ar trebui să includă hidradenita supurativă și abcesele sebacee vulvare.

Bartholinita – alternative actuale de tratament

Bartholinita asimptomatică, cu chisturi de dimensiuni foarte reduse, nu necesită tratament. Mai mult, chisturile sau abcesele glandei Bartholin care se drenează spontan pot beneficia de terapie conservatoare – băi de șezut și analgezice. Deși nicio modalitate de tratament, chirurgicală sau conservatoare, nu este superioară în ceea ce privește riscul de recurență, prima linie terapeutică în caz de bartholinită și chisturi de glandă Bartholin îl reprezintă incizia și drenajul cu plasarea unui cateter Word, datorită simplității și eficacității acestui tratament. Totuși, înainte de o astfel de procedură, trebuie să se obțină un istoric în ceea ce privește potențialele alergii ale pacientei.

Acest pas este foarte important, deoarece tija cateterului Word este compusă din latex. În cazul în care pacienta cu bartholinită este alergică la latex, marsupializarea este procedura terapeutică pentru care se optează. Aceasta se realizează prin crearea unei incizii de 2 centimetri lateral de inelul himenal, cu suturarea marginilor, folosindu-se suturi absorbabile întrerupte, de suprafața epitelială. Întrucât este vorba deseori și despre o infecție bacteriană, bartholinita se tratează cu antibiotice, de obicei în asociere cu intervențiile chirurgicale. Liniile terapeutice actuale în caz de bartholinită recomandă:

• amoxicilină/clavulanat plus clindamicină;
• trimetoprim/sulfametoxazol;
• cefixim plus clindamicină.

Terapia cu antibiotice ar trebui luată în considerare mai ales la pacientele la care abordarea pe cale chirurgicală – incizie și drenaj, cu plasarea cateterului Word – nu a avut rezultatele dorite, la pacientele cu simptome sistemice (inclusiv febră), cele suspectate de sepsis și la cele care au risc crescut de recidivă (istoric medical pozitiv de bartholinită și chisturi anterior tratate). Alte proceduri terapeutice mai puțin obișnuite includ ablația nu nitrat de argint, vaporizarea cu laser cu CO₂, plasarea inelului Jacobi și, ca ultimă soluție, excizia glandei afectate. La pacientele cu sarcină activă și abces Bartholin se urmează aceleași recomandări terapeutice (dar fără excizie).

Bineînțeles, în caz de bartholinită se pot recomanda antiinflamatoare nesteroidiene pentru a se gestiona durerea asociată. Probioticele pot ajuta la reechilibrarea microflorei vaginale, mai ales în contextul unor infecții active. Monitorizarea clinică este foarte importantă pentru a se reduce  riscul de complicații (deși majoritatea sunt asociate tratamentului chirurgical). În cazul acestei afecțiuni, diagnosticul precoce și instituirea unui tratament adecvat ajută la reducerea riscurilor de recidivă și complicații. Pacientele răspund diferit la tratament, motiv pentru care este necesar ca fiecare protocol terapeutic să fie individualizat în funcție de particularitățile acestora.

Referințe bibliografice:

1. Lee WA, Wittler M. Bartholin Gland Cyst. [Updated 2023 Jul 5]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532271/;
2. Lee MY, Dalpiaz A, Schwamb R, Miao Y, Waltzer W, Khan A. Clinical Pathology of Bartholin’s Glands: A Review of the Literature. Curr Urol. 2015 May;8(1):22-5. doi: 10.1159/000365683. Epub 2015 May 20. PMID: 26195958; PMCID: PMC4483306. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4483306/;
3. Choquet M, Pluquet E, Castelain S, Guihéneuf R, Decroix V. Bartholinitis due to Aggregatibacter aphrophilus: a case report. BMC Infect Dis. 2016 Oct 18;16(1):574. doi: 10.1186/s12879-016-1908-1. PMID: 27756231; PMCID: PMC5070192. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5070192/;
4. Bartholinitis after vulvovaginal surgery. W A Peters. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/9662293/;
5. Bartholin Duct Cyst and Gland Abscess: Office Management. Folashade Omole, Riba C Kelsey, Kiwita Phillips, Kirstie Cunningham. Link: https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2019/0615/p760.html.