Boala grefă-contra-gazdă, complicaţie apărută în urma transplantului hematopoietic

Boala grefă-contra-gazdă este o afecţiune care apare în urma transplantului hematopoietic (donator din familie sau donator combatibil), alogen şi autolog. Aceasta se declanșează în momentul în care limfocitele T ale donatorului, responsabile de buna funcționare a sistemului imunitar, percep celulele sănătoase ale beneficiarului ca fiind străine, atacându-le ulterior. Boala grefă-contra-gazdă poate fi de două tipuri – acută sau cronică, iar în unele cazuri poate pune viaţa persoanelor afectate în pericol. În general, pacienţilor care fac transplant de celule stem le este administrat un tratament menit să inhibe celulele T ale donatorului.

Incompatibilitatea pacientului din punct de vedere imunologic cu grefa

Există mai mulţi factori care „favorizează” apariţia bolii grefă-contra-gazdă. Cel mai important factor care poate cauza apariţia bolii este incompatibilitatea pacientului din punct de vedere imunologic cu grefa, declanşându-se astfel un răspuns imun asupra țesuturilor și organelor. Pe de altă parte, incompatibilitatea antigenelor HLA (human leukocytes antigen) pot iniţia reacţia grefă-contra-gazdă.

Boala grefă-contra-gazdă, alte posibile cauze

Cu toate acestea, există cazuri în care boala poate debuta chiar şi atunci când între donator şi gazdă există compatibilitate în ceea ce priveşte antigenele HLA. Chiar dacă vorbim despre persoane compatibile, acestea pot prezenta antigene minore de histocompatibilitate – proteine diferite din punct de vedere genetic, pe care celulele T le recunosc ca non-self, dezvoltând un răspuns imun împotriva acestora. Boala grefă-contra-gazdă poate fi diagnosticată cu ajutorul examenelor fizice sau prin evaluarea rezultatelor biopsiilor. Utilizarea sângelui din cordonul ombilical ca sursă de celule donatoare poate reduce probabilitatea de a dezvolta boala.

Boala grefă-contra-gazdă poate apărea în orice moment după transplantul alogen

Pacienţii care prezintă un risc crescut de dezvoltare a bolii grefă-contra-gazdă sunt cei care au primit celule stem de la un donator înrudit HLA sau de la un donator fără legături HLA, cei care suferă deja de această boală, persoanele în vârstă etc. Boala grefă-contra-gazdă poate apărea în orice moment după efectuarea unui transplant alogen sau la câțiva ani după intervenţie. Boala poate afecta pielea, ficatul, plămânii, cavitatea bucală, tractul gastrointestinal, sistemul neuromuscular şi tractul genito-urinar.

Erupţia cutanată, simptomul principal al ambelor tipuri de boală

Simptomele bolii grefă-contra-gazdă acute includ erupţii cutanate şi înroşirea pielii, îngălbenirea pielii şi a albului ochilor, greață, vărsături, diaree sau crampe abdominale. Varianta cronică a bolii se manifestă prin erupții cutanate, decolorate, îngroșarea sau uscarea pielii, modificări ale vederii cauzate de uscarea ochilor, pete albe în interiorul cavităţii bucale, senzaţie de gură uscată, sensibilitate la alimente picante, respiraţie îngreunată, dificultăţi la înghiţire, scăderea în greutate, oboseală, senzaţie de slăbiciune, pierderea apetitului, dureri musculare etc.

Tratamentul este de durată

Medicul va discuta cu pacientul şi împreună vor alege cea mai buna metodă de tratament în funcţie de tipul bolii. Mulți pacienți sunt tratați cu succes cu ajutorul imunosupresoarele pe termen lung, administrate pe cale orală sau intravenos. Infecțiile fungice, bacteriene și virale reprezintă un risc major în timpul administrării unui astfel de tratament, deoarece sistemul imunitar va fi slăbit pentru o perioadă foarte lungă de timp. Terapia se poate întinde pe o perioadă de câteva luni sau câțiva ani. Pacienții trebuie să fie conștienți de simptomele bolii grefă-contra-gazdă, deoarece diagnosticarea timpurie și administrarea tratamentului pot ajuta la limitarea severității bolii. Simptomele apar în primele 100 de zile de la transplant.

Surse: clevelandclinic.org; medicinenet.com; lls.org

Sorina Iuliana Lazăr