Boala hemoroidală – abordări în caz de hemoroizi externi

Boala hemoroidală reprezintă o patologie frecvent întâlnită, mai ales în rândul populației adulte cu vârstă cuprinsă între 45-65 de ani. Cu toate acestea, incidența este în continuă creștere și în rândul adulților tineri. Conform datelor, 3 din 4 persoane vor dezvolta un episod hemoroidal în cursul vieții. Prin hemoroizi externi se înțelege o formă particulară a bolii hemoroidale, care se prezintă cu dilatarea venelor din plexul hemoroidal extern, situat sub linia pectinee, și care este acoperit de piele. Această localizare îi facem extremi de sensibili la iritație, motiv pentru care, spre deosebire de hemoroizii interni, hemoroizii externi sunt de cele mai multe ori dureroși.

Boala hemoroidală și hemoroizii externi

Hemoroizii apar în mod normal, de fapt, la orice persoană, și îndeplinesc un rol mecanic, anume acela de a asigura continența fecală. Boala hemoroidală cu hemoroizi externi apare atunci când venele din plexul hemoroidal extern, situat sub pielea perineală, se dilată. Congestia, alături de hipertrofia acestora, determină apariția simptomelor bolii hemoroidale externe. Există o gamă variată de cauze care duc la apariția bolii hemoroidale – de la creșterea presiunii care determină congestia vasculară, slăbirea țesutului conjunctiv de susținere a plexului venos extern, până la inflamația locală determinată de iritația mecanică și chimică susținută (contaminarea fecală).

Diferența dintre hemoroizi externi și hemoroizi interni

Deși hemoroizii externi și interni apar din aproximativ aceleași cauze, există diferențe între ei, după cum detaliem în tabelul de mai jos.

Mai există un tip specific de hemoroizi – hemoroizii micști –, care se formează prin confluarea hemoroizilor interni în stadiu avansat (prolabați, care nu se reduc spontan) cu cei externi.

Hemoroizi externi – cauze și factori de risc

Hemoroizii externi patologici apar din cauza unui gradient crescut de presiune exercitat asupra plexului hemoroidal extern. De obicei, acesta rezultă ca urmare a creșterii presiunii abdominale în cadrul unor scenarii precum efortul defecațional (forțare), efortul depus în timpul travaliului, sarcina. Creșterea presiunii intraabdominale este deseori întâlnită și în constipația cronică. Alți factori care cresc riscul de a dezvolta hemoroizi externi sunt:

• istoricul familial pozitiv de hemoroizi externi și/sau interni;
• diareea cronică;
• sedentarismul;
• obezitatea;
• leziunile măduvei spinării;
• intervențiile chirurgicale anterioare la nivelul rectului;
• bolile inflamatorii intestinale;
• menținerea poziției șezânde pentru perioade lungi de timp;
• întreținerea raporturilor sexuale anale;
• dieta săracă în fibre vegetale, bogată în grăsimi, alimente procesate, carne;
• consumul redus de lichide;
• antrenamentele solicitante cu greutăți;
• înaintarea în vârstă, ca urmare a slăbirii țesuturilor de susținere din zona perineală.

Conform datelor epidemiologice, boala hemoroidală este o afecțiune anorectală care afectează zeci de milioane de oameni din întreaga lume. De asemenea, este cauza cea mai frecventă când vine vorba de rectoragie (sângerări rectale). Diagnosticul de hemoroizi externi este rar mai ales la persoanele sub 20 de ani, dar incidența maximă se înregistrează la persoanele cu vârstă între 45-65 de ani. Se estimează că boala hemoroidală afectează până la 35% dintre femeile care au o sarcină activă.

Hemoroizi externi – manifestări

De obicei, persoanele cu hemoroizi externi acuză durere, sângerare, prurit anal, senzația tipică de arsură (atât după defecație, cât și în perioadele dintre) și umflături care pot fi palpate la nivel perineal. Hemoroizii sunt cea mai frecventă cauză a sângerării rectale. Simptomele comune în caz de hemoroizi interni sunt:

• durere, disconfort;
• senzația de arsură, prurit;
• edem și inflamație perineală, însoțite de senzația de umezeală, scurgere apoasă;
• sângerare minimă, de obicei din cauza fisurilor anale asociate;
• formațiuni palpabile, moi, în zona anală, care se pot mări după defecație și devin dureroase;
• excrescențe ale pielii (ca urmare a resorbției spontane a hemoroizilor).

Sângerarea nu este frecventă. Totuși, apare în contextul în care o persoană cu hemoroizi externi are, în același timp, și hemoroizi interni, care sunt mult mai predispuși la sângerare. Rectoragia are drept principală cauză boala hemoroidală. Sângerarea apare după eliminarea scaunului, iar sângele are culoare roșu aprins și poate picura în vasul de toaletă sau poate fi prezent pe hârtia igienică folosită.

Tratament hemoroizi externi

Tratamentul pentru hemoroizi externi este, în primă instanță, unul conservator. Totuși, dacă nu se ajunge la rezultatele dorite, se poate opta și pentru alternative minimum invazive, cum sunt scleroterapia și fotocoagularea cu infraroșu. Abordul chirurgical în caz de hemoroizi externi se rezervă situațiilor în care au apărut deja complicații sau celelalte alternative terapeutice nu sunt îndeajuns de eficiente.

Tratament conservator pentru hemoroizi externi

Indicat în cazurile ușoare și moderate, fără simptome persistente sau complicații:

• modificarea dietei, în esență prin creșterea aportului zilnic de fibre vegetale (35-40 grame);
• de remarcat, însă, că aportul suplimentar de fibre vegetale trebuie să fie însoțit și de aportul adecvat de lichide (apă, la modul ideal), pentru a se asigura că scaunul nu doar că va crește în volum, ci va deveni și mai moale;
• polietilenglicolul este laxativul osmotic care înmoaie scaunul prin creșterea conținutului în apă al acestuia;
• docusatul de sodiu este un surfactant anionic care înmoaie eficient scaunul prin creșterea conținutului în apă și lipide al acestuia;
• aplicarea unor unguente topice cu efect anestezic (lidocaină, hidrocortizon, dar și diosmină și hesperidină);
• evitarea depunerii de efort în timpul defecației, precum și a statului pe toaletă mai mult de 5 minute;
• evitarea menținerii poziției șezânde pentru perioade lungi de timp;
• activitate fizică moderată (plimbări, jogging);
• persoanele cu hemoroizi externi ar trebui să folosească un șervețel umed steril, și nu hârtie, în momentul igienizării;
• băi de șezut pentru hemoroizi externi.

Tratament minimum invaziv pentru hemoroizi externi

Se recomandă în cazurile mai severe de hemoroizi externi, recurente sau complicate, însă care pot fi abordate prin astfel de alternative (altele decât cele chirurgicale și conservatoare). În acest sens, se poate opta pentru incizia la nivelul hemoroidului și drenarea sângelui din acesta, pentru scleroterapie, fotocoagulare cu infraroșu și electrocoagulare. Acestea sunt mai eficiente în cazul hemoroizilor externi, dar pot fi aplicate ocazional cu succes și în caz de hemoroizi externi. De altfel, tratamentul pentru hemoroizi externi mai include și ligaturarea cu bandă elastică.

Tratament chirurgical pentru hemoroizi externi

Este rezervat cazurilor în care apar complicații, cum ar fi tromboză, strangulare, ulcerații, însă și în caz de simptome persistente și severe. Alternativele chirurgicale de tratament includ:

• hemoroidectomia externă, adică excizia chirurgicală a hemoroizilor externi voluminoși sau trombozați;
• hemoroidopexia cu stapler, deși este utilizată mai ales pentru hemoroizii interni, deseori se combină cu procedura de excizie pentru hemoroizi externi de dimensiuni mai mari;
• incizia și drenarea hemoroidului.

Fiind vorba despre o procedură chirurgicală, pot apărea și complicații secundare. După operația de hemoroizi externi (hemoroidectomia), cea mai frecventă complicație este retenția urinară ce apare la aproximativ 30-50% dintre pacienți. Durerea postoperatorie resimțită este majoră, însă se gestionează cu antiinflamatoare și opioide (narcotice). Alte complicații potențiale includ, de asemenea, sângerarea postoperatorie, infecția și incontinența fecală.

Hemoroizii externi – recomandări pentru prevenție

Pentru a reduce riscul de a dezvolta hemoroizi externi, se recomandă următoarele:

• asigurarea unui aport zilnic adecvat de fibre vegetale reduce riscul de a dezvolta constipație, o cauză comună pentru hemoroizi externi (necesarul zilnic de fibre vegetale se calculează prin înmulțirea greutății corporale cu 0,5);
• limitarea consumului de alimente bogate în grăsimi, procesate, carne roșie, alcool;
• practicarea regulată de exerciții fizice (de intensitate moderată, antrenamentele cu greutăți ar trebui să fie însoțite de hidratarea adecvată și un aport zilnic adecvat de fibre vegetale).
• asigurarea unei igiene perineale adecvate;
• hidratarea adecvată;
• evitarea menținerii poziției șezânde pentru perioade lungi de timp și statului îndelungat pe vasul de toaletă;
• evitarea efortului defecațional (forțare, încordare în timpul eliminării scaunului).

Referințe bibliografice:

1. Lawrence A, McLaren ER. External Hemorrhoid. [Updated 2023 Aug 8]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK500009/;
2. Lawrence A, McLaren ER, McCormick SP. External Hemorrhoid (Nursing) [Updated 2023 Aug 8]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK568724/;
3. Lohsiriwat V. Hemorrhoids: from basic pathophysiology to clinical management. World J Gastroenterol. 2012 May 7;18(17):2009-17. doi: 10.3748/wjg.v18.i17.2009. PMID: 22563187; PMCID: PMC3342598. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3342598/;
4. Picciariello A, Rinaldi M, Grossi U, Verre L, De Fazio M, Dezi A, Tomasicchio G, Altomare DF, Gallo G. Management and Treatment of External Hemorrhoidal Thrombosis. Front Surg. 2022 May 3;9:898850. doi: 10.3389/fsurg.2022.898850. PMID: 35592120; PMCID: PMC9110961. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9110961/;
5. Sanchez C, Chinn BT. Hemorrhoids. Clin Colon Rectal Surg. 2011 Mar;24(1):5-13. doi: 10.1055/s-0031-1272818. PMID: 22379400; PMCID: PMC3140328. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3140328/.