Bolile profesionale osteo-musculo-articulare reflectate în artă, medicină, ştiinţă

3. Ilustrăm, pentru suprasolicitarea coloanei vertebrale, sindromul dureros lombar (low back pain syndrome) care este cel mai frecvent şi studiat, începând însă cu perioada industrializării. Acesta apare de fapt, când există câteva aspecte ergonomice nerespectate în manipularea şi purtarea greutăţilor, care determină apariţia unor forţe de presiune – compresiune a structurilor coloanei vertebrale (corpuri vertebrale – discuri intervertebrale – articulaţii interapofiziale). Imaginile (figuri 8, 9) arată cum femeile desfăşurau munci grele, cu solicitare fizică mare, determinată de ridicarea manuală a greutăţilor, menţinând o postură forţată, incorectă, cu flexie frecventă şi torsiune concomitentă. Studiile publicate relevă diferenţele de definiţie între tulburările survenite la nivelul coloanei vertebrale. Astfel, prin termenul de „lumbago” se definea acea durere de spate care durează mai mult de o săptămână sau se consideră acea durere care determină repaus la pat de cel puţin o zi. Există o definiţie a specialiştilor bazată pe teste clinice: apariţia unei dureri severe lombare sau lombosacrate, suficientă ca intensitate spre a determina imobilitate sau absenţa de la lucru timp de cel puţin două zile consecutiv sau de o zi cu administrarea tratamentului medicamentos. Alteori, termenul de sindrom de durere lombară/dorsală (spate) este atribuit de cercetători primei modificări de tip degenerativ la nivelul discurilor intervertebrale. Oricum, acest sindrom este un epifenomen care acoperă mai multe forme patologice ridicând dificultăţi în declararea bolii profesionale. Atât transportul de mase/greutăţi, cât şi postura de lucru, fixă şi prelungită, determină microleziuni ale structurii osoase, fiind cunoscut faptul că ridicarea unei mase cu greutatea de 25 kg (cu spatele fix) implică o compresie pe discul intervertebral lombar de aproximativ 500 kg, structurile cele mai vulnerabile fiind platourile cartilaginoase terminale ale discul intervertebral care pot prezenta microfracturi.

Dacă luăm în considerare că nucleul pulpos cu platourile terminale cartilaginoase reprezintă structura esenţială pentru nutriţia discului intervertebral, putem înţelege clar cum afectarea lui (ischemie consecutivă compresiei) este primul pas spre un posibil proces degenerativ. În plus, discul este sensibil la forţele puternice de rotaţie în ax care pot fractura inelul fibros şi pot permite mişcarea sau chiar hernierea nucleului pulpos.  În ceea ce priveşte femeile, încărcarea cauzatoare de leziuni pentru inelul fibros este în medie mai mică cu 17%, comparativ cu organismul masculin. Datorită cunoştinţelor referitoare la fiziopatologia biomecanică a aparatului locomotor şi a epidemiologiei ocupaţionale a fost posibil să fie evaluate mişcările manuale efectuate la transportul maselor care sunt responsabile pentru sindromul dureros dorsal/lombar. Din cele amintite şi din ilustraţii este lesne de înţeles cum, în ultimele secole, femeile erau afectate de o patologie osteo-musculo-articulară, cronică degenerativă, din cauza suprasolicitării biomecanice a membrelor superioare şi a coloanei, afectând grav modul de funcţionare al articulaţiilor, structurilor vasculare şi nervoase, cu limitarea consecutivă a capacităţii de lucru. Activităţi ca lucrul câmpului, îngrijirea caselor, croitoria, producerea pâinii, tranşarea cărnii în pieţe şi măcelării/magazine, activităţi efectuate în secolele XVI-XVII preponderent de femei, au reprezentat atunci ca şi în prezent factori de risc. Dezvoltarea ştiinţifică a permis o extindere a preocupărilor medicale spre formularea unui punct de vedere despre o normare (de ex. algoritm de selecţie a succesiunii celor patru poziţii care determină presiune diferită pe discul intervertebral – figura 4-rând superior) care să permită adoptarea unor măsuri preventive, şi care, aplicate la locul de muncă asigură protecţia sănătăţii în muncă a femeilor în toate ramurile industriale. Soluţiile ergonomice se individualizează şi au ca scop adaptarea locului de muncă la parametrii lucrătorului (coloană vertebrală şi toate articulaţiile), indiferent de sex, un exemplu practic fiind poziţia optimă la calculator (figura 11) ilustrativ pentru ergonomia de corecţie, precum şi proiectarea ergonomică a cabinei şoferului, inclusă în ergonomia de concepţie (figura 12).

4. În ocupaţiile cu transport de mase/greutăţi, pe lângă patologia de coloană vertebrală, frecvent poate fi întâlnit sindromul canalicular toracic. „The thoracic outlet syndrome” este generat de compresia plexului brahial, arterei şi venei subclaviculare în aria interscalenilor sau sub muşchiul pectoral sau chiar între prima coastă şi claviculă. Sindromul aduce simptome şi semne neurologice şi vasculare, dar doar primele sunt corelate cu activităţi profesionale distincte. Specifice sunt durerea la nivelul membrelor superioare cu iradiere posibilă spre gât, parestezii până la nivelul mâinii, cu exacerbări nocturne, mai frecvent în teritoriul nervului ulnar. Aceste manifestări sunt întâlnite şi descrise în transportul de mase cu extensia completă şi tracțiunea în braţe, ca în pictura din figura 9. Sindromul poate apărea şi ca o consecinţă a activităţilor desfăşurate cu braţele ridicate deasupra capului.

În loc de concluzie

Fără a putea epuiza un subiect atât de vast, care acoperă secole, în care accesul femeii la muncă din perspectiva recunoaşterii de către societate, relevă contribuţia permanentă în agricultură, în mesteşuguri – ţesătorie, olărit, evoluând spre rolul dublu – mamă şi lucrător în societatea modernă, deşi în alte perspective este într-o poziţie deficitară, reţinem entităţi patologice multiple (artrozele, periartrita scapulo-humerală, tendinita manşetei rotatorilor, tenosinovita de efort, bursitele profesionale subacromio-deltoidiene, apofizite, epifizite, periostite, aponevrozitele profesionale, meniscopatii, sindroame canaliculare, crampa ocupaţională, miozita ş.a.) care pot surveni în urma expunerii la factori de risc în ramuri economice diverse (industria mobilei, textilă, electronică, mase plastice; cercetare, administraţie, educaţie, servicii – asistentă sănătate, medicină, spălătorii, cosmetică; transporturi şi agricultură).  Reglementările de protecţie pentru femei, care le permit să fie lucrători sănătoşi, dar şi mame, au progresat mult, aplicarea în ţara noastră asigurând una dintre cele mai avansate protecţii, deşi în lume coexistă zone sărace unde munca femeilor şi copiilor este încă exploatată, concomitent cu zone în care femeile desfăşoară activităţi tehnologizate, în profesii din medicină, artă, cultură, industrie, educaţie, politică, avocatură, management, cu un nivel de cunoştinte cu grad ştiinţific complex. În prezent, reglemetările (cu variate dificultăţi în implementare largă şi completă) destinate protecţiei femeilor şi politicile aferente, asigură dreptul la educaţie, egalitatea de şanse, eliminarea discriminării, oportunităţi pe piaţa muncii recompensate în egală măsură cu cele oferite bărbaţilor.

Bibliografie:

1. History of ART, Barnes & Noble, New York, 2001.
2. P. Scandurra, E. Farrugia, Woman, Health and Work, Milano, 2009.
3. A. Cocârlă (sub coordonare). Medicina ocupaţională, volum 1, Ed. Medicală Universitară ”Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2009.
4. Colecţia Monitorul Oficial 2002–2016; Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006, HG 1425/2006, HG 955/2010.
5. B.Ramazzini, Medical and Physiological Works (ultima ediţie), Verona, 2012.
6. Ergonomics Guidelines for occupational health practice in industrially developing countries, I.C.O.H.-I.E.A., Germany, 2010.
7. F. Bayle, Louvre, Paris, 2001.
8. https://bestofpainting.com/genre_working.

Liliana Rapas M.D. Ph.D

medicina muncii, Direcţia de Sănătate Publică Bucureşti