Valori puls normal în funcție de vârstă

Pulsul arterial este rezultatul expansiunii bruște a unei artere, ca urmare a ejecției volumului de sânge, în aortă, și transmiterea acestuia în sistemul arterial. Deseori, un puls normal este asociat în mod direct cu frecvența cardiacă. De altfel, cu fiecare contracție (sistolă), în sistemul arterial este transmis un volum de sânge, de unde și apariția pulsului. Cele mai frecvente locuri în care se măsoară pulsul periferic sunt artera radială, ulnară, brahială, pulsul femural. Pulsul se poate măsura și la nivelul arterei carotide (gât), dar pulsul radial este cel mai frecvent loc unde această constantă biologică este verificată și unde poate fi cuantificată numeric.

Pentru a se certifica existența unui puls normal, se descriu câteva variabile, cum ar fi: frecvența, ritmul, volumul, amplitudinea, rata de creștere și simetria. În cazul adulților se consideră că un puls normal ar fi de 60-100 de bătăi per minut, iar condițiile în care valoarea înregistrată crește peste 100 sau scade sub 60, sunt denumite tahicardie, respectiv bradicardie. Este important de reținut că un puls normal poate să prezinte diferențe relative, dar fiziologice, atunci când acesta este înregistrat și pacientul doarme sau este treaz. În timpul somnului, există o ușoară tendința ca un puls normal să aibă valori mai mici decât cele înregistrate în timpul zilei

Puls normal – variația valorilor în funcție de vârstă

Procesul de îmbătrânire, în ciuda progreselor medicale uimitoare, rămâne încă un fenomen greu de înțeles și definit. Există mai multe caracteristici asociate înaintării în vârstă, iar unul dintre acestea îl reprezintă senescența cardiovasculară, care presupune modificări ce pot varia de la o scădere a complianței ventriculului stâng, ca urmare a acumulării de colagen, implicit fibroză, până la modificări ale sistemului de conducere, cu reducerea celulelor stimulatoare cardiace și infiltratul lipidic. Acest fenomen duce, într-un sfârșit, la reducerea intrinsecă a automatismului. Odată cu înaintarea în vârstă apar reacții autonome care duc la reducerea frecvenței cardiace.

Drept urmare, un puls normal își schimbă valorile de-a lungul vieții, chiar la indivizi sănătoși, activi din punct de vedere fizic și emoțional. Pentru a înțelege mai bine această evoluție, trebuie cunoscute valorile asociate cu un puls normal, în funcție de vârstă:

În mod fiziologic, acestea sunt valorile unui puls normal la aceste categorii de vârstă. Evident, pot exista variații individuale, atât asociate unor afecțiuni, cât și sexului, nivelului de activitate fizică și altele. Pentru a evidenția și mai bine dinamica relativ descendentă a unui puls normal, vom avea în vedere, în continuare, un studiu efectuat pe 1172 de persoane sănătoase, active, cu sănătatea cognitivă integră, cărora le-a fost măsurat pulsul, iar ulterior făcută o medie:

Acestea sunt valori medii pentru puls normal în funcție de vârstă, acceptându-se standardul că, la vârsta adultă (peste 18 ani), pulsul normal va avea valorile între 60-100. Aceste valori pot fi cuantificate prin presarea arterei radiale, respectiv numărarea, timp de 60 de secunde, pe ceas, a numărului de pulsații resimțite. Valorile pot fi ușor diferite chiar la două măsurători una după alta, însă acest lucru nu ar trebui să ridice îngrijorări. Un puls normal variază, în rare cazuri va fi același la două măsurători consecutive. Probleme ar trebui să ridice situațiile în care valoarea măsurată (numărul de pulsații) este departe de a fi considerată puls normal (intervalul 60-100).

Variații patologice ale pulsului și semnificația acestora

Întrucât conturul unui puls normal periferic este determinat de ejecția ventriculară stângă și de proprietățile vasculare, accentul se pune pe prezența sau absența unui puls normal și pe pulsul hipokinetic sau hiperkinetic. Absența unui puls normal ar putea sugera ocluzie prin tromb, însă și embol sau disecție. Absența unui puls normal sau pulsurile diminuate prin compresia arterei femurale, deci la nivelul membrelor inferioare, pot confirma etiologia vasculară din claudicația intermitentă. Dacă pulsul este prezent, dar de volum și amplitudine scăzute, vorbim despre un puls hipokinetic. Un puls hipokinetic nu este un puls normal, și se asociază anumitor boli:

• Cardiomiopatie dilatativă idiopatică;
• Stenoza valvulară;
• Tamponada pericardică;
• Pericardita constrictivă;
• Stenoza aortică (puls redus cunoscut sub numele de pulsus parous et tardus).

Pe lângă un puls arterial redus și de amplitudine mică, există și pulsuri de amplitudine mare și resimțite mult mai puternic (în unele cazuri, un astfel de puls poate fi considerat puls normal). În cazul în care acest tip de puls devine omniprezent, vorbim despre puls hiperkinetic, care are potențialul de a apărea în următoarele condiții:

• Anxietate;
• Exerciții fizice intense și solicitare metabolică;
• Febră;
• Hipertiroidism;
• Anemia;
• Persistența de canal arterial (canalul arterial permeabil);
• Fistule arterio-venoase extinse;
• Insuficiență aortică severă;
• Regurgitarea aortică severe și altele.

Palparea simultană a două pulsuri, înregistrate pe artere diferite, poate avea utilitate în stabilirea unui diagnostic. De exemplu, palparea pulsului radial și femural ar trebui să producă pulsuri în esență aproape simultan (cu frecvența unui puls normal). Dacă există o întârziere care poate fi percepută între pulsul radial și cel femural, acest fenomen ar putea sugera coarctația aortei sau cel puțin o obstrucție aortică. Se recomandă ca toate persoanele cu hipertensiune să încerce să facă această investigație fizică, întrucât absența unilaterală a pulsului poate ajuta la diagnosticul precoce al unui anevrism disecant de aortă. Această constantă vitală are importanță practică.

De asemenea, pe fondul pregătirii fizice intense, a creșterii masei musculare, cresc, implicit, și necesitățile de oxigenare ale acestora. Un sportiv de performanță poate avea un puls normal cu mult mai mic decât cel înregistrat în populația generală, dar fără a fi vorba despre o patologie de natură sistemică sau cardiovasculară. Hipoxia asociată altitudinilor mai mari poate duce, în cele din urmă, o stimulare susținută a sistemului nervos simpatic. Inițial, acest fenomen crește și ritmul cardiac, așadar pulsul, însă cu timpul revine la normal, astfel încât tahicardia inițială, cu creșterea ritmului cardiac, nu poate fi susținută, considerată patologică, ci doar tranzitorie.

Referințe bibliografice:

1. Santos MA, Sousa AC, Reis FP, Santos TR, Lima SO, Barreto-Filho JA. Does the aging process significantly modify the Mean Heart Rate? Arq Bras Cardiol. 2013 Nov;101(5):388-98. doi: 10.5935/abc.20130188. Epub 2013 Sep 13. PMID: 24029962; PMCID: PMC4081162. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4081162/
2. Santos MA, Sousa AC, Reis FP, Santos TR, Lima SO, Barreto-Filho JA. Does the aging process significantly modify the Mean Heart Rate? Arq Bras Cardiol. 2013 Nov;101(5):388-98. doi: 10.5935/abc.20130188. Epub 2013 Sep 13. PMID: 24029962; PMCID: PMC4081162. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4081162/
3. Sapra A, Malik A, Bhandari P. Vital Sign Assessment. [Updated 2023 May 1]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK553213/
4. Moran JF. Pulse. In: Walker HK, Hall WD, Hurst JW, editors. Clinical Methods: The History, Physical, and Laboratory Examinations. 3rd edition. Boston: Butterworths; 1990. Chapter 17. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK278/
5. https://www.health.gov.za/wp-content/uploads/2021/02/AgeDefinitions2012.pdf
6. https://www.cdc.gov/nchs/data/nhsr/nhsr041.pdf