Blefarita și opțiunile de tratament

Blefarita este afecțiunea oftalmologică descrisă prin inflamația marginii pleoapelor, de cele mai multe ori în partea superioară, unde cresc genele. Se poate prezenta în formă acută sau cronică, blefarita cronică fiind mult mai comună. De obicei, afecțiunea se prezintă cu o dinamică aparte, în sensul în care simptomele asociate variază în timp, cu perioade de activare și remisie. Chiar dacă blefarita poate fi unilaterală, afectând un singur ochi, sunt mai frecvente situațiile în care ambii ochi sunt afectați. Diagnosticul este unul clinic, pus pe seama aspectului inflamat și iritat al marginii pleoapelor, cu prezența de scuame și formarea de cruste la nivelul genelor ochilor.

În caz de blefarită, principala formă de tratament o reprezintă asigurarea unei igiene optime și adecvate a pleoapelor și ochilor, cu evitarea potențialilor factori declanșatori care, printre altele, pot duce la exacerbarea simptomelor. În unele cazuri, pot fi prescrise antibiotice care se aplică la nivelul pleoapelor afectate. Întrucât blefarita are de obicei un caracter cronic, așadar recidiva este frecventă, este vitală asigurarea unei igiene optime. Chiar dacă nu există un tratament care să fie în totalitate curativ, prognosticul asociat este favorabil. Afecțiunea este mai degrabă una simptomatică, decât una care să prezinte risc de complicații sau să ridice probleme de sănătate.

Blefarita – cauze și factori de risc

Blefarita se poate prezenta sub două forme, ulceroasă și non-ulceroasă. În mod obișnuit, forma ulceroasă este cauzată de infecții bacteriene, Staphyloccocus aureus fiind principala cauză. De asemenea, infecțiile cu Staphyloccocus epidermidis, Propionobacterium acnes și diferite specii de Corynebacterium pot duce la blefarită acută. Etiologia virală nu ar trebui exclusă, deoarece infecțiile cu Herpes simplex și Varicella zoster pot duce la această afecțiune. În cazul blefaritei non-ulcerative, de obicei este vorba despre o reacție alergică, atopică sau sezonieră. Mai mulți factori cu potențial iritant pot provoca blefarită non-ulcerativă, printre aceștia numărându-se:

• fumul de țigară;
• alergenii vehiculați pe cale aeriană (polen, praf, poluanți atmosferici, spori de mucegai sau expunerea directă la vânt), precum și alergeni prezenți în produsele cosmetice.

În blefarita cronică, localizarea inflamației permite clasificarea specifică a afecțiunii și, în egală măsură, caracterizarea ei clinică:

• blefarita anterioară – afectează marginea pleoapei unde sunt prezente genele și în mod uzual implică infecție (stafilococică) sau prezența unei boli seboreice (dermatita seboreică a feței și scalpului). În unele cazuri, se asociază cu rozaceea;
• blefarita posterioară – cauzată de disfuncția glandei Meibomian, care secretă sebum în exces și, astfel, duce la înfundarea canalelor de excreție și agregare. De obicei, este asociată și cu acneea și se suspectează cauzele hormonale;
• ambele forme de blefarită pot fi cauzate de infecția cu diferiți acarieni din genul Demodex: Demodex folliculorum provoacă deseori blefarită anterioară, iar Demodex brevis provoacă blefarită posterioară.

Cu toate acestea, se crede că inflamația marginii pleoapei apare din cauza sinergiei a mai mulți factori de risc prezentați mai sus: o combinație de infecții bacteriene cronice de grad scăzut ale suprafeței oculare, afecțiuni inflamatorii ale pielii (dermatita atopică, seboreică și acneea), dar și infestările parazitare cu acarieni mici din genul Demodex. Factorii favorizanți ai apariției mai sunt și diabetul, purtarea lentilelor de contact, conjunctivitele recurente, tendința spre atopie și viciile de refracție necorectate, hipo- și avitamonizoele. Blefarita nu este o boală contagioasă.

Blefarita – simptome și manifestări clinice

Persoanele cu blefarită acuză deseori simptome de prurit la nivelul pleoapei, senzația acută de arsură și formarea de cruste la nivelul pleoapelor. Mai pot prezenta și lăcrimare excesivă, cu o vedere încețoșată și senzația de corp străin în ochi. În general, simptomele de blefarită sunt mai severe dimineața, în momentul trezirii, deseori persoana fiind nevoită să depună efort pentru a-și putea deschide ochii (pleoapele sunt lipite). La nivelul marginii pleoapelor pot să apară edem și eritem, iar telangiectazia (apariția unor linii roșii) poate fi prezentă în porțiunea exterioară a pleoapei. Descuamarea, cu formarea de scuame albicioase, poate fi observată la baza genelor.

De asemenea, în blefarită poate fi observată și pierderea (totală sau parțială) a genelor (simptom numit madaroză), depigmentarea genelor (polioza) și creșterea genelor într-o direcție anormală (trichiazis). Ectropionul și entropionul, precum și îngroșarea marginii pleoapelor, sunt mult mai des asociate formelor cronice și severe de blefarită. Deși nu este o afecțiune care ridică riscuri majore de complicații, modificările patologice ale genelor și marginii pleoapelor pot duce, dar foarte rar, la eroziuni ale corneei și afectarea semnificativă a funcției vederii. Însă, dacă se ține sub control prin management adecvat și igienă optimă, riscul de complicații este unul minim.

Blefarita – alternative de tratament

Blefarita este un diagnostic clinic, nefiind necesar niciun test paraclinic pentru elaborarea unui eventual diagnostic diferențial. Dacă tratamentul pentru blefarită cronică nu are efectele dorite, ar trebui să se realizeze o biopsie a pleoapei, pentru a se exclude eventualul carcinom. Biopsia se recomandă în special în cazurile în care blefarita duce la pierderea genelor (madaroză totală sau parțială). Alternativele de tratament în caz de blefarită includ următoarele:

Igiena pleoapelor

• Rămâne principala abordare terapeutică în caz de blefarită și, de altfel, este eficientă în cele mai multe dintre cazuri:
• Se recomandă aplicarea de comprese calde și umede la nivelul ochiului afectat, timp de 5-10 minute, pentru a înmuia eventualele scuame, sebumul în exces și pentru a dilata glandele Meibomian;
• Imediat după, marginile pleoapelor trebuie spălate și șterse blând cu o dischetă demachiantă din bumbac, înmuiată anterior în șampon diluat pentru bebeluși (sau alte produse care sunt recomandate în caz de atopie), pentru a îndepărta depunerile și resturile;
• Deși se recomandă folosirea șamponului diluat pentru bebeluși, trebuie să fie folosit într-o cantitate redusă, deoarece excesul poate duce la uscarea suplimentară a ochilor;
• În caz de blefarită posterioară, se recomandă masarea blândă a marginii pleoapelor, pentru a se promova desfundarea glandelor Meibomian. Se utilizează dischetele demachiante din bumbac sau degetul curat pentru a masa marginile pleoapelor în mici modele circulare;
• În timpul exacerbării simptomelor, igiena pleoapelor ar trebui efectuată de 2-4 ori pe zi;
• La persoanele cu afecțiune cronicizată, regimul de igienă al pleoapelor trebuie menținut în fiecare zi, pentru întreaga viață, altfel simptomele iritante tind să reapară;
• Machiajul în jurul ochilor ar trebui limitat, iar eventualii factori declanșatori (menționați și mai sus) ar trebui evitați. Dacă este vorba despre o condiție de bază (afecțiuni ale pielii sau diabet, probleme hormonale), se recomandă managementul inițial al acesteia;
• Igienizarea lentilelor de contact și folosirea picăturilor de ochi lubrifiante se recomandă ca parte a protocolului adecvat de igienizare.

Antibioticele topice și corticosteroizii

• Se utilizează în toate cazurile de blefarită acută și anterioară;
• Sunt eficiente în a ameliora simptomele asociate și în a elimina bacteriile care au colonizat marginea anterioară a pleoapei afectate;
• Cremele cu antibiotice topice (bacitracină și eritromicină) pot fi aplicate la nivelul marginii pleoapei afectate timp de 2-8 săptămâni;
• Tetraciclinele orale și antibioticele macrolide pot fi utilizate în caz de blefarită posterioară, atunci când nu răspunde la normele adecvate de igienă sau când este asociată cu rozaceea;
• Aceste antibiotice sunt utilizate datorită proprietăților antiinflamatorii, precum și a celor de reglare a biosintezei de lipide;
• Curele scurte cu steroizi topici sunt benefice la persoanele cu inflamație oculară. Mai multe studii susțin că o combinație între antibiotice și corticosteroizi poate ameliora semnificativ simptomele asociate (această schemă terapeutică combinată este prescrisă la persoanele la care igiena pleoapelor nu a avut efectele dorite);
• La persoanele la care se suspectează infestări masive cu acarieni din genul Demodex, a fost observat faptul că exfoliantele pe bază de ulei de arbore de ceai pentru pleoape și șamponul pentru bebeluși sunt foarte eficiente. Se recomandă igienizarea pleoapelor afectate cu astfel de produse timp de minimum 6 săptămâni, după indicațiile menționate mai sus.

Alternative terapeutice

• Au devenit disponibile noi terapii pentru tratamentul blefaritei, relativ recente;
• Terapia cu pulsații termice (dispozitiv LipiFlow) funcționează prin aplicarea de căldură atât pe suprafața anterioară, cât și cea posterioară a pleoapei;
• Pulsațiile repetate și controlate îndepărtează ușor resturile și crustele care înfundă glandele Meibomian;
• BlephEx – se folosește o freză ușoară, rotativă, pentru a îndepărta resturile de sebum și alte celule care înfundă glandele Meibomian.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Eberhardt M, Rammohan G. Blepharitis. [Updated 2023 Jan 23]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459305/;
2. Putnam CM. Diagnosis and management of blepharitis: an optometrist’s perspective. Clin Optom (Auckl). 2016 Aug 8;8:71-78. doi: 10.2147/OPTO.S84795. PMID: 30214351; PMCID: PMC6095371. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6095371/;
3. Di Zazzo A, Giannaccare G, Villani E, Barabino S. Uncommon Blepharitis. J Clin Med. 2024 Jan 25;13(3):710. doi: 10.3390/jcm13030710. PMID: 38337403; PMCID: PMC10856592. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10856592/;
4. Rhee MK, Yeu E, Barnett M, Rapuano CJ, Dhaliwal DK, Nichols KK, Karpecki P, Mah FS, Chan A, Mun J, Gaddie IB. Demodex Blepharitis: A Comprehensive Review of the Disease, Current Management, and Emerging Therapies. Eye Contact Lens. 2023 Aug 1;49(8):311-318. doi: 10.1097/ICL.0000000000001003. Epub 2023 Jun 2. PMID: 37272680; PMCID: PMC10351901. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10351901/;
5. Bernardes, T. F., & Bonfioli, A. A. (2010). Blepharitis. Seminars in Ophthalmology, 25(3), 79–83. https://doi.org/10.3109/08820538.2010.488562.