Cifoza toracală – cauze, factori de risc, diagnostic și opțiuni terapeutice

Cifoza toracală este descrisă ca o curbură accentuata antero-posterioară a coloanei vertebrale toracice, mai mare de 40°.  Acest unghi crește odată cu vârsta, dar nu există standarde definite pentru catalogarea cifozei toracale odată cu îmbătrânirea. La persoanele peste 60 ani cifoza apare în 20-40% din cazuri, mai des la femei decât la bărbați, odată cu apariția menopauzei mai ales.

Cauze și factori de risc ale cifozei toracale

În literatură au fost descrise mai multe tipuri de cifoză toracală, cele mai frecvente fiind cifoza posturală, boala Scheuermann și cifoza congenitală.

Cifoza posturală începe de obicei să apară la adolescenți. Postura aplecată crește curbura înainte, care, la rândul său, va întinde mușchii extensori ai spatelui și ligamentele posterioare ale coloanei vertebrale, slăbindu-l astfel în timp.

Defectele de mers afectează sănătatea coloanei copilului (de exemplu, talus valgus), adoptarea unor poziții defectuoase ale coloanei în bancă la școală sau acasă la birou, ori în timpul utilizării îndelungate a telefonului sau a tabletei, purtarea unor ghiozdane grele, creșterea bruscă în înălțime,  afectează și ele curbura normală a coloanei copilului.

La persoanele în vârstă, scăderea integrității mușchilor poate contribui la postura proastă, ceea ce poate provoca o sarcină compresivă crescută pe coloana toracolombară în timp, producând astfel o fractură anterioară asemănătoare unei pene pe care o vedem de obicei la vârstnicii cu fracturi de compresie osteoporotică.

Boala Scheuermann sau cifoza juvenilă, este o deformare structurală a coloanei toracice care apare de obicei înainte de pubertate datorită mineralizării discordante a plăcii vertebrale și osificării în timpul creșterii și dezvoltării.

Cifoza congenitală datorată deficitelor de segmentare a elementelor spinale, este o cauză ce poate fi sever invalidantă, rapid progresivă și frecvent asociată cu complicații neurologice.

Anumite afecțiuni genetice și metabolice pot duce la apariția cifozei toracale la copii, cum ar fi osteogeneza imperfectă, sindromul Ehlers-Danlos și sindromul Marfan.

Alte cauze care pot determina apariția cifozei toracale ar fi: traumatismele coloanei vertebrale, osteoporoza, artropatiile autoimune, infecțiie coloanei vertebrale și tumorile maligne.

Cifoza toracală poate fi determinată și de cauze iatrogene, aici putând fi menționate efectele laminectomiei sau iradierii, care duc la incompetența coloanei anterioare sau posterioare.

Cifoza toracală – diagnostic

Diagnosticul cifozei toracice se bazează pe următoarele:

• Efectuarea unui examen fizic detaliat: acesta începe cu inspecția, unde în cazuri severe, se observă aspectul rotunjit al spatelui în partea superioară, ca o „cocoașă”. În cazuri mai ușoare, „cocoașa” poate să nu fie așa evidentă. La palpare, mușchii paraspinali vor prezenta sensibilitate. Mușchii ischiogambierii, de asemenea, sunt încordați în boala Scheuermann, ei compensând mușchii lombari. Contractarea lor accentuată poate provoca o supracompensare, crescând astfel riscul de dezechilibru al pacientului.
• Se testează, de asemenea, amplitudinea mișcărilor: În formele severe ale cifozei toracale, va exista o rigiditate și o pierdere a amplitudinii mișcarilor colonei toracolombare raportându-ne la valorile normale ale acestora, 90 de grade pentru flexie, 30 de grade pentru extensie, îndoire laterală și rotație.
• Ca si simptomatologie ce poate să apară în cifoza toracală, putem depista durerea de spate, de intensități diferite, ce este agravată odată cu mișcarea. Când cifoza este mai acentuată, pacienții prezintă dureri în piept si dificultăți de respirație. În cea mai severă cifoză toracală, pot să apară amorțeli, furnicături, incontinență intestinală și vezică urinară. Cifoza toracală duce la slabirea muschilor spatelui și dificultăți în îndeplinirea anumitor actiuni, cum ar fi mersul pe jos și ridicarea de pe scaun. Dacă se comprimă tractul digestiv, apar reflux acid și dificultăți la înghițire.
• Examenul radiologic este folosit ca standard de aur pentru diagnosticarea cifozei toracale. Se va efectua o radiografie laterală a coloanei vertebrale, în picioare, care folosește calculării unghiului Cobb. Acesta va fi unghiul dat de intersecția liniilor drepte care trec prin placa superioară a vertebrei ce formează începutul curbei și prin placa superioară ce formeaz capătul curbei. Un unghi mai mare de 40 grade, defineste cifoza toracală.
• Ca alternative pentru masurarea unghiului cifozei toracale, se pot folosi kyphometerul Debrunner și rigla flexicurbă.
• RMN-ul se recomandă atunci când medicul consideră că există modificări neurologice, pentru a exclude compresia medulara, în cazuri severe.
• Osteodensitometria este, de asemenea, folosită pentru evidențierea osteoporozei ca substrat al cifozei.

Opțiuni terapeutice în cifoza toracală

Tratamentul pentru cifoză va începe, în general, conservator și va progresa la intervenția chirurgicală ca ultimă soluție dacă simptomele pacientului nu se îmbunătățesc, în cazul în care curbura este prea semnificativă sau se depistează compresiuni medulare ce duc la tulburări neurologice.

Managementul conservator va consta în urmarirea pacientului, terapie fizică și utilizarea de antiinflamtoare nesteroidiene, eventual relaxante musculare. Pacienții vor vizita regulat medicul pentru a fi examinați clinic și  a efectua radiografii regulate, în vederea urmăririi progresiei curbei.

Kinetoterapia va fi folosită pentru a întări mușchii spatelui și abdominali. Acest lucru va ameliora presiunea asupra coloanei vertebrale, ajutând la îmbunătățirea posturii și la reducerea disconfortului. Exercițiile de întindere și activitățile cardiovasculare vor ajuta, de asemenea, la ameliorarea durerilor de spate și a oboselii.

În cifoza legată de vârstă, pacienților li se administrează în primul rând medicamente anti-resorbție osoasă sau medicamente pentru construirea oaselor pentru a preveni fracturile coloanei vertebrale. Este important ca acesti pacienti să evite exercițiile de flexie, care pot crește riscul de fracturi atunci când rezistența osoasă este afectată. Sunt indicate aici exercițiile bazate pe extensie, pentru a se concentra pe întărirea mușchilor extensori ai spatelui, deoarece acești mușchi sunt cunoscuți ca fiind slabi în cifoză.

Fizioterapia în cifoza toracală este foarte importantă de asemenea, în încetinirea progresiei curburii spatelui. Cu ajutorul procedurilor speciale de fizioterapie, se întărește atât musculatura spatelui și a umerilor, contracturile se diminuează, durerea scade în intensitate, se obține o posturare corecta a trunchiului si pacientul isi poate relua mobilitatea si activitatea zilnică.

Purtarea unui corset în caz de cifoză toracală este o variantă terapeutică folosită pe o perioadă limitată de timp, el încetinind progresia bolii și gradul de curbură a coloanei vertebrale, doar în cifoza Scheuermann. Mai poate fi utilizat în cazul unei fracturi vertebrale, cu scopul de a postura corect trunchiul și de a evita, pe cât posibil, intervenția chirurgicală. Corsetul încetinește progresia bolii și diminuează durerea.

În Germania, un tratament standard pentru boala Scheuermann este metoda Schroth, un sistem de terapie fizică pentru scolioză și deformări ale coloanei vertebrale asociate.  Implică întinderea în decubit dorsal, plasarea unei perne sub regiunea scapulară și întinderea posterioară a coloanei cervicale.

De asemenea, se mai pot folosi saltele de îngrijire a coloanei vertebrale pentru a corecta cifoza torcală în timpul somnului.

Tratamentul chirurgical în cifoza toracală este indicat când durerea nu se îmbunătățește cu o abordare conservatoare, curba cifozei progresează, când apar deficite neurologice, când cifoza duce la compromitere cardiopulmonară, în boala Scheuermann, în fracturile osteoporotice.

În cifoza toracală congenitală, tratamentul chirurgical va trebui implementat cat mai curand dupa diagnosticare, din cauza naturii progresive a bolii.

Educarea pacienților cu cifoză toracală

Pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului cu cifoză toracală, acest pacient trebuie educat si urmărit îndeaproape de către o echipa interprofesională formată din medicul de familie, radiolog, reumatolog, fizioterapeut si kinetoterapeut. Educația pacientului joacă un rol important în gestionarea cifozei toracale dacă afecțiunea duce la limitări funcționale. Pacienții trebuie să se concentreze pe măsuri conservatoare, cum ar fi terapia fizică, postura adecvată și mecanica corpului. Referindu-ne la educația copilului și a părinților, trebuie știut că deformările coloanei vertebrale progresează în timp, ele reducând considerabil calitatea vieții prin afectarea mobilitătii, dar și prin rezultatele estetice, care nu sunt de neglijat. De asemenea, instalarea durerilor cronice impiedică desfășurarea activităților zilnice regulate. Este foarte important să se intervină asupra acestor deformări cât mai devreme, când sunt în stadiul de atitudini vicioase și nu de cifoze constituite, la varsta adultă putând aparea spondiloze, discopatii și chiar hernia de disc.

Dr. Nicoleta Laza

Manager Proiect Cercetare Clinică, Centrul Medical Polimed