Cine a fost Galenus

Ruxandra Dumitrescu

Galen din Pergamum (Galenos în limba greacă; Galenus în limba latină, n. 129 – d. 216) a fost unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei, și s-a bucurat de o educație aleasă. La vârsta de 16 ani a început să studieze medicina în Smyrna (Izmir, Turcia) și apoi în Alexandria, Egipt. În anul 157 se întoarce în orașul natal și devine medicul unui grup de gladiatori, urmând ca în anul 162, ambițiosul Galenus să se mute la Roma.

Toate drumurile duc la Roma

La Roma acumulează experiență, face demonstrații de anatomie, rezolvă cazuri cărora alți medici nu le dădeau de cap, învață foarte mult, se perfecționează continuu și ține prelegeri. Backgroundul bogat al lui Galenus, cunoștințele sale și o prietenie cu profesorul de filozofie Eudemus îi măresc reputația de medic și filozof. Revine în Pergamum în 166, dar în 168 este rechemat la Roma și devine medicul împăratului Marcus Aurelius. Rămâne în orașul celor 7 coline până la sfârșitul vieții.

Diseca animale

Pentru Galenus, anatomia reprezenta temelia cunoștințelor medicale, deseori diseca animale pentru a-și îmbunătăți abilitățile chirurgicale, dar și în scopuri de cercetare. A descoperit 7 din cele 12 perechi de nervi cranieni, a descris valvele cardiace, și a observat diferențele structurale între artere și vene.

A dovedit că prin artere și vene circulă sânge, și nu aer, a arătat că vocea este controlată de creier prin intermediul nervilor, a studiat măduva spinării și funcționarea rinichilor. Cercetarea i-a fost îngrădită de piedicile în ceea ce privește disecția cadavrelor la vremea aceea, astfel că presupunerile pe care le făcea atunci când diseca animale au condus adesea la erori.

Idei filozofice

Se ghida după o combinație de idei preluate de la filozofii Platon și Aristotel, precum și de la Hippocrate, pe care Galenus îl venera. Privea corpul uman ca fiind format din trei sisteme conectate: creierul și nervii – responsabili de gândire și senzații, inima și arterele – responsabile pentru energia dătătoare de viață, ficatul și venele – responsabile de nutriție și dezvoltare.

Teoria celor patru umori

Potrivit concepțiilor lui Hippocrate, Galenus considera că pentru a fi sănătos este nevoie de un echilibru între umori (teoria celor patru umori, din latinescul umor – lichid): flegma, bila neagră, bila galbenă şi sângele. Le considera influențate de cele patru elemente: aer, pământ, foc, apă.

Spre deosebire de Hippocrate, Galenus susținea că dezechilibrul umoral poate fi localizat în anumite organe, precum și în organism ca întreg. Această modificare a teoriei a permis medicilor să pună diagnostice mult mai complexe și să prescrie anumite tratamente pentru a restabili echilibrul organismului.

Galenus a fost atât un geniu universal cât și un scriitor prolific, fiind cunoscute aproximativ 300 de titluri de lucrări. Descoperirile sale au reprezentat o bază importantă, fiind un deschizător de drumuri în domeniul medicinei.

Sursa foto: en.wikipedia.org/wiki/Galen