Colica renală: de la cauze și factori de risc la diagnostic și tratament

Prezentăm simptomele, factorii de risc, cauzele, metodele de diagnostic, tratamentul medical şi chirurgical indicat în colica renală şi a celei mai frecvente cauze – litiaza renală. De notat şi importantele complicaţii ce pot să apară în cazul în care colica renală este neglijată, care pot conduce la pierderea funcţiei renale. Așadar, un diagnostic precoce și tratamentul corect ales, conform protocoalelor internaţionale şi particularităţilor cazului sunt imperios necesare.

Colica renală reprezintă o durere lombo-abdominală produsă de iritaţia renală sau uretrală (din cauza inflamaţiei, infecţiei sau calculilor) sub forma unei senzaţii dureroase puternice, care apare brusc în regiunea lombară, în zona rinichiului, sub ultima coastă. Durerea resimţită iradiază spre abdomen, spre membrul inferior corespondent şi spre organele genitale externe. Durerea are caracter alternativ şi evoluţie ondulantă. În cazul calculilor renali, aceştia au o suprafaţă rugoasă, aspră, lezând uretra şi mucoasa căilor urinare pe parcursul migraţiei. Senzaţia dureroasă în sine este provocată de excitaţia filetelor nervoase regăsite la nivelul submucoasei şi de spasmul care se declanşează din nevoia de contractare a uretrei pentru împiedicarea migraţiei calcului. Colica renală reprezintă una dintre cele mai importante urgenţe din medicina internă, din cauza apariţiei unui obstacol în calea evacuării secreţiei urinare [1].

Cuprins

Factori de risc

Colica renală – cauze

Semne și simptome în colica renală

Examen clinic în colica renală

Investigații paraclinice

Tratament pentru colica renală

Metode chirurgicale

Colica renală, complicații

Bibliografie

Factori de risc în colica renală

• Vârste cuprinse între 30 şi 60 de ani.
• În special persoanele de sex masculin, existând un raport de incidență pe sexe stabilit la 3:1.
• Mai frecvent înregistrată în familiile în care există antecedente de boală.

În apariţia litiazei renale sunt incriminaţi o serie de factori metabolici generali, precum:

• hipercalciuria (calciu în urină);
• reducerea diurezei;
• infecţia urinară;
• modificările pH-ului urinar.

Colica renală – cauze

• Litiaza renală, cunoscută şi sub numele de calculi renali sau pietre la rinichi.
• Formarea cheagurilor de sânge la nivelul rinichilor.
• Prezența de formaţiuni tumorale la acest nivel.
• Prezența cazeumului specific tuberculozei renale, care reprezintă o masă de substanţe necrozate, bogate în lipide şi proteine, cu aspect brânzos.
• Necroza papilară la nivel renal.
• Guta.
• Cistinuria.
• Glande paratiroide.

Semne şi simptome în colica renală

Litiaza renală poate evolua fără nicio simptomatologie, aşa cum se întâmplă în cazurile calculilor ficşi care nu împiedică scurgerea urinei. Mobilizarea acestora care poate fi provocată brutal după trepidaţii, efort fizic, sărituri sau consumul exagerat de lichide, în urma unui tratament diuretic sau în absenţa oricărei cauze aparente, duce la iritarea terminaţiilor nervoase de la nivelul uretrei şi deci, la apariţia durerii. Durerea este localizată, de obicei, în zona lombară şi în flancuri. Este, de cele mai multe ori, violentă, sub formă de colică, deşi uneori se poate manifesta şi ca o jenă lombară care iradiază în jos, spre fosa iliacă, hipogastru, labii mari sau testicule.

Durerea uneori este însoţită de următoarele.

Semne urinare:

• disurie;
• polakiurie (micţiuni frecvente şi puţine cantitativ);
• hematurie;
• senzaţia de urinare incompletă.

Semne generale:

• agitaţie psihomotorie;
• paloare;
• transpiraţie;
• greţuri sau vărsături;
• meteorism;
• sincopă (când durerea este de intensitate foarte mare);
• tahicardie sau creşterea tensiunii arteriale;
• stare febrilă;
• agitație;
• durerea poate persista de la câteva ore, până la câteva zile, sfârşitul durerii survenind uneori cu eliminarea calculilor la urinare;
• durerea din colica renală este accentuată de tuse, de strănut sau de respiraţia profundă. La mai mult de jumătate dintre bolnavi, calculii se pot regenera, determinând crize frecvente la intervale diferite de timp [2].

Examen clinic în colica renală

• Manevra Giordano-Pasternatzki (percuţie lombară bilaterală, simetrică): percuţia regiunii lombare, cu vârful degetelor sau cu marginea cubitală a mâinii declanşează dureri în afecţiunile de tipul litiazei renale.
• Palpare bimanuală în decubit dorsal (procedeu Guyon).
• Punctele ureterale (devin dureroase în caz de prezenţă a calculilor sau inflamaţiei la diferite niveluri ale ureterului).

Investigaţii paraclinice

• Tomografia computerizată (CT) fără contrast, în spirală, este examinarea de elecţie pentru litiaza renală; reprezintă o scanare CT a uretrei şi rinichilor în care scannerul descrie o mişcare circulară, în timp ce pacientul trece prin dispozitivul folosit; oferă imagini clare ale rinichilor şi ale altor organe şi le poate vizualiza din diferite unghiuri de incidență.
• Pielografia intravenoasă (IVP) este examinarea radiologică care arată mărimea, forma şi poziţia tractului urinar; în timpul IVP, substanţa de contrast este injectată intravenos, după care se fac o serie de radiografii la intervale regulate; dacă nu se poate stabili un diagnostic prin IVP, se poate face o pielogramă retrogradă, caz în care substanţa de contrast ajunge în tractul urinar superior prin uretră.
• Urocultura şi sumarul de urină: urocultura determină existența unei infecţii a tractului urinar, iar sumarul măsoară mai mulţi parametri, precum aciditatea (pH-ul), hematuria, şi dacă urina conţine cristale.
• Radiografia abdominală oferă o imagine a rinichilor, a ureterelor şi a vezicii urinare; se pot identifica calculii renali sau alte surse ale durerii; acest test se poate efectua şi la câteva săptămâni după eliminarea unui calcul, pentru a vedea dacă întreaga piatră a fost eliminată sau dacă s-au produs leziuni ale tractului urinar. Examenul radiologic evidenţiază calculii în 80% dintre cazuri.
• Ecografia renală foloseşte ultrasunete care se reflectă pentru a oferi o imagine a rinichiului; la ecografie se pot, de asemenea, vedea calculii sau dilataţiile renale sau ureterale. Este de preferat la femeile însărcinate [3].

Tratament pentru colica renală

Colica renală poate să dureze de la câteva minute până la câteva ore sau chiar zile. Pe perioada crizei renale, pacienţilor le este recomandat repaus la pat, limitarea consumului de lichide şi înlăturarea senzaţiei dureroase prin administrarea analgezicelor, a antiinflamatoarelor nesteroidiene, a antispasticelor şi neurotropelor anticolinergice.

Durerea poate fi combătută şi prin administrarea antispasticelor sau a analgezicelor sub formă de supozitoare, însă dacă senzaţia dureroasă nu dispare, doza medicamentoasă se va repeta după trei ore. Totuşi, de cele mai multe ori, durerea nu cedează în urma administrării orale a acestor medicamente, fiind necesară apelarea la ajutor medical specializat pentru administrarea medicaţiei pe cale intravenoasă şi/sau intramusculară, cu un efect mai rapid şi mai puternic.

Blocantul canalului de calciu precum nifedipina care este indicată în angină, migrene, boala Raynaud, hipertensiune, poate fi indicată şi în acest caz, deoarece reduce spasmele musculare și durerea. Blocanţii alfa de tipul terazosinului precum şi blocanţii alfa selectivi, de tipul tamsulosinului ajută la relaxarea musculaturii ureterale şi a tractului urinar inferior, ajutând la eliminarea calculilor [4].

Prevalența recidivelor este de 50-70% din cazuri, astfel că este necesar a se avea în vedere măsurile de prevenţie ale eventualelor noi episoade de colică renală. Măsurile de prevenţie sunt specifice fiecărui caz în parte, fiind dependente de compoziţia calculilor renali, însă în principiu se recomandă adoptarea unei diete bogate în lichide şi săracă în proteine, evitându-se alimentele precum carnea, peştele sau ouăle. Dacă este cazul, regimul alimentar în colica renală trebuie să fie sărac în purine şi oxalaţi. Determinarea tipului de calculi este de folos în deciziile terapeutice, precum şi în stabilirea măsurilor ce trebuie luate pentru a preveni recurența litiazei.

Testele care fac posibil acest lucru sunt:

• istoricul bolii şi examenul obiectiv, orientate spre descoperirea factorilor de risc pentru litiaza renală (includ întrebări legate de dietă şi stilul de viaţă);
• analiza calculului: pacientul este rugat să păstreze calculul după eliminare, filtrând urina cu o sită cu ochiuri mici sau un tifon;
• analize biochimice care măsoară funcţia renală, nivelurile serice de calciu, acid uric, fosfor, electroliţi şi alte substanţe, ce pot contribui la apariţia litiazei renale; acestea pot sugera existența riscului de recurență a calculilor;
• colectarea urinei pe 24 de ore pentru a măsura volumul, pH-ul, calciul, oxalaţii, acidul uric şi alte substanţe ce pot contribui la formarea calculilor.

Pentru încercarea de dizolvare a calculilor odată cu apariţia crizelor dureroase produse de mişcarea nisipului sau de migrarea lor pe traiectul căilor urinare, se poate recurge la consumul ceaiurilor din plante care au un conţinut crescut în săruri de potasiu cu efect alcalinizant, benefic pentru dizolvarea cristalelor din acidul uric şi din acidul oxalic (sub forma ceaiurilor din cozi de cireşe, mătase de porumb, coada-calului, frunze de mesteacăn).

Prima măsură ce trebuie luată pentru prevenirea recidivelor de colică renală este renunţarea definitivă la fumat, din cauza faptului că elementul cadmiu regăsit în ţigări se depune la nivelul rinichilor, facilitând formarea calculilor atât la fumătorii activi, cât şi la cei pasivi. De asemenea, se recomandă evitarea sau scăderea consumului alimentelor bogate în oxalaţi precum cacao, ciocolată, spanac, paste făinoase, smochine, roşii, măcriş și a alimentelor care determină producerea de acid uric, precum mezeluri sau băuturi carbogazoase. În colica renală nu este recomandat nici consumul de băuturi fierbinţi, alcool, cafea. Pentru forţarea eliminării calculilor sau a nisipului şi menţinerea funcţionarii eficiente a rinichiului, pacientului i se recomandă consumarea unui volum mai mare de lichide: 2 litri pe parcursul a 24 de ore. Remediile naturiste recomandate în caz de colică renală constau în reflexoterapie sau acupunctură, tratamente homeopate sau cure de balneoterapie.