Cordul sportiv

Modificări electrice

Cordul sportiv cuprinde modificări structurale și funcționale fiziologice ce pot fi vizibile electrocardiografic (ECG). Criteriile internaționale de interpretare a electrocardiografiei la sportivi acceptă drept normale următoarele modificări ECG [10]:

• hipertrofia ventriculară stângă;
• hipertrofia ventriculară dreaptă;
• bloc incomplet de ramură dreaptă;
• modificări de repolarizare precoce – supradenivelare de segment ST, unde T înalte, ascuțite;
• bradicardie sinusală;
• aritmie sinusală;
• ritm ectopic atrial;
• ritm ectopic joncțional;
• bloc atrioventricular grad 1;
• bloc atrioventricular grad 2 Mobitz I.

Alături de aceste aspecte, specialiștii în domeniu consideră normale și anumite modificări specifice vârstei și etniei: unde T inversate în V1-V3 la sportivii < 16 ani și unde T inversate în V1-V4, precedate de supradenivelare de segment ST la rasa neagră.

Prevalența diverselor modificări ECG fiziologice la sportivi este ilustrată în tabelul nr. 1 [10,19]:

Tabel nr. 1. Prevalența modificărilor ECG fiziologice la sportivi

O schimbare recentă în noile standarde de interpretare a ECG-ului în context sportiv este reprezentată de apariția modificărilor borderline, ce inițial erau încadrate în grupul manifestărilor patologice [10,20,21].

Aspectele ECG borderline sunt următoarele:

• deviație axială stângă;
• deviație axială dreaptă;
• hipertrofie atrială stângă;
• hipertrofie atrială dreaptă;
• bloc complet de ramură dreaptă.

Cunoașterea acestor modificări fiziologice este deosebit de importantă, în vederea diagnosticului diferențial dintre cordul sportiv și o patologie subiacentă.

Dilema diagnostică: hipertrofie fiziologică sau patologică?

Trasarea unei limite clare între hipertrofia cardiacă fiziologică și cea patologică reprezintă uneori o provocare în activitatea medicului de medicină sportivă, afecțiunea cea mai importantă ce trebuie avută în vedere fiind cardiomiopatia hipertrofică (CMH), prima cauză de moarte subită de origine non-traumatică la sportivii de performanță. Impactul diagnosticului diferențial corect este esențial pentru sportiv. Pe de-o parte, stabilirea diagnosticului greșit de CMH obligă pacientul să își înceteze inutil activitatea sportivă, provocându-i un stres psihologic și pierderi din punct de vedere economic. Pe de altă parte, includerea unor modificări în mod eronat în cadrul conceptului de cord sportiv poate duce la moartea subită a tânărului.

CMH este cea mai comună afecțiune genetică miocardică, din cauza unor mutații ale proteinelor sarcomerice cardiace. Se poate prezenta sub forma a mai multor fenotipuri, însă, toate se caracterizează printr-un ventricul stâng hipertofiat, nedilatat. La nivel celular, se asociază cu dezorganizare cardiomiocitară, fibroză miocardică și depozite extravasculare de colagen [22]. Ventriculul devine rigid, cu disfuncție diastolică. Cel puțin 10% din pacienții tineri cu CMH au risc foarte crescut de moarte subită cardiacă [23].

Problema diagnosticului diferențial între cordul sportiv și CMH se pune cel mai frecvent când avem de a face cu o valoare ecocardiografică a grosimii peretelui ventricular corespunzătoare „zonei gri” (13-15 mm la bărbați și 12-13 mm la femei) [24]. Separarea celor două entități se face ținând cont de anamneza personală și heredo-colaterală, date demografice, aspecte ECG, ecocardiografie, răspunsul la repausul sportiv, holter-ECG, CPET (cardiopulmonary exercise testing), cardio-IRM, testare genetică. Principalele criterii de diferențiere între cele două sunt prezentate sumar în tabelul nr. 2 [17,22].

Tabel nr. 2. Diagnosticul diferențial Cord sportiv/CMH (VS=ventricul stâng, TVNS=tahicardie ventriculară nesusținută)

Concluzii

Cordul sportiv reprezintă o constelație de modificări cardiace structurale, funcționale și electrice asociate sportului de performanță, fiind una din cele mai studiate și intrigante ramuri din medicina sportivă. Cunoașterea caracteristicelor acestuia este deosebit de importantă în cadrul programelor de screening ECG al sportivilor, în vederea diferențierii aspectelor fiziologice de cele patologice din cadrul diverselor afecțiuni ce pot conduce la moarte subită de cauză cardiacă.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. O’Donovan G, Blazevich AJ, Boreham C, Cooper AR, Crank H, Ekelund U, Fox KR, Gately P, Giles-Corti B, Gill JMR, Hamer M, McDermott I, Murphy M, Mutrie N, Reilly JJ, Saxton JM, Stamatakis E. The ABC of Physical Activity for Health: a consensus statement from the British Association of Sport and Exercise Sciences. J Sports Sci2010;28:573 – 591;
2. US Department of Health and Social Services. Physical activity guidelines for Americans. www.health.gov/paguidelines (1 March 2015) (2008);
3. Sharma S, Merghani A, Mont L.Exercise and the heart: the good, the bad, and the ugly.Eur Heart J.2015 Jun 14;36(23):1445-53;
4. Harmon KG, Drezner JA, Wilson MG, et al. Incidence of sudden cardiac death in athletes: a state-of-the-art review. Heart. 3rd ed. BMJ Publishing Group Ltd and British Cardiovascular Society; 2014;100:1227–34;
5. Chandra N, Papadakis M, Sharma S. Preparticipation screening of young competitive athletes for cardiovascular disorders. PhysSportsmed2010;38:54–63;
6. Corrado D, Basso C, Pavei A, et al. Trends in sudden cardiovascular death in young competitive athletes after implementation of a preparticipation screening program. JAMA 2006;296:1593–601;
7. Corrado D, Pelliccia A, Bjørnstad HH, et al. Cardiovascular pre-participation screening of young competitive athletes for prevention of sudden death: proposal for a common European protocol: consensus statement of the Study Group of Sport Cardiology of the Working Group of Cardiac Rehabilitation and Exercise Physiology and the Working Group of Myocardial and Pericardial Diseases of the European Society of Cardiology. Eur Heart J 2005;26:516–24;
8. IOC Medical Commission. Bille K, Figueiras D, Schamasch P, et al. Sudden cardiac death in athletes: the Lausanne recommendations. Eur J CardiovascPrevRehabil 2006 Dec; 13(6):859-75;
9. Dvorak J, Kramer EB, Schmied CM, et al. The FIFA medical emergency bag and FIFA 11 steps to prevent sudden cardiac death: setting a global standard and promoting consistent football field emergency care. Br J Sports Med 2013;47:1199–1202;
10. Sharma S, Drezner JA, Baggish A, et al. International recommendations for electrocardiographic interpretation in athletes. J Am CollCardiol2017;69:1057-75;
11. Henschen S. Skilanglauf und skiwettlauf: einemedizinischesportstudie. Mitt Med KlinUpsala (Jena). 1899;2:15–18;
12. Rost R, Hollmann W. Athlete`s Heart – a review of its historical assessment and new aspects. Int J Sports Med. 1983;4:147-165;
13. Baggish AL, Wood MJ. Athlete’s heart and cardiovascular care of the athlete: scientific and clinical update. Circulation.2011 Jun 14;123(23):2723-35;
14. Maron BJ, Pelliccia A. The heart of trained athletes – Cardiac remodelling and the risks of sports, including sudden death. Circulation. 2006;114:1633-1644;
15. Morganroth J, Maron BJ, Henry WL, Epstein SE. Comparative left ventricular dimensions in trained athletes. Ann Intern Med 1975;82:521–4;
16. Galderisi M, Cardim N, D’Andrea A. The multi-modality cardiac imaging approach to the Athlete’s heart: an expert consensus of the European Association of Cardiovascular Imaging.Eur Heart J Cardiovasc Imaging.2015 Apr;16(4):353;
17. Zaidi A, Sharma S. The athlete`s heart. Br JHospital Med. 2011;72(5):275-81;
18. Abergel E, Chatellier G, Hagege AA, Oblak A, Linhart A, Ducardonnet A, Menard J. Serial left ventricular adaptations in world-class profes- sional cyclists: implications for disease screening and follow-up. J Am CollCardiol. 2004;44:144 –149;
19. Parry-Williams G, Sharma S. Current understanding of the electrocardiographic manifestations of the ‘athlete’s heart’. Curr Trend in Cardiol. 2017;1(2):60-68;
20. Corrado D, Pelliccia A, Heidbuchel H, et al. Recommendations for interpretation of 12-lead electrocardiogram in the athlete. Eur Heart J 2010;31:243–59;
21. Drezner JA, Ackerman MJ, Anderson J, et al. Electrocardiographic interpretation in athletes: the ’Seattle criteria’. Br J Sports Med 2013;47: 122–4;
22. Kotecha T, Fox K. Physiological versus pathological left ventricular hypertrophy. Heart Metab. (2012) 56:3–7;
23. Papadakis M, Carre F, Kervio G, et al (2011) The prevalence, distribution, and clinical outcomes of electrocardiographic repolarization patterns in male athletes of African/Afro- Caribbean origin. Eur Heart J 32:2304–2313;
24. Maron BJ, Maron BA. Revisiting athlete’s heart versus pathological hypertrophy. JACC Cardiovasc Imaging. 2017 Apr;10(4):394-397.

Dr. Ioana Bădeanu

Medic rezident medicină sportivă INMS/colaborator F.R. Rugby

Dr. Alin Popescu

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby