Cum afectează alopecia androgenică femeile odată cu înaintarea în vârstă

Alopecia androgenică la femei este foarte des întâlnită în practica medicală, prevalența acesteia crescând odată cu înaintarea în vârstă. Față de tabloul clinic al alopeciei androgenice la bărbați, există unele particularități: la femei, se constată o diminuare generală a volumului, iar pierderea părului afectează în principal vârful scalpului, linia frontală fiind de obicei păstrată. Tratamentul este reprezentat de minoxidil topic și antiandrogeni cu administrare per os, însă eficiența acestuia este influențată de momentul stabilirii diagnosticului.

Cum se manifestă alopecia androgenică

Alopecia androgenică afectează 50% dintre bărbații de 50 de ani, 13% dintre femeile la premenopauză și 37% dintre femeile aflate la menopauză (Societatea Română de Dermatologie, www.srd.ro). La femei, alopecia androgenică poate fi asociată cu tulburări menstruale (amenoree, oligomenoree), sindrom de ovar polichistic, acnee, hirsutism sau virilizare, uneori și cu un istoric de tulburări de fertilitate. Evoluția acesteia este cronic progresivă, ritmul fiind imprevizibil. Față de bărbați, căderea părului la femei este mai difuză și mai puțin marcată, rareori progresând până la apariția zonelor de scalp complet lipsite de păr. În stadiile inițiale, poate fi prezentă doar subțierea firelor sau pierderea în volum. De asemenea, linia frontală de inserție a părului este în general menținută. În timp ce în alopecia androgenică la bărbat este clar definit rolul hormonilor androgeni în etiopatogenie, la femeie, acesta este mai puțin clar. În unele cazuri, nivelul hormonilor androgeni nu este ridicat, fiind probabil implicate mecanisme androgen-independente.

Cum se poate diagnostica alopecia androgenică

În ceea ce privește diagnosticul, în majoritatea cazurilor acesta este clinic. Explorările paraclinice recomandate de Societatea Română de Dermatologie includ dozarea anumitor hormoni (testosteronul liber, DHEA-S, prolactina, LH), explorarea ecografică (ovare și suprarenale), evaluarea statusului tiroidian (T3, T4, TSH), dozarea fierului seric și a feritinei, hemoleucograma și tricograma. În funcție de caz, poate fi necesară biopsia pentru evaluarea aspectelor histologice de la nivelul scalpului (trăsătura distinctivă fiind miniaturizarea foliculului pilos).

Tratamentul farmacologic

Opțiunile terapeutice includ preparate topice (minoxidil soluție, asocieri de minoxidil cu alte substanțe) sau preparate sistemice (ciproteron acetat, spironolactonă, estrogeni etc.). Acestora li se adaugă diverse măsuri cosmetice (peruci, meșe etc.).

Alopecia androgenică şi administrarea minoxidilului

Minoxidilul a fost folosit inițial sub formă de comprimate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale. Printre efectele secundare ale acestuia s-a observat creșterea excesivă a pilozității pe corp și scalp. Astfel, la începutul anilor ’80, a fost introdus pe piață sub formă de soluție topică, având drept indicație creșterea părului. În prezent, el este indicat în tratamentul alopeciei androgenice la bărbați (în concentrație de 5%) și la femei (în concentrație de 2%). Minoxidilul este un agonist al canalelor de potasiu, însă mecanismul exact care stă la baza efectului terapeutic din alopecie nu este elucidat, fiind propusă interferarea cu ciclul foliculului pilos, determinând scurtarea fazei telogene cu intrarea prematură a foliculului pilos în faza anagenă și, probabil, prelungind faza anagenă (Messenger A. G., Rundegren J., “Minoxidil: mechanisms of action on hair growth”, British Journal of Dermatology, 150:186–194, 2004).

Cum se administrează tratamentul 

Modul de folosire în tratamentul alopeciei androgenice la femei este următorul: o cantitate de circa 1 ml de soluție 2% este aplicată de două ori pe zi pe pielea uscată a scalpului, fiind lăsată să acționeze cel puțin o oră. Ulterior, se recomandă șamponarea sau udarea părului, în scopul maximizării absorbției substanței active.

Pacienții trebuie preveniți că, în primele 2-8 săptămâni, poate apărea un efluviu telogen temporar, care este auto-limitat; altfel, există riscul ca aceștia să oprească tratamentul din proprie inițiativă. Reacțiile adverse sunt de tip iritativ la nivelul scalpului (eritem, uscăciune, descuamare, prurit), existând date care corelează aceste reacții iritative mai degrabă cu vehiculul folosit (frecvent propilenglicolul) decât cu minoxidilul. Totodată, poate apărea hipertricoza la nivelul frunții și/sau obrajilor, aceasta fiind reversibilă în decurs de aproximativ 4 luni de la oprirea tratamentului. Acesta trebuie să aibă o durată de cel puțin 12 luni. Există, de asemenea, studii care sugerează utilitatea asocierii sinergice de minoxidil și tretinoin în tratamentul acestui tip de alopecie (Kwon O. S. et al., Promotive effect of minoxidil combined with all-trans retinoic acid (tretinoin) on human hair growth in vitro, J Korean Med Sci, 2007 Apr, 22(2):283-9).

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Ciproteronul acetat

Alături de alopecia androgenică, printre indicațiile ciproteronului acetat se numără cancerul de prostată, acneea severă și hirsutismul. Totodată, el intră în compoziția anumitor anticoncepționale orale în care este asociat cu etinilestradiolul. Mecanismul de acțiune constă în blocarea receptorilor androgeni și inhibarea eliberării de hormon eliberator de gonadotropine (GnRH). Studiile realizate sugerează că eficiența sa în tratamentul alopeciei androgenice la femei este mai pronunțată la pacientele cu hiperandrogenism.

Într-un studiu randomizat cu o durată de 12 luni, ce a inclus 66 de femei cu alopecie androgenică, s-a comparat tratamentul cu minoxidil (soluție 2%) cu cel cu ciproteron acetat. Rezultatele acestui studiu au arătat că minoxidilul este mai eficient la pacientele fără semne de hiperandrogenism, în timp ce ciproteronul acetat se bucură de o eficiență superioară la cele care suferă de hiperandrogenism (Vexiau P., Chaspoux C., Boudou P. et al., Effects of minoxidil 2% vs. cyproterone acetate treatment on female androgenetic alopecia: a controlled, 12-month randomized trial, Br J Dermatol, 146:992-9, 2002).

Există variații ale dozelor administrate, însă se pare că cea mai eficientă este administrarea de 100 mg/zi din ziua 5 până în ziua 15 a ciclului menstrual, în asociere cu etinilestradiol (50 μg în zilele 5-25 ale ciclului menstrual). Reacțiile adverse posibile includ creșterea ponderală, tulburări ale menstrei, scăderea libidoului, sensibilitate la nivelul glandelor mamare, depresie și tulburări gastrointestinale.

Spironolactona

Spironolactona prezintă indicație atât în tratamentul alopeciei androgenice la femei, cât și în tratamentul hirsutismului. Ea acționează printr-un mecanism antiandrogenic, fiind un blocant competitiv al receptorilor androgenici și inhibând totodată sinteza androgenilor ovarieni. Doza indicată în tratamentul alopeciei androgenice variază pe intervalul 100-200 mg/zi. Deoarece exercită și un efect antialdosteronic, tabloul efectelor secundare este mai variat, incluzând dezechilibre hidro-electrolitice, hipotensiune ortostatică, tulburări ale menstruației, sensibilitate la nivelul glandelor mamare, fatigabilitate, urticarie, reacții adverse hematologice etc., motiv pentru care se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale și a electroliților în timpul tratamentului și precauții suplimentare în cazul pacientelor cu afectarea funcției renale.

Flutamida și alopecia androgenică

Flutamida este un antagonist puternic al receptorilor androgenici, fiind folosită în tratamentul cancerului de prostată și al hirsutismului. Indicația în alopecia androgenică la femei este recentă, existând cel puțin un studiu randomizat care sugerează o eficiență pronunțată a acesteia comparativ cu finasterida și ciproteronul acetat, doza administrată în studiu fiind de 250 mg/zi, iar durata tratamentului, de 1 an (Carmina E., Lobo R. A., Treatment of hyperandrogenic alopecia in women, Fertil Steril, 79:91-5, 2003).

Efectele secundare descrise la flutamidă pot fi severe, cea mai periculoasă fiind disfuncția hepatică. Aceasta este dependentă de doza administrată, fiind recomandată monitorizarea transaminazelor în primele luni de tratament și oprirea imediată a administrării dacă acestea depășesc dublul valorilor normale.

Concluzii

Opțiunile terapeutice actuale sunt destul de limitate, cele două linii principale în tratamentul alopeciei androgenice la femei fiind preparatele antiandrogenice și minoxidilul. Este esențială consilierea minuțioasă a pacientelor înainte de inițierea terapiei și în timpul tratamentului, pentru a se asigura o bună complianță, efectul terapeutic având adesea nevoie de perioade mari de timp pentru instalare. Indiferent de tratamentul ales, acesta trebuie continuat pentru a se menține efectul obținut. În anumite cazuri, pot fi utile măsurile non-farmacologice (schimbarea coafurii, folosirea unor peruci etc.). Încheiem prin a relua impactul psihologic al alopeciei androgenice la femei. Părul este considerat o componentă esențială a sexualității feminine, de aceea, pierderea lui este în general însoțită de scăderea stimei de sine și de anxietate, mult mai acute decât sentimentele încercate de bărbații aflați în aceeași situație. În cazul acestora, societatea tinde să privească alopecia ca pe o modificare normală odată cu înaintarea în vârstă.

Dr. Madalina Geanta

medic specialist dermatovenerologie