Cum recunoaștem simptomele hipotensiunii (tensiune mică)

Hipotensiunea arterială (tensiune mică) reprezintă o scădere a tensiunii arteriale sistemice, sub valorile considerate fiziologice. Chiar dacă nu există o valoare hipotensivă standard acceptată, se consideră că presiunile înregistrate cu valori mai mici de 90 mmHg (presiune sistolică) și 60 mmHg (presiune diastolică) descriu un profil hipotensiv. În practica clinică, hipotensiunea este o afecțiune benignă, frecvent slab evaluată și nediagnosticată, în principal pentru că o persoană cu tensiune mică este frecvent asimptomatică. În schimb, starea de hipotensiune are potențialul de a deveni o problemă semnificativă, în special dacă se menține pentru o perioadă foarte lungă.

Epidemiologia stării de hipotensiune este multivariabilă și depinde de etiologia exactă. În mod uzual, persoanele în vârstă sunt predispuse mult mai mult la tensiune mică și la episoade acute de simptome asociate acesteia. Tensiunea arterială este reglată în permanență prin intermediul sistemului nervos autonom, pentru a se menține un echilibru între sistemul nervos parasimpatic și sistemul nervos simpatic. Sistemul nervos simpatic acționează prin creșterea ritmului cardiac și prin vasoconstricția arteriolelor. Pe de altă parte, componenta parasimpatică duce la tensiune mică prin scăderea ritmului cardiac, vasodilatarea arteriolelor și creșterea diametrului lor.

Tensiune mică – factori de risc și cauze

Tensiunea arterială este menținută sub control prin două mecanisme de bază: debitul cardiac și rezistența vasculară periferică. Așadar, orice patologie care interesează cel puțin unul dintre va duce la tensiune mică. Inima funcționează în mod asemănător unei pompe, generând, fără a se opri, un gradient de presiune care distribuie sângele în întreg organismul. Cu fiecare pompare, în organism este distribuit un anumit debit de sânge, denumit „debit cardiac”. La persoanele cu tensiune mică, este redus volumul de sânge pompat. Debitul cardiac este determinat matematic printr-o ecuație care implică două variabile: volumul-bătaie × frecvența cardiacă.

La o persoană sănătoasă, volumul-bătaie este de 70-80 mililitri/sistolă și frecvența cardiacă este de aproximativ 70-80 bătăi/minut. Vorbim, așadar, despre un debit cardiac de aproximativ 4900 de mililitri/minut. Patologiile care reduc volumul-bătaie sau frecvența cardiacă se pot traduce, astfel, și printr-o scădere a tensiunii arteriale, deci prin tensiune mică. Dintre acestea, amintim aritmiile, regurgitarea valvulară, stenoza valvulară, insuficiența cardiacă sistolică sau diastolică și hemoragiile (interne sau externe), tamponada cardiacă. Administrarea pentru perioade lungi de timp a unor medicamente are potențialul de a duce la tensiune mică. Acestea includ:

• β-blocante (antagoniști β-adrenergici, utilizarea pentru tratarea hipertensiunii);
• Blocante ale canalelor de calciu;
• Diureticele;
• Antidepresivele triciclice;
• Medicamente utilizate pentru a trata disfuncția erectilă, în asociere cu nitroglicerina;
• Medicamente anticolinergice.

Rezistența vasculară periferică reprezintă rezistența pe care arteriolele terminale ale anumitor organe o depun la înaintarea fluxului sanguin. Calibrul unui vas este principala variabilă ce are potențialul de a duce la modificarea tensiunii arteriale, în special în sensul scăderii acesteia. De exemplu, creșterea diametrului arteriolelor terminale va scădea rezistența fluxului sanguin în a înainta, ducând astfel la tensiune mică. Starea naturală a tonusului mușchilor netezi arteriolari este de a fi relaxați, cu arteriole dilatate. Atât debitul cardiac, cât și rezistența vasculară, se află într-o buclă de reglare cu ajutorul feedback-ului, pentru a menține tensiunea în limite normale.

Episoadele acute și violente de tensiune mică, care pot pune în pericol viața unei persoane, pot fi clasificate în funcție de etiologie. Acestea includ:

• Șoc distributiv: asociat în mod clasic cu reacții alergice anafilactice și șoc septic;
• Șoc cardiogen: insuficiență circulatorie acută, ca urmare a incapacității de a se obține debit cardiac necesar perfuzării organelor, cu tensiune mică instalată brusc;
• Șoc hipovolemic: pierdere masivă a volumului total de sânge, cu tensiune mică, deși debitul cardiac și rezistența vasculară se mențin;
• Șoc obstructiv: poate apărea secundar emboliei pulmonare, pneumotoraxului tensionat sau în caz de tamponadă cardiacă, pericardită constrictivă sau alte cardiomiopatii restrictive. În acest caz, apare obstrucția și compresia sistemului cardvioascular, iar fluxul sanguin nu are cum să circule, ceea ce se traduce prin tensiune mică;
• Șoc hipotensiv: reprezintă o combinație a patologiilor descrise mai sus care, în unele cazuri, pot apărea chiar simultan. Un exemplu clinic este sindromul Waterhouse-Friderichsen, care descrie insuficiența glandelor suprarenale din cauza hemoragiei directe la nivelul acestora, deseori secundare infecției cu Neisseria. Acest lucru duce la o serie de simptome de atât de șoc hipovolemic, cât și șoc distributiv, ambele traduse prin tensiune mică.

Hipotensiunea arterială (tensiune mică) este relativ benignă, lipsită de riscuri, existând chiar și o mare probabilitate ca multe persoane să sufere de tensiune mică, însă fără a fi simptomatice. Devine o preocupare de sănătate în momentul în care se menține pe termen lung, atinge valori foarte mici, funcția de pompă a inimii neputând asigura necesitățile de perfuzare ale organelor vitale, în șoc iminent sau fulminant putându-se ajunge la insuficiență multiorganică.

Tensiune mică – simptome și manifestări

În cele mai multe cazuri, persoanele cu tensiune mică nu vor prezenta simptome. Dacă acestea devin evidente, cele mai frecvente sunt senzația de sincopă (leșin) sau amețelile. La presiuni și valori deosebit de scăzut, poate apărea sincopa. De fapt, mai degrabă sunt vizibile simptomele asociate unei anumite patologii care duce la tensiune mică, decât cele asociate scăderii presiunii sanguine. Aceste simptome pot include dureri în piept, dificultăți de respirație, aritmii, cefalee, senzația de înțepenire a gâtului, dureri severe de spate, reacții alergice acute, senzație generală de oboseală și chiar tulburări de vedere.

De foarte multe ori, persoanele nu află că au tensiune mică decât în urma unui consult medical uzual, ca parte a protocolului de diagnostic a unei alte patologii. Alte simptome care pot ridica suspiciunea de tensiune mică includ:

• Tahicardie (creșterea ritmului cardiac), în lipsa activității fizice intense, emoțiilor puternice;
• Senzația de neliniște și agitație;
• Confuzie mentală și concentrare deficitară;
• Senzația de răcoare și frig;
• Piele cianotică (de culoare ușor albăstruie), în special la nivelul extremităților.

Hipotensiunea, în combinație cu simptomele de șoc sau colaps circulator, indică o afecțiune cu potențial morbid major, care poate progresa, în lipsa intervenției imediate, spre deces. Șocul va fi cel mai adesea secundar unei hemoragii masive, vărsăturilor intense, diareei, arsurilor, dar și infarctului miocardic sau infecțiilor bacteriene severe. Existența stării de hipotensiune, asociate oricărui dintre aceste simptome, poate indica debutul șocului sau colapsului circulator. Așadar, este absolut esențial să se acorde atenție sporită și să se solicite asistența medicală de urgență.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Sciencedirect.com, https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/hypotension
2. NCBI, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499961/
3. NHLBI, https://www.nhlbi.nih.gov/health/low-blood-pressure
4. Clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21156-low-blood-pressure-hypotension
5. Mayoclinic.org, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/low-blood-pressure/symptoms-causes/syc-20355465