Informații despre cuperoză: cauze, diagnostic și tratament

Cuperoza definește o afecțiune dermatologică manifestată, în special, prin dilatarea vaselor mici de sânge din stratul superficial al dermului. Din cauza faptului că pereții vasculari capătă un tonus slăbit, traiectul capilarelor devine tot mai vizibil, ceea ce duce la aspectul înroșit, tipic, al feței. Dilatațiile vasculare (teleangiectazii) apar în special la nivelul obrajilor, nasului, dar și la nivelul frunții. Cuperoza mai poartă și denumirea de „eritem facial”, această afecțiune având natură benignă. Este cauzată de o disfuncție fiziologică a valvelor capilare ce permit sângelui să se acumuleze la acest nivel, de unde și aspectul specific al tenului cuperotic.

În ceea ce privește incidența afecțiunii, s-a observat că persoanele care au tenul mai deschis și uscat sunt mult mai predispuse la a dezvolta cuperoză. De asemenea, chiar dacă poate apărea și în perioada imediat următoare adolescenței, cuperoza are o incidență mai crescută în rândul persoanelor cu vârste între 30 şi 50 de ani. Femeile sunt mai frecvent afectate de cuperoză decât bărbații, deși formele cronice, greu de tratat, se întâlnesc în special la bărbați. Fiind cauzată de o gamă variată de factori, cuperoza poate afecta persoanele de orice vârstă, iar diagnosticul diferențial este stabilit, în special, în baza simptomelor manifestate și aspectului fizic.

Diferențele dintre cuperoză și rozacee

În mod obișnuit, cuperoza și rozaceea, deși ambele descriu afecțiuni dermatologice, sunt foarte ușor de confundat de către populația generală. Tocmai din aceste motive, sunt necesare diferite teste și investigații pentru a pune diagnosticul diferențial. Cuperoza vizează în special dilatarea vaselor de sânge de la nivelul dermului, ducând la potențarea vizibilității acestora și roșeață. În general, cuperoza apare frecvent la nivelul obrajilor. Rozaceea, în schimb, apare în special drept urmare a unui proces inflamator caracterizat prin prurit, roșeață și usturime. Deseori, rozaceea este însoțită de pustule, noduli, pe când cuperoza vizează în special dilatarea vaselor locale.

Cuperoza – care sunt cauzele

În ceea ce privește cauzele ce duc la cuperoză, se consideră că afecțiunea este multifactorială, determinată de o gamă variată și complexă de agenți:

• factorii de mediu → expunerea prelungită la soare și la radiațiile ultraviolete, fără a se utiliza creme cu factor de protecție solară, expunerea la vântul care usucă tenul;
• factorii de natură hormonală → se consideră că sarcina și menopauza pot predispune femeile la apariția cuperozei;
• factorii genetici → pot duce la fragilitate vasculară, o sensibilitate exacerbată a capilarelor la schimbările de temperatură și expunerea prelungită la lumină solară;
• factorii alimentari → consumul excesiv de alcool, cafea, mâncăruri picante și condimentate, a fost asociat cu creșterea riscului de a dezvolta cuperoză;
• factorii de mediu → contactul cu diferite substanțe chimice toxice, iritante, alergeni, și chiar traumatismul mecanico-fizic poate duce la afecțiuni dermatologice și cuperoză;
• utilizarea neadecvată a produselor cosmetice, cu iritarea pielii și compromiterea integrității structurale a acesteia poate duce la cuperoză;
• stresul joacă un rol semnificativ în etiologia afecțiunilor dermatologice, cuperoza putându-se dezvolta ca urmare a expunerii prelungite la stresori;
• deși nu se poate pune un verdict de cauzalitate între infecția cu pylori și cuperoză, s-au înregistrat numeroase cazuri în care persoanele infectate cu H. pylori aveau și cuperoză;
• infecțiile bacteriene și fungice.

În cele din urmă, este destul de greu de identificat agentul etiologic al cuperozei. Fiind vorba despre sinergia dintre mai mulți factori, este deosebit de important ca persoana care suferă de cuperoză să acorde atenție sporită diferiților factori ce pot duce la exacerbarea simptomelor cuperozei.

Cuperoza – simptome asociate

Deși simptomele de cuperoză pot varia semnificativ de la o persoană la alta, în funcție de gradul afecțiunii, cel mai frecvent întâlnite sunt următoarele:

• eritem facial, roșeață la nivelul obrajilor, frunții, nasului, din cauza dilatării vaselor de sânge subcutanate;
• prurit, usturime, senzație de arsură la nivelul zonei afectate;
• pielea este caldă la atingere, simțindu-se ca și cum „ar pulsa”;
• există posibilitatea ca pielea să se îngroașe pe zona afectată;
• multe persoane acuză tensiune la nivelul zonei afectate, ca și cum pielea „ar ține”;
• în cazul formelor mai violente și netratate de cuperoză, pot apărea pustule, noduli;
• pacienții pot acuza uscarea ochilor, precum și fotosensibilitate la lumină.

De cele mai multe ori, cuperoza interesează centrul feței. Totuși, există și cazuri în care se poate extinde și către alte zone ale corpului: spre frunte, urechi, gât, scalp și chiar piept. Dacă nu este tratată în timp util, cuperoza poate duce la îngroșarea pielii, respectiv la apariția unor umflături și pustule, în special la nivelul nasului. Simptomele asociate sunt diferite în cadrul populației, mai ales când vine vorba de intensitatea manifestării lor.

Cuperoza – posibile complicații

Cuperoza nu este o afecțiune ce pune în pericol viața. Mai mult de atât, prognosticul general al cuperozei este favorabil. Totuși, din cauza simptomelor asociate, care afectează aspectul fizic, poate cauza anxietate și izolare socială. Tratamentul medicului vizează în special reducerea simptomatologiei: în cazul în care nu este tratată, cuperoza poate duce la cicatrici, semne inestetice și eritem persistent, având chiar și potențialul ca în timp să se dezvolte ulcerații și răni deschise, în special în cazurile grave.

Studii recente încearcă să identifice o posibilă corelație între cuperoză și afecțiunile neurologice, cardiovasculare, gastrointestinale sau endocrine. În funcție de gradul și durata afecțiunii (până la instaurarea tratamentului curativ), unele complicații asociate cuperozei pot fi: pete albastre, roșii, cu aspect inestetic, apariția cicatricilor, infecții subiacente (ca urmare a faptului că pielea este mult sensibilizată, fiind predispusă și altor afecțiuni), tumefierea pielii, edeme, cu afectarea generală a calității vieții (stări de anxietate, depresie, izolare socială).

Cuperoza – diagnostic

Diagnosticul de cuperoză este stabilit de către medicul dermatolog în urma examinării pacientului, acordându-se o atenție deosebită diagnosticului diferențial. Medicul va examina vizual pielea, va identifica simptome specifice, va discuta cu pacientul și va încerca să afle dacă acesta a fost de-a lungul timpului expus sau nu la anumiți factori cu risc etiologic.

Pentru a determina gradul de dilatare a capilarelor și a exclude posibilitatea altor afecțiuni de ordin dermatologic, se pot realiza o serie de teste, printre care se numără și:

• testul de hipersensibilitate capilară → util pentru a evalua răspunsul vaselor de sânge atunci când sunt expuse la acțiunea unui agent iritant aplicat la nivelul pielii;
• angiografia → este o procedură imagistică prin care se pot vizualiza vasele de sânge, implicit gradul de dilatare al acestora;
• testul Doppler venos → oferă posibilitatea de a vedea imagini precise ale vaselor de sânge și de a evalua structura, dimensiunea și gradul lor de dilatare.

Deseori, cuperoza este o afecțiune de natură cronică, ceea ce înseamnă că este greu de tratat și, de fapt, se tratează simptomele, nu cauza. Cu toate acestea, implicațiile sale asupra pacientului sunt strict de natură cognitiv-emoțională, fără a-i compromite funcționalitatea fizică.

Cuperoza – opțiuni de tratament

Tratamentul pentru cuperoză presupune, în primul rând, identificare agentului etiologic. În ziua de astăzi există mai multe tratamente viabile, cu potențial terapeutic semnificativ. Totuși, fiind o afecțiune cronică, cuperoza poate apărea în special în momentul expunerii la factorii care duc la exacerbarea acesteia.

Tratamentele vizează reducerea simptomelor și pot fi:

• tratamente topice: produse cosmetice, creme, unguente (la recomandarea medicului);
• tratamente cu laser;
• tratamente injectabile;
• medicamente administrate pe cale orală: antibiotice, antihistaminice.

Deosebit de important este ca tratamentul să fie stabilit de către medicul dermatolog, doar după ce diagnosticul de certitudine a fost pus. În funcție de stadiul afecțiunii, răspunsul organismului la tratament și evoluția cuperozei, este necesar ca pacientul care suferă de cuperoză să se prezinte periodic la medicul dermatolog, pentru evitarea apariției complicațiilor și posibila exacerbare. Întrucât tratamentul vizează îndeosebi reducerea simptomatologiei, cuperoza fiind o afecțiune recurentă și cronică, este foarte important ca pacientul să evite pe cât posibil expunerea la factorii de risc asociați, precum și adoptarea unei igiene corespunzătoare a pielii.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Surse:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5134688/;
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557574/;
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6281021/;
4. https://www.niams.nih.gov/health-topics/rosacea;
5. https://www.aad.org/public/diseases/rosacea/what-is/causes;
6. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rosacea/symptoms-causes/syc-20353815;
7. https://www.rosacea.org/patients/all-about-rosacea;
8. https://www.webmd.com/skin-problems-and-treatments/understanding-rosacea-basics.

Andrei Cioată