De la premenopauză şi menopauză la postmenopauză

Odată cu creșterea longevității, femeia își petrece până la o treime din viață fiind la menopauză. Având în vedere acest aspect, gestionarea menopauzei și a sănătății postreproductive merită mai multă atenție. Informarea deschisă, corectă, educația medicală timpurie atât a femeilor și partenerilor lor de viață, cât și a practicienilor din domeniul sănătății prezintă un imens potențial de a ajuta la promovarea sănătății feminine și a integrității familiilor pe parcursul mai multor decenii.

Menopauza – introducere

Informarea femeilor despre schimbările organismului, ce apar la vârsta mijlocie, precum și  gestionarea  menopauzei și a sănătății postreproductive ar trebui să prezinte o importanță din ce în ce mai semnificativă.

Informarea precoce a femeilor (respectiv a partenerilor de viață), înainte ca ele să ajungă la perimenopauză ar avea un impact pozitiv asupra sănătății și bunăstării feminine. Educația medicală timpurie oferită femeilor, cu referințe clare despre fazele menopauzei, diagnostic, simptome tipice, diferitele opțiuni de tratament, beneficiile și riscurile terapiilor utilizate, precum și efectele pe termen lung ale peri- și postmenopauzei asupra sănătății femeilor și asupra vieții în cuplu poate ajuta la adoptarea unor strategii adecvate, pentru o viață mult mai sănătoasă, echilibrată și fericită.

Conform grupului științific al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru cercetarea menopauzei, menopauza reprezintă perioada când în viața unei femei încetează capacitatea de reproducere, în organism având loc o varietate de modificări fiziologice [1]. În general, aproximativ 35 de ani de cicluri menstruale regulate preced tranziția la menopauză a femeilor. În această perioadă, femeile prezintă un interval intermenstrual bine definit, de 25 – 35 de zile. Înainte de apariția unei întreruperi a acestui ritm menstrual caracteristic, în organism au loc deja unele schimbări hormonale subtile, dar fără semne evidente [2].

Studiile făcute de OMS arată că, pentru femeile din întreaga lume, vârsta la care apare menopauza naturală este cuprinsă între 45 și 55 de ani [1].

Grupul științific al OMS din 1981, dedicat cercetării menopauzei, a considerat că există confuzie în literatura medicală în ceea ce privește utilizarea termenilor: menopauză, perimenopauză, climacteriu, premenopauză și postmenopauză, recomandând următoarele definiții.

• Menopauza – încetarea permanentă a menstruației, ca rezultat al pierderii activității foliculare ovariene [3].
• Perimenopauza sau climacteriul – perioada imediat anterioară menopauzei și timp de minimum un an după aceea. În această etapă, își au debutul modificările endocrinologice, biologice și clinice ale apropierii menopauzei [3].
• Postmenopauza – perioada următoare, după 12 luni de amenoree spontană [3].

„Premenopauză” a fost considerat de grupul științific ca fiind un termen utilizat pe scară largă într-o manieră ambiguă, fie pentru a se face referire la o perioadă de unu până la doi ani, imediat înainte de menopauză, fie la întreaga perioadă de reproducere, anterioară menopauzei. Recomandarea grupului științific a fost ca utilizatorii să-l definească în mod specific [3].

Menopauza

Perioadele menopauzei [OMS]

În timpul perioadei de tranziție către menopauză și după aceea, la nivelul ovarelor și creierului (hipotalamus – hipofiză) au loc anumite modificări, determinate în principal genetic. Debutul acestor procese poate fi influențat în mod semnificativ atât de factori interni (anumite afecțiuni fizice, administrarea medicamentelor, intervenții chirurgicale), cât și de factori externi (nutriție, fumat, stil de viață) [4]. Pe durata perimenopauzei, estrogenul, principalul hormon feminin secretat de ovare, prezintă niveluri oscilante, ceea ce poate provoca menstruații neregulate și alte simptome deranjante [5]. Cantitatea de hormoni estrogeni scade treptat până la finalul perimenopauzei, iar menopauza se instalează când ovarele produc atât de puțin estrogen, încât ovocitele nu se mai eliberează, acest lucru ducând la oprirea menstruației [5]. Diagnosticul de menopauză se va stabili după o absență completă a menstruației pe o perioadă de 12 luni [5].

Unele femei pot intra mai devreme la menopauză, îndeosebi dacă sunt fumătoare, dacă prezintă un istoric familial de menopauză precoce, în cazul în care au suferit histerectomie sau ooforectomie, urmează sau au urmat tratamente anticanceroase [5].

Simptome în menopauză

Un număr destul de mare de studii din mai multe țări ca Australia, Germania, Suedia, Elveția, Regatul Unit, S.U.A au raportat frecvența deferitelor simptome, potrivit femeilor aflate la perimenopauză.

Manifestările cel mai frecvent evidențiate au fost:

• simptome vasomotorii: bufeuri, transpirații nocturne;
• simptome psihologice și psihosomatice – oboseală, iritabilitate, depresie;
• tulburări sexuale – uscăciune vaginală, dispareunie, scăderea plăcerii și interesului sexual;
• insomnie;
• probleme urinare – incontinență urinară;
• modificări structurale și calitative ale pielii;
• menstruație neregulată în perioada de perimenopauză [1] și sângerări în postmenopauză [3];
• alte simptome – dureri de cap, palpitații, retenție de lichide, dureri de spate, dificultate de concentrare, amețeli [1], sensibilitate a sânilor, creștere în greutate, modificări ale părului, dureri musculare [5].

Grupul științific al OMS pentru cercetarea menopauzei a subliniat importanța observării precoce și tratării la modul cel mai serios a tulburărilor rezultate sau accelerate de menopauză: osteoporoza, boala cardiovasculară aterosclerotică [3].

Diagnosticul de menopauză

Chiar și în secolul al XXI-lea se constată o lipsă de cunoștințe destul de mare în rândul femeilor, în ceea ce privește menopauza și toate fazele ei, în ciuda omniprezenței media în viața de zi cu zi. În general, o femeie de vârstă mijlocie se prezintă la medic (în principiu, medicul de familie) cu afecțiuni vasomotorii deranjante, schimbări de dispoziție, tulburări de somn, oboseală, dereglări menstruale, dorință sexuală scăzută și dispareunie, creștere în greutate, dureri articulare și musculare, tulburări gastrointestinale [6]. Unele femei se simt ignorate de furnizorii de asistență medicală.

Ca prim pas, evaluarea perimenstruală de către medic poate include întrebări despre istoricul menstrual, contracepție, antecedente familiale sau personale (de exemplu, cancer de sân, ovarian, endometrial, de colon; tromboembolism venos, migrene) [6]. Detalierea simptomelor, precum și impactul acestora asupra calității vieții pacientei și a vieții de cuplu are un rol deosebit de important. Examenul fizic va include înregistrarea greutății, înălțimii, raportului talie – șold și a tensiunii arteriale [6]. În cazul femeilor mai tinere, cu suspiciune de menopauză precoce, se realizează dozarea hormonului foliculostimulant (FSH) [6], deoarece pe parcursul anilor reproductivi, nivelul FSH crește lent [2]. La femeile care încă se află la menstruație, măsurătorile hormonului FSH se realizează în zilele 2 – 5 ale ciclului menstrual (începutul fazei foliculare), pentru a evita nivelurile crescute ale FSH-ului, induse de ovulație [6]. În investigarea tulburărilor menstruale, o importanță deosebită o prezintă și dozarea nivelurilor de prolactină și a hormonului de stimulare a tiroidei (TSH) [6]. Menstruația neregulată sau absentă (sarcina trebuie exclusă), la femeile de cel puțin 45 de ani, și prezența simptomelor vasomotorii reprezintă diagnosticul menopauzei, iar la marea majoritate a femeilor nu sunt necesare investigații hormonale suplimentare [6]. Estimările nivelurilor de hormon luteinizant, estradiol, progesteron și testosteron oferă informații despre alte tulburări ale ciclului menstrual [6].

Specialiștii medicali recomandă femeilor cu vârsta de peste 40 de ani:

• screening ginecologic anual (pentru detectarea precoce a eventualelor infecții sau afecțiuni maligne) – examinarea uterului, colului uterin, ovarelor, sânilor;
• mamografie;
• măsurarea densității osoase;
• monitorizarea și tratarea hipertensiunii arteriale și a anomaliilor grăsimilor din sânge;
• screening de colon (recomandat anual, la vârsta de peste 50 de ani) [4].

Menpauza – opțiuni de tratament, beneficii și riscuri

Decizia cu privire la tratamentul perimenopauzei, menopauzei și postmenopauzei aparține în egală măsură atât specialistului medical, cât și femeii implicate, ținându-se cont de severitatea simptomelor, antecedentele de boală pentru care nu este recomandată o anumită terapie (de exemplu, în cazul tratamentelor hormonale: cancer de sân, boli cardiovasculare, accident vascular cerebral); de asemenea, se ține cont de greutatea femeii și de așteptările și dorințele individuale ale pacientei cu privire la terapie [4],

În prezent, un număr mare de studii susține mai multe posibilități de gestionare a simptomelor existente în perimenopauză, menopauză și postmenopauză prin:

• intervenții hormonale;
• intervenții nonhormonale;
• intervenții nonfarmacologice.

Tratamentele hormonale în menopauză

Pot fi recomandate de specialiștii medicali după o analiză amănunțită a istoricului medical al pacientelor, în funcție de simptomatologia prezentată, recomandându-se cele mai mici doze eficiente posibile [7] și pentru intervalul cel mai scurt, necesar controlului simptomelor, pentru a preveni efectele adverse.

Terapiile hormonale pot veni în ajutorul femeilor în ceea ce privește gestionarea bufeurilor și a altor simptome [7]. Terapia hormonală pentru menopauză (THM) include utilizarea estrogenilor, singuri sau în combinație cu un progestativ [8]. Administrarea preparatelor hormonale se poate face sub formă de: comprimate, plasturi, inele vaginale, spray-uri [7].

Deși THM este considerat cel mai eficient tratament pentru simptomele vasomotorii ale menopauzei [8], prezintă totuși o serie de contraindicații, cum ar fi sângerare uterină anormală nediagnosticată, risc crescut de tromboembolism venos, hipertensiune arterială inadecvat controlată, antecedente de infarct miocardic, accident vascular cerebral sau boală coronariană instabilă, boală hepatică activă, insuficiență hepatică, antecedente active sau anterioare de cancer produs de estrogen [9].

Ca orice tip de medicament, și THM prezintă efecte adverse, care variază în funcție de pacientă, de la ușoare la severe. Studiul Women’s Health Initiative (WHI), publicat în 2002, și studiul observațional Million Women, publicat în 2003, au evidențiat riscurile THM asociate cu tromboembolism venos (TEV), cancer de sân și demență.

După o bună informare a pacientelor, începerea terapiei hormonale pentru menopauză trebuie individualizată ținând cont de calitatea vieții și prioritățile femeilor, precum și de factorii de risc specifici.

Intervențiile nonhormonale

Actualmente, managementul nonhormonal reprezintă o opțiune reală de tratament pentru pacientele cărora le este contraindicată sau care nu doresc să li se administreze hormoni estrogeni și progesteroni.

Ca primă alternativă nonhormonală pentru tratarea bufeurilor, Societatea Europeană de Menopauză și Andropauză (EMAS) a propus inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRIs: paroxetina, escitalopramul, citalopramul, sertralina) și inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (SNRIs: venlafaxină, desvenlafaxină) [8].

Mai multe studii au evaluat eficiența gabapentinei (analog al acidului gamma-aminobutiric – GABA) în scăderea bufeurilor din timpul menopauzei. S-au constatat reduceri semnificative ale frecvenței și severității bufeurilor la femeile tratate cu gabapentină, dar cu toate acestea, mai multe femei care au luat gabapentină s-au retras din studii din cauza efectelor adverse: amețeli, oboseală, iritabilitate, somnolență [8].

Fitoestrogenii (din grecescul ,,phyto” = ,,plantă”), numiți și estrogeni naturali, au fost propuși de Societatea Europeană de Menopauză și Andropauză ca o altă alternativă a terapiei hormonale de menopauză pentru simptomele vasomotorii [8]. Fitoestrogenii au structură chimică și acțiune celulară similare cu a estrogenilor mamiferelor. Efectele fitoestrogenilor sunt mai reduse comparativ cu cele ale estrogenului, deoarece legarea la receptorii estrogenului este mai slabă în cazul fitoestrogenilor. Cantitativ, fitoestrogenii sunt prezenți în mod diferit în anumite alimente: în soia și produsele derivate, dar și în unele leguminoase predomină izoflavonele; lignanii se găsesc în principiu în cereale integrale, fructe, leguminoase și oleaginoase, iar cumestanii se găsesc în broccoli, conopidă și germeni. Există dovezi științifice care susțin reducerea de către fitoestrogeni a frecvenței și severității bufeurilor din perimenopauză, menopauză și postmenopauză [8]. O nutriție cu o varietate mare de alimente bogate în fitoestrogeni este benefică pentru sănătate. Consultul unui specialist medical este obligatoriu înainte de utilizarea oricărui supliment alimentar cu fitoestrogeni, deoarece cantități inadecvate pot produce efecte adverse similare estrogenului sau pot interacționa cu alte medicamente administrate concomitent.

Medicina alternativă și complementară

Efectele acupuncturii asupra simptomelor perimenopauzei, menopauzei, postmenopauzei și asupra calității vieții femeilor aflate la menopauză naturală au fost evaluate într-o metaanaliză a 12 studii, dovedindu-se o reducere a frecvenței și severității bufeurilor, în urma utilizării acupuncturii [8].

Medicamentele homeopate orale individualizate, utilizate într-un studiu control randomizat, au condus la îmbunătățiri remarcabile în cadrul ambelor grupuri din studiu, fără a evidenția diferențe semnificative între cele două grupuri [8].

Uleiurile esențiale prezintă încă din cele mai vechi timpuri o putere aparte asupra sănătății hormonale a femeilor. În reducerea simptomatologiei din menopauză, pot fi utilizate de exemplu uleiurile esențiale de geranium, salvie, mentă sau lavandă. Uleiurile se folosesc prin inhalare, cu ajutorul unui difuzor, prin masaj ori adăugate în apa din cadă. Se recomandă efectuarea unui test de alergie înainte de utilizare.

Managementul nonfarmacologic al simptomelor

Include modificarea stilului de viață, dieta sănătoasă, mișcarea regulată, renunțarea la fumat, reducerea consumului de alcool și o atitudine pozitivă [4].

Dacă se acordă o atenție deosebită schimbărilor stilului de viață în perioada perimenopauzei, se va aduce ca beneficiu reducerea probabilității și severității bolilor cardiovasculare și a bolilor cronice din anii următori, precum și a costului îngrijirii femeilor în vârstă [10].

Buna gestionare a factorilor de risc (precum HTA, nivelul crescut al lipidelor sangvine, greutatea corporală mărită) poate reduce și chiar preveni afecțiunile cardiovasculare.

Riscul de cancer de sân poate fi redus prin renunțarea la administrarea hormonilor, activități fizice regulate, scăderea aportului zilnic de calorii și a consumului de alcool.

După vârsta de 50 de ani, crește frecvența declanșării osteoartritei, riscul apariției fiind de trei ori mai crescut din cauza obezității. Renunțarea la fumat, exercițiile fizice regulate, aportul  corespunzător de vitamina D pot contribui la scăderea riscului apariției osteoporozei [10].

Conform statisticilor Societății Europene de Menopauză și Andropauză (EMAS), în perioada cuprinsă între 40 și 60 de ani, femeile se îngrașă în medie 10 kilograme, modificarea mediului hormonal la menopauză fiind asociată cu o creștere a grăsimii corporale totale și o creștere a grăsimii abdominale [6]. Pentru a-și păstra masa musculară și a preveni creșterea greutății corporale, femeile de vârstă mijlocie trebuie încurajate să facă exerciții fizice regulate (îndeosebi, exerciții aerobe), să renunțe la fumat, să aibă o dietă sănătoasă și echilibrată, bogată în fibre, fructe și legume [6]. Renunțarea la fumat este imperativă, deoarece după menopauză, riscul de infarct miocardic acut crește brusc [10].

S-a demonstrat că femeile supraponderale intră, de obicei, mai târziu la menopauză, datorită faptului că țesutul adipos produce și stochează estrogen, însă în cazul femeilor supraponderale aflate deja în perimenopauză, se recomandă încercarea menținerii indicelui de masă corporal (IMC) sub 30, riscul de cancer mamar fiind mai mare la femeile supraponderale decât în cazul pacientelor de greutate medie sau mai slabe [4].

Pentru o bună gestionare a nivelurilor de grăsimi din sânge (colesterol total, HDL și LDL), adesea modificate de menopauză, cauzând declanșarea aterosclerozei și crescând riscul de infarct cerebral și miocardic, specialiștii medicali recomandă consumul regulat de legume, fructe, cereale integrale, puține grăsimi animale și mai multe vegetale, pește de mare, leguminoase, mai puțină sare [4]. De asemenea, sunt încurajate și susținute dietele bogate în fitoestrogeni (soia, arahide, ceai verde, leguminoase, semințe de in și afine), care ajută la reducerea simptomelor neplăcute ale menopauzei [4].

Exercițiile fizice moderate, regulate practicate de femeile aflate la peri- și postmenopauză, sunt asociate cu o mai bună calitate a vieții (QoL), îmbunătățirea funcției cognitive și fizice și o reducere semnificativă a mortalității de toate cauzele [8]. Experții medicali recomandă un total de 2 – 2,5 ore de exerciții fizice moderate până la intense, de trei ori pe săptămână [4]. Mișcarea fizică regulată aduce un beneficiu semnificativ în protecția sănătății sistemului cardiovascular și prevenirea pierderii osoase, crește forța musculară, metabolismul, abilitățile mintale, întărește sistemul imunitar, îmbunătățește proporția de grăsimi din sânge [4].

Chiar și în prezent, menopauza este adesea considerată ca fiind ceva negativ, o etapă dificilă a vieții. Pentru anumite femei, menopauza aduce ideea a fi ,,de vârstă mijlocie”, ceea ce poate reprezenta un declin al vieții de până la menopauză, provocând anxietăți și depresie. Între 45 și 55 de ani, multe femei se confruntă cu schimbări de roluri, de responsabilități și relații care însoțesc îmbătrânirea, în general.

O viziune negativă asupra menopauzei pare să fie asociată cu mai multe simptome inconfortabile. De aceea, o atitudine pozitivă poate fi un adevărat remediu și un real ajutor pentru orice femeie aflată la menopauză [10].

Încercarea de a menține un echilibru între sine, familie și muncă poate permite femeilor să facă mai ușor față noilor provocări și să-și păstreze încrederea.

Perimenopauza ar putea fi un moment oportun în viața femeilor. Acestea pot să profite de ocazia  revizuirii stilului de viață și să introducă schimbări pozitive, care să le îmbunătățească sănătatea și bunăstarea pe termen cât mai lung.

Pacientele care se pregătesc în mod conștient pentru etapa de transformare a vieții lor, pot percepe această perioadă ca un nou început, o reînnoire. Chiar dacă schimbările fizice ce survin pe parcursul timpului sunt destul de dificil de acceptat, femeile care au puterea de a vedea părțile pozitive ale acestei perioade o pot depăși mai ușor [4]. Stabilirea obiectivelor realizabile și de succes poate fi de mare ajutor pentru o viață de bună calitate. Meditațiile, exercițiile fizice, alimentația, discuțiile deschise și sincere cu partenerul de viață și prietenii aduc în sine un efect de îmbunătățire a dispoziției [4].

Efectele menopauzei pe termen lung și asupra vieții de cuplu

Modificările hormonale din timpul perimenopauzei pot avea un impact important asupra calității vieții cotidiene. Simptomele perimenopauzei, îndeosebi dacă sunt severe, influențează în mare măsură stilul de viață, activitățile sociale, jobul femeilor afectate [10]. Osteoporoza, bolile cardiovasculare, afectarea funcțiilor cognitive sunt manifestări ale menopauzei ce își fac apariția pe parcursul timpului.

Manifestările vasomotorii mai puternice determină unele femei să evite întâlnirile sociale din cauza stânjenelii produse.

Cunoașterea anumitor metode de gestionare a bufeurilor din perioada menopauzei pot aduce un plus de siguranță și încredere în sine. Specialiștii recomandă evitarea factorilor declanșatori (de exemplu, alimentele picante, băuturile calde și încăperile supraîncălzite), administrarea lichidelor răcoritoare în momentul apariției bufeurilor, respirații profunde și lente, purtarea hainelor în straturi, pentru a putea fi ușor de îndepărtat. Pe perioada nopții, prezența unui ventilator este binevenită [7].

Incontinența urinară, precum și durerile articulare și rigiditatea musculară sunt în măsură să limiteze socializarea femeilor, ca de altfel și efectuarea exercițiilor fizice regulate. Munca zilnică este afectată de schimbările de dispoziție, dar și de calitatea redusă a somnului [10].

Dificultățile de concentrare sau problemele de memorie, apărute pe termen scurt, adesea înspăimântă pacientele, care cred că au simptome timpurii ale bolii Alzheimer. Studiile arată că o viață socială și mintală activă poate ajuta la prevenirea pe termen lung a pierderilor de memorie [11].

Anxietatea poate fi crescută din cauza schimbărilor hormonale, fizice, psihologice, precum și a prezenței anumitor factori de stres. Frecvent, pot apărea sentimente de anticipare, spaimă sau frică, acestea rezolvându-se de obicei fără tratament, printr-o gestionare atentă și scăderea factorilor perturbatori. Episoadele frecvente de anxietate pot conduce la atacuri de panică (dificultăți de respirație, dureri în piept, amețeli, palpitații cardiace). Uneori, sentimentele neliniștitoare care preced un bufeu pot imita sau declanșa un atac de panică. Tratamentele includ tehnici de relaxare sau de reducere a stresului, consiliere sau psihoterapie și/sau administrare de medicamente [11].

O vulnerabilitate mai mare la episoade depresive, în timpul perimenopauzei, prezintă femeile care au fost diagnosticate în tinerețe cu depresie. Femeile cu depresie acuză oboseală prelungită, pierderea interesului pentru activitățile zilnice, scădere în greutate, tristețe, iritabilitate. În funcție de nivelul depresiei, tratamentele variază de la psihoterapie la prescrierea unor medicamente.

Scăderea apetitului sexual, uscăciunea vaginală, atrofia tractului genital inferior, anxietățile și emoțiile neexpuse sau neascultate pot pune în pericol căsătoriile, relațiile de lungă durată [10].

Prin elaborarea unor ghiduri clinice și declarații de poziție, Societatea Europeană de Menopauză și Andropauză (EMAS) oferă sfaturi holistice de consens cu privire la managementul femeilor (sănătoase) aflate la menopauză [12]. În cadrul modelului holistic de îngrijire pentru o menopauză sănătoasă, EMAS privește femeile ca un întreg, dincolo de sănătatea hormonală, reproductivă și fiziologică. Conceptul holistic încorporează funcționarea fizică, mintală și socială, care diferă de la femeie la femeie și se schimbă pe parcursul procesului de îmbătrânire. În cazul femeilor cu comorbidități, aflate la menopauză (boli cardiovasculare, osteoporoză, obezitate, endometrioză, epilepsie), EMAS oferă recomandări specifice de management al menopauzei [12].

Promovarea sănătății și asistența medicală constituie obiectivele principale al modelului holistic de îngrijire pentru o menopauză sănătoasă. Un accent important se pune pe încurajarea femeilor în a face alegeri pozitive pentru sănătatea și prosperitatea lor postreproductivă [12].

Modelul holistic de îngrijire pentru o menopauză sănătoasă propune stabilirea de comun acord cu un clinician principal (ginecolog, specialist în sănătatea sexuală și reproductivă sau medic generalist), asistent medical și pacienta în cauză, a unui plan de îngrijire personalizat. Planul va cuprinde obiective pe termen scurt, mediu și lung, în contextul funcționării fizice, psihologice și sociale. Se ține cont de percepția femeii asupra statutului său de viață, în cadrul culturii și sistemului ei de valori, dar și de așteptările, preocupările și opiniile cu privire la schimbările fizice, psihologice, endocrine [12].

EMAS propune completarea rețelei interdisciplinare de specialiști medicali, cu furnizori suplimentari de asistență medicală, din domeniul medicinei alternative/complementare: homeopatie, fizioterapie, osteopatie, aromoterapie, tratament naturist, chiropraxie și medicină tradițională chineză [12].

Un rol activ în societățile științifice, precum și în fața autorităților din domeniul sănătății, revine echipei de specialiști de îngrijire pentru o menopauză sănătoasă. Această echipă este, de asemenea, responsabilă atât cu structurarea și optimizarea proceselor din asistența medicală primară, cât și cu educația (inclusiv webinarii) medicilor de asistență primară și a persoanelor profesioniste din domeniu [12].

Asemenea echipe formate din specialiști de îngrijire pentru o menopauză sănătoasă sunt puține la nivel european, dar prezența și activitatea lor este din ce în ce mai arzătoare, deoarece numărul femeilor aflate în perimenopauză, menopauză și postmenopauză este într-o continuă creștere [12].

Pentru o viață de calitate corespunzătoare, femeile, chiar dacă au trecut de vârsta de 40 de ani, necesită și li se cuvine o abordare deschisă, sinceră și cât mai bine argumentată științific despre tot ceea ce înseamnă premenopauza, perimenopauza, menopauza, postmenopauza. Empatia, atenția, sfaturile și recomandările practicienilor din domeniul sănătății, precum și afecțiunea, înțelegerea partenerilor de viață pot transforma acest subiect într-o temă de discuție acceptată și foarte benefică pentru înțelegerea și acceptarea de sine, în vederea unei vieți cât mai echilibrate.

Concluzii

Furnizarea serviciilor de sănătate relevante pentru sănătatea femeilor, educația medicală, activitățile de promovare a sănătății feminine ar trebui să ocupe un loc important în sistemul de sănătate al oricărei țări. Pentru o mai bună înțelegere a tranziției la menopauză, ar fi prielnice efectuarea unor cercetări clinice mai amănunțite, precum și o educare serioasă atât a practicienilor din domeniul sănătății, cât și a femeilor și a partenerilor lor de viață, despre aspectele medicale ale acestei etape a vieții, despre tratamente și riscuri, astfel încât să poată depăși cu bine anii de schimbare, folosind cele mai potrivite soluții pentru fiecare femeie, în mod individual.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. WHO Scientific Group on Research on the Menopause in the 1990s (1994: Geneva, Switzerland) & World Health Organization. [‎1996]‎ Research on the menopause in the 1990s: report of a WHO scientific group. World Health Organization;
2. Santoro, N. and Randolph, J., 2011. Reproductive Hormones and the Menopause Transition. Obstetrics and Gynecology Clinics of North America, 38[3], pp.455-466;
3. World Health Organization (WHO). [1981] Research on the Menopause. WHO Technical Report Series No.670. Geneva: World Health Organization;
4. hu – tematikus nőgyógyászati portál a nők intim védelmére. n.d. Amit a klimax tüneteiről és kezeléséről tudni érdemes. [online] Available at: https://www.intima.hu/betegtajekoztatok/valtozokor#szurovizsgalatok;
5. Cherney K., 2020. What Is the Difference Between Premenopause, Perimenopause, and Menopause. [online] Healthline. Available at: https://www.healthline.com/health/menopause/difference-perimenopause;
6. Neves-e-Castro M., Birkhauser M., Samsioe G., Lambrinoudaki I., Palacios S., Borrego R., Llaneza P., Ceaușu I., Depypere, H., Erel, C., Pérez-López, F., Schenck-Gustafsson, K., van der Schouw, Y., Simoncini T., Tremollieres F. and Rees M., 2015. EMAS position statement: The ten point guide to the integral management of menopausal health. Maturitas, 81[1], pp. 88–92;
7. Nall R., 2021. Premenopause vs. perimenopause: Symptoms and stages. [online] Medicalnewstoday.com. Available at: https://www.medicalnewstoday.com/articles/318660;
8. Mintziori G., Lambrinoudaki I., Goulis D., Ceaușu I., Depypere H., Erel C., Pérez-López F., Schenck-Gustafsson K., Simoncini T., Tremollieres F. and Rees M., 2015. EMAS position statement: Non-hormonal management of menopausal vasomotor symptoms. Maturitas, 81[3], pp. 410–413;
9. Paszkowski T., Bińkowska M., Dębski R., Krzyczkowska-Sendrakowska M., Skrzypulec-Plinta V. and Zgliczyński W., 2019. Menopausal hormone therapy in questions and answers – a manual for physicians of various specialties. Menopausal Review, 18[1], pp. 1–8;
10. The ESHRE Capri Workshop Group, 2011. Perimenopausal risk factors and future health. Human Reproduction Update, 17[5], pp. 706–717;
11. org, 2022. Menopause and Stress | The North American Menopause Society, NAMS. [online] Available at: https://www.menopause.org/for-women/menopauseflashes/menopause-symptoms-and-treatments/going-mad-in-perimenopause-signs-and-solutions;
12. Stute P., Ceaușu I., Depypere H., Lambrinoudaki I., Mueck A., Pérez-López F., van der Schouw Y., Senturk L., Simoncini T., Stevenson J. and Rees M., 2016. A model of care for healthy menopause and ageing: EMAS position statement. Maturitas, 92, pp. 1–6.

Ágnes-Anikó Dotterer-Kiszely

Farmacist rezident Specializarea Farmacie clinică
Farmacist cu competență în homeopatie