Deficit de calciu și osteomalacie

Deficitul de calciu sau hipocalcemia reprezintă nivelul scăzut al calciului din sânge. Corpul uman are în compoziția lui între 1 și 2 kg de calciu, cel mai mult regăsindu-se la nivelul oaselor și dinților. Aproximativ 1% din calciu este distribuit în fluxul sangvin, iar 40% din acesta este legat de proteinele din sange, în principal de albumină. Calciul nelegat de proteine influențează funcțiile organismului, în timp ce procentul de 40% funcționează ca o sursă de rezervă de calciu pentru celule, neavând o funcție activă în organism. Calciul nelegat are o sarcină electrică și este cunoscut sub denumirea de calciu ionic sau calciu ionizat, iar calciul legat de proteine este calciul seric total. Scăderea nivelului de albumine serice influențează doar calciul seric total.

Cauze în deficit de calciu

Principala cauză a deficitului de calciu este carența de vitamina D, urmată de:

• aportul redus de calciu pe o perioadă lungă de timp;
• administrarea de medicamente care pot scădea absorbția de calciu- antibiotice, anticonvulsivante și bisfosfonați;
• modificări la nivel hormonal- nivel scăzut de hormon paratiroidian;
• nivel scăzut de magneziu;
• tulburări renale;
• pancreatita;
• prezența anumitor factori genetici.

Simptome în deficit de calciu

Deficitul de calciu moderat poate fi asimptomatic, dar dacă acesta crește și se menține scăzut pentru perioade lungi de timp vor apărea și simptomele. Unii pacienți pot avea debut brusc al simptomelor sau în unele cazuri simptomele pot apărea treptat. În funcție de cauza și de severitatea deficitului de calciu simptomele pot fi:

• neuromusculare: furnicături, oboseală, amorțeală la nivelul extremităților, crampe musculare, spasme, tremurături, laringospasm, disfagie;
• circulatorii: reducerea tensiunii arteriale;
• osoase: pierderea densității osoase, creșterea fragilității osoase (în majoritatea cazurilor deficitul de calciu la nivelul oaselor este depistat odată cu apariția unei fracturi);
• psihice: depresie, anxietate, stări crescute de iritabilitate;
• cardiovasculare: aritmii cardiace;
• neurologice: deficitul de calciu poate duce la creșterea excitabilității neuronale, ceea ce crește riscul de convulsii;
• dermatologice: pielea uscată, păr și unghii fragile, psoriazis, prurit cronic.

Deficitul de calciu asociat cu lipsa vitaminei D și a fosfaților duce la demineralizarea osoasă, respectiv la osteomalacie. Această afecțiune se mai numește și „boala oaselor moi”, oasele devenind fragile, cu risc mare de fracturare.

Cauze osteomalacie

Osteomalacia este rezultatul carenței de vitamina D, a calciului și fosfaților, dar poate fi și o urmare a altor patologii:

• cancer; 
• insuficiență renală; 
• acidoză; 
• diferite afecțiuni ale ficatului; 

De asemenea administrarea anumitor tratamente medicamentoase pot duce la apariția osteomalaciei:

• izoniazida, rifampicina si teofilina;
• agenții antifungici precum ketoconazolul;
• utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor;
• medicamentele antiepileptice, fenobarbitalul, fenitoina și carbamazepina- sporesc catabolismul calcidiolului prin inducerea activității citocromului P450.

Deficitul de calciu din osteomalacie poate fi o urmare a:

• acidozei tubulare renale din sindromul Fanconi;
• administrării repetate prin perfuzie a produselor pe bază de fier;
• osteomalaciei oncogene- afecțiune paraneoplazica, dobândită, rară, caracterizata prin hipofosfatemie și pierderea renală a fosfatului.  Osteomalacia oncogenă este cauzata de tumori benigne ce afectează pielea, mușchii, oasele extremităților sau sinusurile paranazale.

O serie de factori asociați lipsei producerii sau scăderii absorbției vitaminei D determină apariția osteomalaciei:

• lipsa expunerii la soare;
• utilizare excesivă a cremelor de protecție solară;
• dietă săracă în produse ce conțin vitamina D, calciu și fosfați;
• intoleranța la lactoză – determină scăderea consumului de produse bogate în calciu și vitamina D;
• tulburări gastrointestinale precum boala celiacă (afectează absorbția substanțelor nutritive), boala Chron (malabsorbție);
• tulburări renale – este afectată capacitatea rinichilor de a transforma vitamina D în forma ei activă și de a regla echilibrul fosfaților;
• pielea foarte pigmentată;
• obezitate;
• înaintarea în vârstă- duce la scăderea capacității de sintetizare a vitaminei D;
• tulburări hepatie: ciroză, hepatită.

Simptome osteomalacie

Simptomele osteomalaciei variază ca intensitate și au o evoluție progresivă:

• dureri osoase;
• fracturi;
• deformări osoase;
• durere lombară;
• spasme și crampe musculare;
• slăbiciune musculară;
• oboseală;
• afecțiuni dentare;
• la copii întârzieri de creștere;
• rigiditate;
• dificultate la ridicare sau la urcarea scărilor;
• aplatizarea pelvisului;
• tasarea vertebrelor și diminuarea staturii

Deficitul de calciu în osteomalacie poate da simptome precum:

• crampe musculare, amorțeală și furnicături la nivelul extremităților, senzație de amorțeală în jurul gurii.

Diagnosticarea osteomalaciei

În etapele incipiente osteomalacia este mai dificil de diagnosticat prin prisma simptomelor asemănătoare cu ale altor afecțiuni: osteoporoză, polimialgie reumatică, fibromialgie sau boala metastatică a osului.

Testele de laborator sunt importante în stabilirea diagnosticului. Se evaluează nivelul vitaminei D în sânge: nivelul seric de 25(OH)D. La pacienții cu osteomalacie nutrițională este foarte scăzut: <10 ng/mL. Se vor evalua și nivelul calciului din ser și urină și fosfatului seric și se urmărește dacă există o creștere a fosfatazei alcaline serice și a hormonului paratiroidian.

Radiografic în osteomalacie se vor observa zone mai libere sau pseudofracturi: reprezintă fracturi care nu s-au vindecat corespunzător. Sunt vizibile ca structuri transversale perpendiculare pe cortexul osos și apar de obicei bilateral, simetric la nivelul colului femural, diafiselor, ramurilor pubiene și ischiatice. 

Ca urmare a mineralizării inadecvate a osteoidului radiografiile pot arăta o distincție scăzută a trabeculelor corpului vertebral.

Dacă medicul consideră necesar pentru punerea diagnosticului de osteomalacie va recomanda și efectuarea unei biopsii osoase.

Complicațiile osteomalaciei

Netratată osteomalacia poate avea complicații ca urmare a fragilizării oaselor aspect ce poate duce și la anumite limitări fizice:

• hiperparatiroidism secundar;
• deficiență funcțională;
• îndoirea oaselor, în special la nivelul membrelor inferioare;
• fracturi;
• dureri osoase severe;
• probleme respiratorii;
• scăderea calității vieții.

Dr. Alin Popescu

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby