Degenerescența maculară, cauza sindromului Charles Bonnet

Degenerescenţa maculară legată de vârstă (DMLV) este reprezentată de deteriorarea zonei centrale a retinei (macula) cu rol în distingerea formelor, culorilor şi detaliilor fine. Unul dintre simptomele întâlnite la persoanele cu DMLV este apariţia halucinaţiilor, afecţiune numită şi sindromul Charles Bonnet. Halucinațiile vizuale pot apărea ca urmare a pierderii vederii. Reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) consideră că jumătate dintre persoanele cu degenerescență maculară experimentează halucinații vizuale la un moment dat.

Ce este degenerescența maculară

Degenerescența maculară este principala cauză a pierderii vederii și afectează mai mulți pacienți decât cataracta și glaucomul la un loc, potrivit OMS, fiind considerată o boală incurabilă. Aceasta este cauzată de deteriorarea porțiunii centrale a retinei, a stratului interior din spatele ochiului, care înregistrează imaginile și le trimite prin nervul optic către creier. Halucinaţiile vizuale apar în urma pierderii vederii.

Halucinațiile vizuale pot dura câteva secunde sau chiar zile întregi

În general, pacienţii cu sindromul Charles Bonnet ştiu că viziunile nu sunt reale, chiar dacă par aşa, dar există şi excepţii. Halucinaţiile apar spontan şi pot dura câteva secunde, zile întregi sau chiar mai mulți ani. Halucinațiile pot începe adesea atunci când vederea unei persoane se deteriorează brusc, deoarece creierul nu mai primește la fel de multe informații ca înainte.

Degenerescența maculară și efectele sindromului Charles Bonnet asupra vieţii

Pacienţii care experimentează halucinaţii complexe pot avea dificultăţi în a se deplasa. Încăperile pot părea distorsionate, însă unele persoane cu o bună cunoaştere a mediului înconjurător depăşesc aceste episoade. Halucinațiile dispar adesea în timp, episoadele devenind mai scurte și mai puțin frecvente. Dacă apariţia lor se opreşte în întregime, există întotdeauna riscul ca ele să reapară după o nouă scădere a vederii.

Unele medicamente concepute pentru a trata epilepsia, boala Parkinson și demența s-au dovedit eficiente pentru unii pacienți cu sindromul Charles Bonnet. Dar aceste medicamente pot avea efecte secundare și, prin urmare, sunt recomandate numai persoanelor care sunt grav afectate și sub supraveghere atentă.

Degenerescența maculară – tipuri

Există două tipuri în ceea ce privește degenerescența maculară: degenerescența „uscată” și degenerescența „umedă”. Aproximativ 85% până la 90% din cazurile de degenerescență maculară sunt de tip „uscat” (nonexudativ), în timp ce 10-15% sunt de tip „umed” (exudativ). Boala Stargardt este o formă de degenerescență maculară întâlnită la tineri, cauzată de o genă recesivă. Cel mai mare factor de risc pentru degenerescența maculară este vârsta. Boala este diagnosticată în jurul vârstei de 55 de ani. Alți factori de risc includ persoanele cu antecedente familiale și fumatul care dublează riscul apariţiei bolii.

Tipuri de halucinații

Există două tipuri principale de halucinații în cazul persoanelor care suferă de sindromul Charles Bonnet. Aceștia pot experimenta patternuri simple, repetitive, sau imagini complexe ale unor oameni, obiecte, peisaje. Patternurile simple sunt reprezentate de apariția unor forme, linii în culori vii, strălucitoare, în timp ce halucinațiile mai complexe pot implica oameni, locuri, animale și insecte. Halucinațiile nu sunt amenințătoare, dar sunt neplăcute, pot apărea pur și simplu, se pot mișca sau pot fi statice.

Surse: macular.org; macularsociety.org; nhs.uk