Demența − incidență, cauze și clasificare

Rezumat:

Demența este o afecțiune neurodegenerativă care se caracterizează prin deteriorarea progresivă a funcțiilor cognitive. Simptomele neuropsihiatrice, cum ar fi apatie, agitație psiho-motorie și depresie, sunt și ele frecvent întâlnite. De la debutul simptomelor, pacienții cu demență supraviețuiesc între 7 și 10 ani. În cele mai multe cazuri, persoanele care sunt diagnosticate cu demență în forme avansate, necesită îngrijire și supraveghere medicală permanente într-un centru specializat. Această afecțiune este considerată una din provocările majore ale acestui secol și plasează această responsabilitate enormă nu numai îngrijitorilor, ci și întregii societăți.

Cuvinte-cheie: deficit cognitiv, demență, boala Alzheimer

Abstract:

Dementia is a neurodegenerative disorder characterized by progressive deterioration of cognitive functions. Neuropsychiatric symptoms, such as apathy, psychomotor agitation and depression, are also frequent. Patients diagnosed with dementia have a survival rate of 7 to 10 years. In most cases, people diagnosed with advanced types of dementia require constant medical care and observation in a specialized center. Considered one of the major challenges of this century, dementia puts enormous responsibility not only on caregivers, but also on the entire society.

Keywords: cognitive impairment, dementia, Alzheimer disease

Demența este o afecțiune neurodegenerativă progresivă și ireversibilă, caracterizată de o varietate de simptome: deteriorare cognitivă, tulburări de memorie, deteriorare progresivă a capacității de desfășurare a activităților zilnice, precum și o serie de simptome neuropsihiatrice. Bolile neurodegenerative cum ar fi boala Alzheiemer, demența frontotemporală și demența cu corpi Lewy apar în contextul deteriorării neuronale și a funcțiilor cognitive. Alte tipuri de demență pot fi ameliorate sau chiar parțial reversibile sub tratament. [1]

Date epidemiologice despre demență

La nivel global, conform World Alzheimer Report 2015: The Global Impact of Dementia, numărul de persoane diagnosticate cu demență va crește de la 46 de milioane, în prezent, la 131 500 000 până în 2050. Datele statistice arată că aproximativ 9,9 milioane de cazuri noi de demență vor fi diagnosticate în acest an, în întreaga lume. Astfel, la fiecare 3 secunde este diagnosticat un caz nou. [2] Conform raportului, aproximativ 94% dintre persoanele care trăiesc cu demență în țările cu venituri mici și medii sunt îngrijiți la domiciliu. În multe dintre aceste țări nu există o rețea dezvoltată de asistență și îngrijire specializată a persoanelor cu demență

Ce este demența?

Demența nu este o boală în sine, ci mai degrabă un număr de simptome care pot însoți anumite boli sau condiții. Este o afecțiune frecvent întâlnită în rândul persoanelor vârstnice, însă poate debuta la orice vârstă. [3] Aproximativ 5% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 65 și 70 de ani și 40% dintre cei cu vârsta peste 85 de ani sunt diagnosticați cu demență. Prezența acestei maladii scade speranța de viață, dar estimările asupra ratei de supraviețuire variază. Datele statistice arată că supraviețuirea pacienților de la debutul diagnosticului de demență este între 7 și 10 ani. [4] Demența este o afecțiune ireversibilă dacă este cauzată de boli degenerative sau traumatisme, însă este potențial reversibilă atunci când principala cauză este depresia, dezechilibrul hormonal, deficitul de vitamine sau consumul de alcool. [3] Pentru a putea identifica formele potențial tratabile, se recomandă o evaluare cât mai complexă a simptomelor de demență. Frecvența cauzelor „tratabile” de demență este considerată a fi de aproximativ 20 de procente. [5]

Cine poate dezvolta demență?

Orice persoană poate dezvolta demență, însă unele prezintă un risc mai mare decât altele. De exemplu, o femeie în vârstă de 80 de ani are o probabilitate mai mare de a dezvolta demență în următorii cinci ani decât o femeie în vârstă de 30 de ani.

Demența: Cauze de apariție

Există numeroși factori care duc la apariția demenței, cum ar fi bolile neurologice, afecțiuni vasculare sau moștenite.

Cele mai frecvente cauze de demență includ:

• boli neurologice degenerative, cum ar fi boala Alzheimer, degenerare lobară frontotemporală, demența cu corpi Lewy, boala Parkinson și boala Huntington;
• afecțiuni cerebrovasculare, cum ar fi demența multiinfarct. Apariția sa este cauzată de multiple accidente vasculare cerebrale;
• infecții care afectează sistemul nervos central: demența asociată infecției cu HIV și boala Creutzfeldt-Jakob;
• consum de droguri;
• depresie;
• anumite tipuri de hidrocefalie. Acumularea de lichid poate rezulta din anomalii de dezvoltare, infecții, leziuni sau tumori cerebrale.

Clasificare

Demența poate fi clasificată în mai multe tipuri: demență Alzheimer și non-Alzheimer, corticală sau subcorticală, ireversibilă sau potențial reversibilă. Primele două tipuri se caracterizează, în principal, prin pierderea memoriei însoțită de afazie, apraxie, agnosie. Demențele non-Alzheimer includ degenerarea lobului frontotemporal și se caracterizează prin tulburări de comportament (apatie, dezinhibiție), tulburări de personalitate și tulburări ale funcției executive. [6]

Principalele tipuri de demență sunt: boala Alzheimer, demența vasculară, demența cu corpi Lewy, demența frontotemporală, demența asociată infecției cu HIV.

Alte boli asociate cu demența sunt reprezentate de:

• boala Parkinson
• boala Creutzfeldt-Jakob
• boala Huntington
• paralizia progresivă supranucleară
• alte boli prionice
• neurosifilisul

Demența cauzată de bolile neurologice degenerative, în special boala Alzheimer, are o incidență mai mare decât majoritatea altor tipuri de demențe. [7] Date recente ale unor studii arată că mai mult de jumătate din numărul persoanelor de peste 85 ani dezvoltă boala Alzheimer. Demența asociată infecției cu HIV, care în 1990 era în continuă creștere, în prezent este tot mai rar întâlnită datorită noilor terapii antiretrovirale. [8]

Tratamentul în demență

Majoritatea formelor de demență pot fi tratate cu ajutorul inhibitorilor de colinesterază (donepezil, rivastigmina, galantamina) și medicației antipsihotică. Cu toate acestea, cele mai multe tipuri de demență rămân ireversibile, iar beneficile aduse de terapia cu medicamente rămân modeste. Cea mai frecventă formă de demență este boala Alzhemier, responsabilă pentru aproximativ 60-70% din cazuri. Demența vasculară este a doua cauză majoră de demență, reprezentând aproximativ 20% din cazuri. [9]

Anumite tulburări pot fi tratate cu succes, iar pacientul revine la starea normală. Un astfel de tratament poate include: eliminarea efectelor secundare ale unor medicamente, tratamentul hematomului subdural sau al tumorilor, tulburările metabolice cum ar fi deficitul de vitamina B12, hipotiroidismul, hipoglicemia. [10]

Tipurile de demențe care pot fi tratate cu ajutorul terapiei medicamentoase sunt:

• boala Alzheimer;
• demența vasculară;
• demența asociată cu boala Parkinson;
• demența în infecția HIV;
• Creutzfeldt-Jakob (BCJ), o boală care progresează rapid și fatal, care se caracterizează prin demență și mioclonii.

Demența cu corpi Lewyc (DCL). Medicamentele disponibile pentru gestionarea DCL au ca scop ameliorarea simptomelor, cum ar fi halucinații și iluzii. Cu toate acestea, administrarea de antipsihotice poate duce la exarcebarea simptomelor.

Demența frontotemporală (FTD). În prezent, nu există un tratament care să poată trata sau preveni FTD. Sedativele, antidepresivele pot ajuta la gestionarea anumitor simptome și tulburări de comportament asociate cu această formă de demență.

Demența din boala Parkinson. Unele studii sugerează că inhibitorii colinesterazei utilizaţi la persoanele cu AD ar putea ameliora tulburările cognitive, comportamentale și psihotice la persoanele cu demență în boala Parkinson.

Boala Creutzfeldt-Jakob. În prezent, nu există tratamente pentru a vindeca sau controla pacientul cu BCJ. Managementul acestei boli urmărește reducerea simptomelor.

Concluzii

Datele epidemiologice recente arată că demența este o problemă de sănătate publică care în contextul îmbătrânirii globale a atins proporțiile unei epidemii. Cu toate că demența are o incidență scăzută în rândul persoanelor cu vârsta sub 65 de ani, ea trebuie să fie inclusă în diagnosticul diferențial al tuturor pacienților care acuză tulburări cognitive, indiferent de vârstă. La nivel global, speranța de viață este în creștere, unul dintre efectele secundare ale îmbătrânirii populației este incidența tot mai mare a bolii Alzheimer. În prezent, nu există niciun remediu pentru tratamentul demențelor cauzate de neurodegenerarea progresivă, inclusiv Alzheimer, tulburări frontotemporale, și corpi Lewy. Cu toate acestea, unele forme de demență sunt tratabile. O mai bună înțelegere a demenței precum diagnosticarea și tratamentul acestora va face posibil în viitor atât pentru pacienți, cât și pentru îngrijitorii lor îmbunătățirea calității vieții. Diagnosticarea cât mai precoce a pacienților cu demență poate îmbunătăți calitatea vieții și întârzia dizabilitatea provocată de aceasta.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. Berr C, Wancata J, Ritchie K. Prevalence of dementia in the elderly in Europe. Eur Neuropsychopharmacol2005;15:463–71.
2. ”World Alzheimer Report 2015: The global impact of dementia”, Alzheimer’s Disease International.
3. 3. Small GW, Jarvik LF. The dementia syndrome. Lancet 1982;2:1443–6.
4. Lobo A, Launer LJ, Fratiglioni L, et al. Prevalence of dementia and major subtypes in Europe: a collaborative study of population-based cohorts. Neurologic diseases in the elderly research group. Neurology 2000;54 11:5:S4–9.
5. Nott PN. Presenile dementia: the difficulties of early diagnosis. Acta Psychiat Scand 1975;51:210–7.
6. Jorm AF. History of depression as a risk factor for dementia: an updated review. Aust N Z J Psychiatry 2001;35:776–81.
7. Dunn N, Mullee M, Perry VH, et al. Association between dementia and infectious disease: evidence from a case– control study. Alzheimer Dis Assoc Disord 2005;19:91–4.
8. Peters R, Peters J, Warner J, et al. Alcohol, dementia and cognitive decline in the elderly: a systematic review. Age Ageing 2008;37:505–12.
9. Jeste DV, Finkel SI. Psychosis of Alzheimer’s Diseases and related dementias: Diagnostic criteria for a distinct syndrome. Am J Geriatr Psychiatry. 2000;8:29–34.
10. Wang HS. Dementia in old age. In: Wells CE, ed. Dementia. Philadelphia: F. A. Davis, 1985.

Dr. Oana M. Stanciu

medic specialist geriatrie și gerontologie
Centrul Medical „Sf. Sava” Pantelimon