Dializa: informații, întrebări și răspunsuri

Alida Enache

Cuprins

1. Dializa renală – informații generale

2. Rolul dializei în tratamentul afecțiunilor renale

3. Când este cazul să se înceapă dializa?

4. Tipuri de dializă

5. Ce riscuri presupune dializa renală?

6. Ce restricții are pacientul care face dializă

Dializa reprezintă o opțiune de tratament ce susține funcția renală a pacienților cu insuficiență renală sau alte boli renale severe. Atunci când rinichii funcționează la o capacitate de 10 – 15% sau chiar mai puțin, este absolut necesar ca toate funcțiile pe care aceștia nu le mai îndeplinesc să fie preluate de un aparat medical. Altfel, viața pacientului poate fi pusă în pericol, deoarece produșii de catabolism, apa și substanțele toxice care ar fi trebuit eliminate de către rinichi sunt reținute în organism.

Există mai multe situații ce pot provoca deteriorarea funcției renale, iar printre acestea se numără și infecțiile, utilizarea medicamentelor în mod necorespunzător, factorii genetici și alte boli grave. Afecțiunile renale severe pot avea numeroase urmări neplăcute și, în unele cazuri, devin fatale. Cu cât este descoperită mai devreme o boală renală, cu atât există mai multe șanse ca pacientul să se vindece sau să își poată ține afecțiunea sub control cu ajutorul unui tratament stabilit de medic.

Dializa devine necesară doar în cazul în care funcția rinichilor nu mai poate fi redobândită prin intermediul altor proceduri medicale. Uneori, se pot recomanda injecțiile săptămânale cu hormonul eritropoietină și, după necesitate, transplantul de rinichi.

Dializa renală – informații generale

Dializa este o procedură medicală utilizată în cazul pacienților care suferă de boli renale și ai căror rinichi nu mai funcționează corect sau deloc. Aparatul folosit în acest proces filtrează produșii reziduali, lichidul din sânge și sărurile, preluând astfel anumite funcții pe care, în mod normal, le îndeplinesc rinichii sănătoși.

Atunci când rinichii nu mai pot elimina toxinele, impuritățile și excesul de apă din organism, este necesar ca rolul lor să fie preluat de către un aparat medical. Altfel, produșii de catabolism și sărurile se vor acumula, treptat, în sânge. În acest caz, pot începe să se deterioreze și celelalte organe și este posibilă apariția altor boli.

Rolul dializei în tratamentul afecțiunilor renale

Rinichii au un rol vital în menținerea sănătății organismului. Ei curăță sângele de toxine, mențin echilibrul electrolitic și reglează tensiunea arterială. Dacă aceste funcții nu mai sunt îndeplinite, viața pacientului este pusă în pericol și este indispensabil ca acesta să înceapă un tratament potrivit nevoilor sale.

Atunci când funcția renală este grav afectată și nu poate fi restabilită prin alte practici medicale, dializa renală devine necesară vieţii pacientului, fiind realizată concomitent cu alte tratamente, permanent sau până când se găsește un donator de rinichi pentru persoana în cauză.

Iată care sunt problmele ce necesită dializă:

insuficiența renală cronică – în acest caz, rinichii pierd, treptat, capacitatea de a filtra sângele. Bolile ce cauzează insuficiența renală cronică sunt nefropatia diabetică, glomerulonefrita cronică, polichistoza renală și altele;
insuficiența renală acută – atunci când rinichii își pierd rapid capacitatea de a filtra sângele ca urmare a unor infecții severe, traumatisme, intervenții chirurgicale;
otrăvirea cu substanțe toxice – există anumite substanțe chimice, metale grele și medicamente ce pot afecta grav funcția renală;
dezechilibrele electrolitice grave – dializa este necesară în cazul în care există un dezechilibru sever al electroliților.

Cele mai frecvente simptome ale problemelor menționate anterior sunt:

durerile de spate;
retenția de lichide;
umflarea gleznelor sau a feței;
durerile de cap persistente;
hipertensiunea arterială;
oboseala accentuată;
somnolența excesivă;
reducerea volumului de urină;
greața persistentă;
declanșarea crizelor epileptice.

Când este cazul să se înceapă dializa?

Este recomandat ca orice persoană care prezintă unul sau mai multe dintre simptomele menționate anterior să se prezinte la medicul specialist pentru a primi tratamentul necesar, după o serie de analize. Dializa este necesară în cazul în care ureea și creatinina serică au ajuns deja la niveluri periculos de crescute.

Valoarea normală a ureei în sânge se clasează între 10 şi 50 mg/dL, iar dacă a depășit 150 mg/dL înseamnă că funcția glomerulară este grav afectată. În cazul creatininei serice, valoarea normală se află între 0,6 – 1,1 mg/dL la femei și 0,9 – 1,3 mg/dL la bărbați. Un nivel crescut al acestei substanțe în sânge indică faptul că rinichii nu funcționează corespunzător.

De asemenea, dializa devine o necesitate în cazul în care funcția rinichilor a fost redusă la 10 – 15% sau chiar mai puțin. Bineînțeles, această procedură se va realiza până în momentul în care pacientul poate primi un transplant renal.

Tipuri de dializă

Există două tipuri principale de dializă: hemodializa și dializa peritoneală. Acestea diferă prin felul în care sunt realizate, însă scopul lor principal este același: de a menține echilibrul apei și al electroliților în organism și de a elimina substanțele toxice în locul rinichilor.

Hemodializa

Cea mai frecventă formă de dializă este hemodializa. Prin intermediul acestui procedeu, sângele pacientului este pompat prin aparatul de dializă, urmând ca imediat după să fie filtrat printr-o membrană specială. În felul acesta, substanțele toxice din sânge sunt eliminate.

Membrana specială prin care se realizează acest proces se numește dializor și este semipermeabilă. Ea permite trecerea apei și a acelor substanțe care au o greutate moleculară mică sau medie și împiedică filtrarea proteinelor.

De menționat este și faptul că, înainte de hemodializă, pacientul va fi supus unei proceduri chirurgicale minore pentru a se facilita accesul către fluxul sangvin:

fistula arteriovenoasă – este o procedură de chirurgie vasculară, realizată cu anestezie locală. Prezintă riscuri minime de ocluzie și infecții și asigură un flux sangvin crescut;
grefa arteriovenoasă – este o opțiune doar în cazul în care vena pacientului nu permite realizarea unei fistule arteriovenoase. Se realizează tot sub anestezie locală, dar prezintă risc crescut de infecții, coagulare a sângelui și anevrisme.

Dializa peritoneală

Această procedură medicală se realizează prin introducerea unui cateter peritoneal în cavitatea abdominală a pacientului. De data aceasta, peritoneul preia rolul membranei de filtrare și curăță sângele de fluidele în exces și substanțe toxice, până când nivelul electroliților este adus la valori normale.

Sângele curge printr-un tub (cateter), care rămâne montat în abdomenul pacientului, și va ajunge în soluția dialitică. Procedura se efectuează de 4 – 6 ori pe zi, în trei etape:

etapa de încărcare – fluidul de dializă (dializat) este introdus în cavitatea peritoneală a pacientului;
etapa de așteptare – dializatul a ajuns deja în cavitatea peritoneală, iar produșii de metabolism sunt filtrați prin membrana peritoneală;
etapa de drenare – se extrage lichidul de dializă și se înlocuiește cu cel filtrat.

Spre deosebire de hemodializă, dializa peritoneală se poate realiza și la domiciliu, dacă pacientul este instruit corespunzător de către medic. Mai mult de atât, procesul poate avea loc și noaptea, în timpul somnului.

Dializa peritoneală nu se recomandă pacienților care:

nu se pot îngriji singuri sau au capacitatea limitată de a-și purta grija;
suferă de o boală intestinală inflamatorie (diverticulit[, colita ulcerativă, boala Crohn);
au trecut prin intervenții abdominale complicate, cu riscul de a dezvolta bride intraabdominale și fibroză peritoneală.

Ce riscuri presupune dializa renală?

În cazul pacienților cu afecțiuni renale severe, medicul este cel care decide când și dacă este necesar să se înceapă dializa. Acest procedeu nu este lipsit de riscuri, motiv pentru care este recomandat doar atunci când devine indispensabil bolnavului. Cel mai mare pericol la care se expune acesta este septicemia, deoarece în timpul procesului de dializă, în sânge pot pătrunde bacterii. Dacă nu este tratat la timp și în mod corespunzător, pacientul poate intra în șoc septic, care, în unele cazuri, devine fatal.

Alte riscuri asociate hemodializei:

anemie;
hiperpotasemie;
pericardită;
hipotensiune arterială;
aritmii cardiace;
crampe musculare;
dificultăți în timpul somnului;
mâncărimi;
bacteriemie;
stop cardiac subit.

Riscurile asociate cu dializa peritoneală:

hernie;
febră;
creștere în greutate;
dureri de stomac;
slăbire a mușchilor abdominali;
hiperglicemie.

Ce restricții are pacientul care face dializă

Deseori, pacienții care fac dializă pot continua să aibă o viață activă, să lucreze și chiar să călătorească atât timp cât își respectă programul de tratament. În cazul persoanelor care fac dializă peritoneală, totuși, este recomandat să nu facă sport sau efort fizic cât timp ce abdomenul este umplut cu soluția specială.

De asemenea, este foarte important ca între ședințele de hemodializă să se adopte o alimentație corespunzătoare, stabilită de către un medic nutriționist, în funcție de nevoile pacientului. Aportul de lichide, sodiu, potasiu, fosfor și proteine trebuie monitorizat constant.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!