Disfuncțiile sexuale și impactul asupra calității vieții de cuplu

Dorința sexuală și experiența sexualității individuale fluctuează în mod natural odată cu înaintarea în vârstă, fiind afectate de numeroși factori (vârsta, stilul de viață, stresul, oboseala, epuizarea fizică și psihică, excesul de greutate, diverse boli, medicația, problemele emoționale, vremea). Schimbările organice (fluctuațiile hormonale și unele variabile psihologice) cu care se confruntă femeile și bărbații de vârstă mijlocie au o influență temeinică asupra funcționării sexuale. Gestionarea impactului negativ al disfuncțiilor sexuale din perioada de tranziție, a menopauzei și andropauzei asupra calității vieții cuplurilor presupune o abordare bazată pe ambii parteneri (relația conjugală în sine să fie considerată „pacientul”), având ca bază solidă colaborarea strânsă între specialiștii medicali, pacient și partener.

Introducere

În anumite etape ale vieții, mai ales în perioada maturității și a înaintării în vârstă, atât femeile, cât și bărbații pot fi afectați de probleme comune, cum ar fi disfuncțiile sexuale. Adesea, acestea sunt direct influențate de stările de stres, oboseală, de problemele din relație, dar pot fi și semn al unor afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi nivelurile scăzute de hormoni. Schimbări legate de vârstă pot fi experimentate de ambii membri ai unui cuplu atât în mod simultan, cât și interdependent [1]. Conform literaturii de specialitate, menopauza și andropauza pot afecta sănătatea sexuală atât a pacientei, cât și a partenerului și invers [1]. Adoptarea unei abordări orientate spre cuplu, pentru a evalua și gestiona nevoile de sănătate sexuală, comparativ cu tratarea partenerilor în mod individual, poate ajuta în mod simultan ambii membri ai cuplului să-și îmbunătățească calitatea vieții sexuale [1].

Modificările hormonale sunt o parte naturală a înaintării în vârstă

În cazul bărbaților, modificările nivelurilor hormonilor sexuali apar treptat: producția de testosteron și alți hormoni scade treptat, astfel încât consecințele nu sunt clare în totalitate [2]. Scăderea treptată a nivelului de testosteron poartă numele de hipogonadism cu debut tardiv (LOH) sau sindromul deficitului de testosteron (TDS). Termenii „andropauză” și „menopauză masculină” sunt folosiți în mass-media, presupunând o schimbare bruscă a nivelului hormonal, asemănătoare cu ceea ce experimentează femeile la menopauză [2]. Însă modificările hormonale legate de îmbătrânire la femei și bărbați sunt diferite. În cazul bărbaților, scăderea activității testosteronului poate provoca modificări fizice și emoționale. În acest fel sunt afectate sănătatea sexuală, libidoul, funcția ejaculatorie. Odată cu înaintarea în vârstă, incidența disfuncției erectile este de 6 – 15% (40 – 49 de ani), 19 – 22% (50 – 59 de ani), 30 – 44% (60 – 69 de ani) și 37 – 70% (la 70 de ani) [1].

În cazul femeilor, ovulația se termină și producția de hormoni scade într-o perioadă relativ scurtă. Menopauza este o stare complexă, în care hormonii joacă un rol primordial. Epuizarea ovariană are ca rezultat deficitul de estrogen, ceea ce cauzează sindromul genito-urinar al menopauzei (GSM), cu simptomele atrofiei vulvovaginale (AVV) și simptomele urinare. În mod frecvent, sunt întâlnite disfuncțiile sexuale post-menopauză: tulburarea de dorință sexuală hipoactivă (HSDD) și dispareunia. Unele femei dezvoltă sindrom de insuficiență androgenică feminină (testosteron scăzut) [1].

Conform Societății Europene de Menopauză și Andropauză (EMAS), menopauza sau încetarea menstruației este o etapă a ciclului de viață, care survine la toate femeile. EMAS menționează ca vârstă medie de menopauză pe cea de 51 de ani și diferențiază anumite etape ale menopauzei: premenopauza (întreaga perioadă de reproducere, de la primul până la ultimul ciclu), perimenopauza (debutează cu primele simptome ale menopauzei naturale: dereglări menstruale, bufeuri, și se termină la 12 luni după ultima menstruație), tranziția la menopauză (perioada de dinaintea ultimei perioade menstruale), postmenopauza (cu debut din perioada finală menstruală, indiferent dacă menopauza a fost indusă sau spontană), climateriu (etapa care cuprinde trecerea de la starea reproductivă la starea nereproductivă, extinzându-se pe o perioadă variabilă atât înainte, cât și după perimenopauză) [3].

Fiecare femeie este unică. La fel se întâmplă și cu menopauza – diferă de la femeie la femeie. EMAS descrie câteva tipuri de menopauză: naturală (se instalează după ce o femeie a avut 12 luni consecutive de amenoree, din cauza pierderii activității foliculare ovariene, nefiind prezentă o altă cauză patologică sau fiziologică evidentă), indusă (amenoree în urma îndepărtării chirurgicale a ambelor ovare, cu sau fără histerectomie, sau ablația iatrogenă a funcției ovariene, prin chimioterapie sau radiații), prematură și precoce (apar mult mai devreme decât vârsta medie de 51 de ani), insuficiența ovariană primară (POI) (pierderea funcției ovariene) [3].

S-a demonstrat că dorința sexuală, activitatea, experiențele și problemele sexuale ale femeilor active sexual, aflate în post-menopauză, sunt influențate de nivelurile de estrogen circulante din sânge [4]. Scăderea nivelului de hormoni estrogeni plus încetarea funcționării ovarelor au ca rezultat, pe lângă tulburările sexuale, o serie de manifestări neplăcute resimțite de femei: modificarea menstruației, plângeri vasomotorii, somatice și psihologice, tulburări de somn, tulburări urogenitale, osteoporoză și boli cardiovasculare [4]. Funcția sexuală este influențată de mai mulți factori fizici, psihologici, sociali și culturali.

Disfuncțiile sexuale

În perioada menopauzei și hipogonadismului cu debut tardiv, unele persoane pot resimți tulburări de disfuncție sexuală, care pot fi permanente sau recurente. Din cauza acestei afecțiuni, persoana în cauză nu reușește să reacționeze emoțional sau fizic la stimularea sexuală, în felul în care se consideră că se manifestă omul sănătos sau conform standardelor de răspuns sexual normal al acelei persoane [4]. Prevalența disfuncției sexuale este influențată pozitiv de procesul de îmbătrânire, fiind destul de mare, cu variații de la 38 la 85,2% [4].  

Tulburările sexuale au fost definite într-un fel ca fiind stres interpersonal, provocat de durere în timpul actului sexual, în oricare dintre fazele răspunsului sexual: dorință, excitare, orgasm, satisfacție sexuală [4].

Tulburările sexuale se prezintă sub mai multe forme și simptome clinice:

• tulburări ale dorinței sexuale – tulburare de dorință sexuală hipoactivă (HSDD), constând în evitarea contactului sexual cu partenerul/a, deficiența sau absența dorinței de activitate sexuală, a fanteziei sexuale;
• tulburări de excitare sexuală: la bărbați se manifestă prin perturbări ale funcției erectile (disfuncție erectilă) și impotență (incapacitatea de a obține sau de a menține o erecție adecvată până la sfârșitul activității sexuale). În cazul femeilor, tulburările de excitație sexuală constau în neputința de a obține sau de a menține un răspuns adecvat de lubrifiere;
• tulburarea orgasmului: în cazul bărbaților constă în ejacularea precoce, iar la femei se manifestă prin întârzierea sau absența orgasmului, după faza normală de excitare sexuală;
• tulburări de durere sexuală – dispareunia: durere genitală (asociată cu actul sexual atât la bărbați, cât și la femei) și vaginism [4]. 

Consecințele menopauzei și hipogonadismului cu debut tardiv (LOH) asupra sănătății sexuale feminine și masculine

Schimbările vulvare/vaginale și sexuale majore care apar la femeile aflate la menopauză, din cauza deficienței de estrogen:

• iritație, mâncărime;
• uscăciune vaginală;
• lubrifiere insuficientă în timpul activității sexuale;
• atrofia labiilor și pierderea grosimii vulvare;
• dezvoltarea fisurilor vulvare;
• expunere excesivă a clitorisului;
• dispareunie;
• scăderea dorinței sexuale;
• anorgasmie;
• pierderea părului pubian;
• alte modificări vaginale (subțierea epiteliului vaginal, dezvoltarea unor peteșii sau ulcerații, pH crescut, elasticitate diminuată, scăderea fluxului sangvin, modificări ale populațiilor bacteriene native) [4].

Scăderea nivelului de testosteron și modificările sexuale masculine, din cauza hipogonadismului cu debut tardiv (LOH):

• disfuncție erectilă;
• frecvența redusă a erecțiilor matinale;
• scăderea libidoului;
• afectarea funcției ejaculatorii și orgasmice;
• scăderea rezistenței, oboseală mai mare;
• pierderea părului pubian și a altor tipuri de păr [4].

Cauze posibile ale tulburărilor sexuale

Factorii psihologici și emoționali au rol în scăderea libidoului, dorința sexuală fiind redusă semnificativ de stresul persistent, oboseală, epuizare, stimă de sine scăzută. Mai multe cercetări susțin faptul că apariția tulburărilor sexuale este frecventă în cazul fumatului regulat, consumului de alcool și de droguri. De asemenea, vârsta, stilul de viață, locul de muncă, nivelul de stres zilnic și toleranța la stres, viața de familie, relația și calitatea comunicării dintre parteneri influențează apariția tulburărilor sexuale. În cazul bolilor cronice (diabet zaharat, hipertensiune arterială, apnee în somn, boli autoimune) și a intervențiilor chirurgicale majore există o mare nevoie de înțelegere între parteneri, deoarece stima de sine poate scădea din cauza bolii și nevoia de sprijin pentru recuperare este iminentă. 

Literatura de specialitate menționează că anumite medicamente (antidepresive, antipsihotice, medicamente pentru hipertensiune arterială, contraceptive hormonale și antiepileptice) influențează dorința sexuală [5].

Managementul disfuncției sexuale

Disfuncția sexuală este influențată, printr-un proces complex și dinamic, de mai mulți factori precum hormonii sexuali, relațiile sexuale, emoționale și interpersonale, afecțiunile medicale comorbide, medicația.

Este important de subliniat că dorința sexuală este diferită pentru fiecare individ în parte. Pentru  menținerea sănătății sexuale, este esențială crearea posibilității comunicării sincere, fără rușine și rețineri, atât în cuplu, cât și cu specialiștii medicali [5].

Pe parcursul perioadei de tranziție, ar fi indicat ca gestionarea simptomelor sexuale să cuprindă mai multe aspecte ale sănătății, atât a femeilor, cât și a bărbaților. Adaptarea la statutul endocrin și afectiv al fiecărei femei în parte este foarte importantă în managementul disfuncțiilor sexuale [6]. În cadrul unui studiu observațional s-au evaluat efectele unor factori hormonali (estradiol, testosteron liber și dehidroepiandrosteron-sulfat – DHEAS) și psiho-relaționali (anxietate, depresie, comportament alimentar și adaptare conjugală) asupra funcției sexuale în timpul tranziției la menopauză și la postmenopauza timpurie, la un eșantion de 138 de femei cu bufeuri [6]. În urma cercetării s-a confirmat în mod clar că în modularea funcției sexuale există o strânsă interacțiune între factorii psihologici și hormonii sexuali [6]. În cazul femeilor investigate, s-a remarcat asocierea dintre o funcție sexuală mai bună și scoruri mai scăzute de anxietate plus concentrații sangvine mai mari de estradiol și dehidroepiandrosteron-sulfat [6]. Rolul estrogenilor constă în menținerea sensibilității vaginale și prevenirea dispareuniei. Hormonii androgeni contribuie la modularea fiziologiei vaginale și clitoridiene (influențează tonusul muscular al țesutului erectil, al pereților vaginali, intervin în excitarea vaginală și lubrifiere) [6]. 

Procesul de îmbătrânire joacă un rol semnificativ în ceea ce privește efectul prejudiciabil al modificărilor hormonale, din perioada de tranziție și menopauză, asupra circuitelor neuronale centrale și periferice implicate în motivația, activitatea și satisfacția sexuală. De asemenea, în comportamentul sexual al femeilor de vârstă de mijlocie, un loc primordial ocupă și anumiți factori intra- și interpersonali (tulburările de dispoziție, conflictele relaționale) [6]. 

Odată cu apariția disfuncțiilor sexuale din perioada de tranziție, menopauză și andropauză, în practica clinică este recomandabil a se efectua screening pentru depresie și anxietate, iar în caz de nevoie, inițierea unor terapii cu rol în ameliorarea și vindecarea simptomelor sexuale.

În vederea gestionării tulburărilor sexuale, pe lângă principalele abordări cum ar fi consilierea psihosexuală cu o rată de succes admirabilă, specialiștii medicali propun un management în cinci pași:

• identificarea problemei de sănătate de natură sexuală;
• educația medicală a pacientei și a partenerului;
• corectarea cauzelor reversibile;
• terapie de prima linie, constând din materiale de autoajutorare: creme, unguente lubrifianți locali, dispozitive și terapii hormonale;
• terapia de linia a doua, incluzând tratamente mai invazive, proceduri chirurgicale [4].

Speranța medie de viață a crescut concomitent cu accesul îmbunătățit la îngrijire medicală și nutriție. Cu o consiliere veritabilă a pacienților, atât femei, cât și bărbați, despre beneficiile alimentației sănătoase, a mișcării regulate, ale exercițiilor fizice pentru controlul greutății, depistarea bolilor și a medicamentelor care afectează funcția sexuală, furnizorii de servicii medicale pot contribui în mod revelator la îmbunătățirea calității vieții sexuale și generale [7].

Cu scopul de a oferi ajutor profesioniștilor din domeniul sănătății, care se ocupă de sănătatea persoanelor de vârstă mijlocie, Societatea Europeană de Menopauză și Andropauză a publicat ghiduri clinice scrise de experți internaționali. Ghidurile EMAS se bazează pe dovezi clare și pot fi integrate corespunzător în protocoalele de îngrijire a sănătății persoanelor de vârstă mijlocie, în orice țară din lume.

Atrofia vulvovaginală (AVV)

Cantitățile scăzute de estrogen din perioada de tranziție, menopauză, cauzează atrofia vulvovaginală, care este o afecțiune cronică (afectează aproximativ 50% dintre femeile aflate în postmenopauză), reducându-le calitatea vieții sexuale și totodată a vieții în întregime, precum și calitatea relațiilor personale [8].

Simptomele AVV înglobează: iritație, arsuri, mâncărimi, relații sexuale inconfortabile sau chiar dureroase, disconfort mai mare la testele cu frotiu cervical, urinare frecventă, infecții urinare recurente [9].

EMAS recomandă o abordare individualizată a gestionării AVV cu preparate non-hormonale și estrogeni vaginali topici.

Preparatele non-hormonale ar trebui să fie indicația de primă linie al atrofiei vulvovaginale la femeile cărora li se administrează terapii endocrine adjuvante pentru cancerele considerate a fi hormono-dependente. Utilizarea acestor preparate farmaceutice se poate realiza pe termen lung [8].

În ghidul clinic al managementului AVV, EMAS prezintă două opțiuni de preparate farmaceutice non-hormonale: lubrifianții vaginali (pe bază de apă, silicon, acid hialuronic sau ulei – pot fi folosiți individual sau paralel cu terapia hormonală sistemică sau topică; aplicarea lor se realizează înainte de actul sexual, aceștia ameliorând simptomele AVV doar temporar) și cremele vaginale hidratante (pot conține un polimer bioadeziv – de asemenea, se pot utiliza singure sau asociate terapiei hormonale sistemice sau topice din menopauză; se recomandă folosirea lor în mod regulat – de obicei de două sau trei ori pe săptămână; eficiența lor s-a constatat în caz de simptome ușoare; pot provoca iritații locale) [9].

Estrogeni vaginali topici conțin ca substanțe active în principal: estradiol, estriol, promestrienă și estrogeni conjugați, iar ca forme farmaceutice se prezintă ca tablete, inele, capsule, creme, geluri și ovule. Sunt utilizați majoritar în doze mici, nemodificând nivelul sistemic al estrogenului. EMAS precizează că aceste preparate farmaceutice locale nu cresc riscul de cancer endometric, cancer de sân, tromboembolism venos sau boli cardiovasculare. Tratamentul se poate realiza fie cu estrogeni vaginali topici singuri, fie împreună cu terapia hormonală sistemică de menopauză [9]. Pe lângă reducerea simptomelor AVV, estrogenii vaginali topici atenuează incontinența urinară și au dovedit o eficiență bună în tratarea infecțiilor recurente ale tractului urinar. Atrofia vulvovaginală este o afecțiune cronică, iar simptomele reapar odată cu încetarea tratamentului. Având în vedere că datele de siguranță furnizate de studiile clinice sunt liniștitoare, ar putea fi permisă utilizarea estrogenilor vaginali topici de către femei atât timp cât aceste tratamente aduc beneficii calității vieții lor [8].

Abordare orientată spre cuplu

În urma unui sondaj efectuat pe 200 de cupluri de vârstă mijlocie, s-a concluzionat că o persoană are mai multe șanse să fie mulțumită din punct de vedere sexual și fericită în relația de cuplu dacă partenerul este sănătos [1].

Abordând nevoile de sănătate sexuală ale unui pacient, ar fi foarte benefic ca experții în medicină sexuală, andrologi, obstetricieni/ginecologi, endocrinologi, urologi și alți medici și psiho-sexologi, care tratează simptomele menopauzei sau andropauzei, să ia în considerare impactul potențial asupra sănătății partenerului și nevoilor cuplului, în ansamblu. Cercetători și terapeuți renumiți în domeniul sănătății sexuale au susținut de mult timp abordările bazate pe cuplu pentru gestionarea disfuncției sexuale, solicitând ca relația conjugală în sine să fie considerată „pacientul” [1].

Pentru prevenirea sau reducerea impactului negativ al disfuncțiilor sexuale din perioada de tranziție, menopauză, andropauză asupra calității vieții de cuplu, este imperioasă înțelegerea modului în care disfuncția sexuală a bărbaților de vârstă mijlocie și în vârstă poate amplifica tulburările sexuale ale partenerei sale și invers.

În prezent, o abordare orientată spre cuplu în cazul perechilor care se confruntă concomitent cu modificările vârstei mijlocii sau ulterioare, care afectează funcția sexuală și bunăstarea partenerilor, este din ce în ce mai impetuoasă.

Impactul disfuncțiilor sexuale din perioada de tranziție, menopauză, andropauză asupra calității vieții

Atitudinea bărbaților privind menopauza și disfuncțiile sexuale feminine

În urma mai multor interviuri realizate cu femei aflate în perioada de tranziție, menopauză, despre atitudinea partenerilor lor privitor la sindromul genito-urinar al menopauzei (GSM), cercetătorii au ajuns la concluzia că doar în câteva cazuri bărbații au fost considerați de partenerele lor susținători, încurajatori și interesați să învețe mai multe despre experiențele perechii lor. Unii bărbați s-au concentrat pe anumite simptome ale menopauzei, care-i atingeau în mod direct, așteptându-se ca femeile să controleze, să rezolve singure simptomele, unii chiar făcând presiuni asupra partenerelor de a urma anumite tratamente [1].

Printre puținele studii actuale, în care s-au colectat informații direct de la bărbați privind sindromul genito-urinar al menopauzei cu care se confruntă partenera lor, se află studiul european și nord-american CLOSER (Clarifying Vaginal Atrophy’s Impact on Sex and Relationships). S-au realizat interviuri cu bărbați ai căror partenere aveau atrofie vulvovaginală (N = 4.100), precum și cu femei diagnosticate cu AVV, având vârsta cuprinsă între 55 și 65 de ani (N = 4.100). S-au obținut rezultate interesante: comunicare deficitară (considerând că fiind „doar o parte naturală a îmbătrânirii”, 28% dintre femei nu le-au spus partenerilor despre disconfortul lor vaginal), îngrijorări privitor la destrămarea intimității, stânjeneală (în cazul a 21% dintre femei). Doar 15% dintre bărbați știau că partenerele lor folosesc lubrifianți sau creme non-hormonale, cu toate că 58% dintre femei au afirmat că utilizau produsele respective. Un procent de 68% de bărbați comparativ cu 58% de femei au discutat deschis, fără jenă, despre atrofia vulvovaginală, iar 82% dintre bărbați erau interesați să afle cât mai multe informații documentate despre sindromul genito-urinar al partenerei lor. O concluzie importantă a studiului CLOSER a fost că atrofia vulvovaginală are un impact negativ asupra ambilor membri ai cuplului: 62% dintre femei și 76% dintre bărbați au afirmat că simptomele AVV au avut drept consecință evitarea contactului sexual, 58% dintre femei și 61% dintre bărbați au făcut mai puțin sex, iar 49% dintre femei și 28% dintre bărbați au raportat satisfacție sexuală redusă [1].

Opiniile femeilor privind andropauza și disfuncțiile sexuale masculine

În studiul internațional FEMENI (Female Experience of Men’s Attitudes to Life Events and Sexuality), 293 de femei (partenere de sex feminin ale bărbaților cu disfuncție erectilă) au fost intervievate despre modul în care disfuncția erectilă a partenerului lor le-a afectat viața sexuală. În urma relatărilor, s-a constatat că femeile au experimentat reduceri ale dorinței sexuale, excitației, orgasmului și satisfacției după ce partenerul lor a dezvoltat disfuncție erectilă, au avut parte de mai puțină intimitate și contacte sexuale, unele femei afirmând chiar că apariția disfuncției erectile a fost devastatoare. În situațiile în care partenera lor a avut un nivel ridicat de satisfacție sexuală înainte de debutul disfuncției erectile, care le-a afectat calitatea vieții, bărbații au acceptat mai ușor ideea consultării unui specialist medical și administrarea unui tratament corespunzător [1].

Într-un studiu efectuat în Noua Zeelandă, au fost chestionate femei cu vârsta cuprinsă între 32 și 72 de ani, care au avut relații stabile cu bărbați (41 și 79 de ani) diagnosticați cu disfuncție erectilă. Sentimentele de auto-învinovățire, de nepotrivire, frustrare, îndoială cu privire la atractivitatea lor, tristețe pentru pierderea intimității au fost majoritar exprimate de către femeile din studiu. Multe femei au prezentat îngrijorare față de partenerii lor și își propuneau să ia măsuri pentru reducerea suferinței lor. 35% dintre femei au raportat dispariția apropierii, împărtășirii, pierderea intimității, iar aproximativ 50% dintre femei au încetat să facă dragoste din cauza disfuncției erectile a partenerului. A existat și un procent de aproape 25% dintre femei care au susținut că disfuncția erectilă a partenerului lor a dus la optimizarea intimității (mai multe îmbrățișări, afecțiune) și o expresie sexuală mai satisfăcătoare, mai puțin concentrată pe orgasm [1].

Posibile interacțiuni între disfuncțiile sexuale masculine și feminine

În urma unui sondaj realizat în Italia (2.300 de bărbați) s-a obținut o asociere semnificativă între disfuncția erectilă severă la bărbați și tulburarea de dorință sexuală hipoactivă (HSDD) moderată până la severă a femeilor. Bărbații considerau că simptomele menopauzei au contribuit la lipsa de dorință a partenerei lor. Concluzia principală a acestui sondaj reflectă faptul că simptomele unuia dintre parteneri pot exacerba simptomele celeilalte jumătăți, ceea ce accentuează și mai mult esențialitatea abordării cuplului ca un întreg [1].

O colaborare strânsă între medic, pacient și partener este baza unei abordări orientate pe cuplu

Inițial, se recomandă o întâlnire și discuție între specialistul medical și pacient. Este indicat ca medicul să deschidă discuția despre sănătatea sexuală a pacientului. Întâlnirea cu partenerul se propune a fi programată de comun acord, iar informațiile despre sănătatea pacientului i se vor împărtăși numai cu acordul acestuia. Explicarea de către clinician a etiologiei atrofiei vulvovaginale, a disfuncției erectile sau tulburării de dorință sexuală hipoactivă, ca afecțiuni medicale care nu se reflectă neapărat asupra sentimentelor emoționale sau sexuale ale pacientului față de partener, nu trebuie nicidecum neglijată în cadrul vizitelor cu ambii parteneri prezenți [1].

În cadrul mai multor studii, cercetătorii medicali au ajuns la concluzia că există o strânsă legătură între disfuncțiile sexuale și calitatea relațiilor conjugale. S-a constatat că dintre grupurile de cupluri studiate, cea mai redusă cantitate de disfuncții sexuale s-a raportat în cazul celui cu relații foarte bune între soți. Procentul de disfuncții sexuale s-a amplificat proporțional cu descreșterea calității relațiilor de cuplu din grupuri [10].

Un studiu efectuat în Polonia a evaluat funcționarea sexuală a femeilor de vârstă mijlocie, precum și factorii majori, care le afectau funcțiile sexuale. 69,73% dintre femeile înrolate au raportat disfuncție sexuală, problemele sexuale dovedindu-se mult mai frecvente la femeile cărora nu li s-a administrat terapie hormonală și nu au prezentat simptome somatice. Cercetătorii au subliniat că multe femei prezintă probleme sexuale în timpul perioadei de tranziție, a menopauzei, modificările hormonale din aceste etape ale vieții putând afecta negativ funcția sexuală. Din cauza faptului că unele femei nu îndrăznesc sau evită să vorbească despre disfuncțiile sexuale apărute în viețile lor, oamenii de știință consideră extrem de important ca furnizorii de servicii medicale să întrebe femeile despre această problemă și să înțeleagă factorii care pot influența problemele sexuale apărute la vârsta mijlocie [11].

Sănătatea sexuală reprezintă o componentă fundamentală în îngrijirea femeilor și bărbaților de vârstă mijlocie. Sexul constituie o parte importantă a vieții persoanelor de vârstă mijlocie, pe care doresc s-o mențină cât mai mult timp posibil. Riscul de a dobândi o comorbiditate, precum și utilizarea medicamentelor, care afectează satisfacția și funcția sexuală, crește pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Funcționarea, satisfacția sexuală ar fi indicat a fi abordate în mod obișnuit și proactiv de către furnizorii de asistență medicală, la consultațiile cu pacienții aflați în perimenopauză, menopauză și andropauză, deoarece disfuncțiile sexuale sunt destul de răspândite în cazul persoanelor de vârstă mijlocie, dar puține își dezvăluie îngrijorările în fața specialiștilor medicali. O anamneză medicală și socială completă, cu întrebări despre situațiile de viață, despre factorii care pot afecta funcția sexuală, este prielnică în cazul în care se suspectează nemulțumire sau disfuncție sexuală, întrucât perioada de vârstă mijlocie se suprapune adesea cu evenimente de viață stresante (părinți bolnavi, plecarea copiilor din sânul familiei, pierderea unui partener). Stabilirea etiologiei și identificarea factorilor modificabili, care influențează funcția sexuală, ajută la stabilirea comună a unei terapii potrivite [7]. În prevenirea reducerii semnificative a calității vieții sexuale și generale din cauza scăderilor funcției sexuale legate de vârstă, o însemnătate majoră are recunoașterea disfuncțiilor sexuale de către specialiștii medicali, discuțiile sincere și extinse pe această temă cu pacienții și partenerii lor, precum și oferirea unor oportunități de intervenții terapeutice eficiente cuplului, ca unui întreg.

Concluzie

Având în vedere importanța menținerii dorinței sexuale în viața fiecărei persoane până la vârste mai înaintate, ar fi favorabil ca personalul centrelor de sănătate, împreună cu specialiști medicali țintit pregătiți, să susțină organizarea unor cursuri de formare medicală continuă pentru cupluri, pentru femeile aflate în perioada de tranziție, la menopauză, postmenopauză, pentru bărbații de vârstă mijlocie, despre schimbările fiziologice din aceste etape ale vieții lor individuale, cât și din viața partenerului, activitatea sexuală a cuplului, precum și moduri de a se adapta pentru a preveni consecințele psihologie și sociale dăunătoare ale disfuncțiilor sexuale.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Jannini E, and Nappi R, 2018. Couplepause: A New Paradigm in Treating Sexual Dysfunction During Menopause and Andropause. Sexual Medicine Reviews, 6(3), pp. 384-395;
2. Mayo Clinic. 2022. Understanding aging and testosterone. [online] Available at: <https://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/mens-health/in-depth/male-menopause/art-20048056>;
3. Emas-online.org. 2022. [online] Available at: https://emas-online.org/wp-content/uploads/2022/05/Menopause-definitions-and-terms.pdf;
4. Siregar M, Azmeila S, Sitompul A, and Siregar M, 2021. Literature Review: Menopause and Sexual Disorders. Open Access Macedonian Journal of Medical Sciences, 9(T3), pp. 298-304;
5. Nemzeti Népegészségügyi Központ, 2021. Női libidó. [online] Egeszsegvonal.gov.hu. Available at: https://egeszsegvonal.gov.hu/n-ny/1490-noi-libido.html;
6. Nappi R, Albani F, Santamaria V, Tonani S, Magri F, Martini E, Chiovato L, and Polatti F, 2010. Hormonal and psycho-relational aspects of sexual function during menopausal transition and at early menopause. Maturitas, 67(1), pp.78-83;
7. Thornton K, Chervenak J, and Neal-Perry G, 2015. Menopause and Sexuality. Endocrinology and Metabolism Clinics of North America, 44(3), pp.649-661;
8. Hirschberg A, Bitzer J, Cano A, Ceausu I, Chedraui P, Durmusoglu F, Erkkola R, Goulis D, Kiesel L, Lopes P, Pines A, van Trotsenburg M, Lambrinoudaki I, and Rees M, 2021. Topical estrogens and non-hormonal preparations for postmenopausal vulvovaginal atrophy: An EMAS clinical guide. Maturitas, 148, pp.55-61;
9. Emas-online.org. 2022. [online] Available at: https://emas-online.org/wp-content/uploads/2022/07/Vulvovaginal-atrophy.pdf;
10. Heidari M, Ghodusi M, Rezaei P, Kabirian Abyaneh S, Sureshjani E, and Sheikhi R, 2019. Sexual Function and Factors Affecting Menopause: A Systematic Review. Journal of Menopausal Medicine, 25(1), p. 15;
11. Dąbrowska-Galas M, Dąbrowska J, and Michalski B, 2019. Sexual Dysfunction in Menopausal Women. Sexual Medicine, 7(4), pp. 472-479.

Ágnes-Anikó Dotterer-Kiszely

Farmacist rezident Specializarea Farmacie clinică
Farmacist cu competență în homeopatie