Diverticulita, o problemă frecventă a tractului digestiv

Boala diverticulară înglobează diverticuloza şi diverticulita, afecţiuni digestive conexe, care se manifestă la nivelul intestinului gros. Diverticuloza este asimptomatică şi nu necesită tratament, însă diverticulita apare atunci când în diverticul sunt micro sau macroperforaţii – diverticule. Seniorii sunt mai predispuși la apariția diverticulitei, însă doar o mică parte dintre pacienți prezintă simptome. Diagnosticul presupune anamneză completă și investigații.

Simptomele diverticulitei

Simptomele bolii diverticulare includ dureri abdominale, în special în partea din stânga jos, care apar și dispar și care se pot înrăutăți în timpul mesei sau după masă. Amintim, de asemenea, constipația și diareea, iar uneori poate apărea sângerarea. Diverticulita, adică inflamarea diverticulelor, se caracterizează prin apariția unei dureri abdominale constante, greață, febră, diaree sau constipație, sângerare rectală. Aceste simptome trebuie să trimită pacientul la medicul specialist.

Cauzele diverticulitei

10% dintre persoanele peste 40 de ani şi aproape jumătate dintre cele peste 60 de ani suferă de diverticulită, frecvenţa crescând odată cu înaintarea în vârstă. Diverticulita apare atunci când diverticulul se inflamează și se infectează din cauza faptului că alimentele care sunt doar parțial digerate blochează sacul diverticular. Constipaţia reprezintă o cauză frecventă a dezvoltării diverticulitei. Ea se manifestă printr-un tranzit intestinal rar şi dificil, cu durată de câteva săptămâni sau mai mult.

Specialiștii consideră că mai mulți factori genetici şi de mediu contribuie la dezvoltarea diverticulitei:

Vârsta – pe măsura înaintării în vârstă, pereţii intestinului gros se slăbesc;
Dieta şi stilul de viaţă – lipsa fibrelor din alimentaţie și a exercițiilor fizice;
Fumatul, obezitatea, administrarea îndelungată a analgezicelor.

Complicaţiile cauzate de diverticulită

Netratată, diverticulita poate duce la complicaţii grave, iar pacienţii vor avea nevoie de intervenţie chirurgicală. În jurul diverticulilor infectați se pot forma abcese, iar dacă perforează peretele intestinal poate apărea peritonita. Peritonita reprezintă inflamaţia peritoneului, țesutul care aliniază peretele interior al abdomenului și susține cea mai mare parte a organelor abdominale. Această infecție poate fi fatală, iar pacientul având nevoie de tratament imediat.

Sângerarea diverticulară

Sângerarea diverticulară apare la 5% dintre persoanele cu diverticulită şi este cauzată de sângerarea diverticulilor de la nivelul intestinului gros. Aceasta se manifestă prin apariția cantităţilor mari de sânge în scaun. Sângerarea poate fi continuă sau intermitentă și poate dura până la câteva zile. Pacienții cu sângerări active sunt de obicei spitalizați pentru observare. Acestora le sunt administrate intravenos lichide pentru a susține tensiunea arterială. Transfuziile de sânge sunt necesare pentru pacienții cu pierderi moderate până la severe.

Cum se poate diagnostica diverticulita?

Simptomele cauzate de cancerul de colon sunt foarte asemănătoare cu cele cauzate de diverticulită, astfel testele efectuate au ca scop principal excluderea cancerului.

Pentru a se putea stabili un diagnostic corect, pot fi necesare una sau mai multe dintre următoarele investigații:

radiografie cu substanţă de contrast;
tomografia computerizată (CT);
rezonanţă magnetică nucleară (RMN);
irigografia cu dublu contrast (vizualizare radiologică a colonului);
colonoscopia.

Metode de tratament

O dietă bogată în fibre este recomandarea specialiştilor în ceea ce privește ameliorarea simptomelor cauzate de diverticulită. Adulţii ar trebui să consume 30 g de fibre pe zi. Aceasta se găsesc într-o multitudine de fructe proaspete şi uscate, legume, nuci, cereale. Creşterea treptată a aportului de fibre şi consumul de lichide pot ajuta pacienţii în prevenirea balonării. Balonarea se manifestă printr-o senzaţie de plenitudine şi disconfort abdominal şi este însoţită uneori de flatulenţă, greaţă şi lipsa poftei de mâncare. Medicii pot recomanda pacienților cu diverticulită o dietă bazată numai pe lichide pentru câteva zile, până când simptomele se ameliorează.

Intervenţia chirurgicală ca metodă de tratament

În cazuri rare, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru tratarea complicațiilor grave ale diverticulitei. Operația implică de obicei îndepărtarea secțiunii afectate a intestinului gros. Aceasta este cunoscută sub numele de colectomie şi reprezintă tratamentul pentru complicații rare cum ar fi fistulele, peritonita sau un blocaj al intestinelor.

Chirurgia implică de obicei drenarea colecțiilor de puroi și îndepărtarea chirurgicală a colonului sigmoid. Îndepărtarea chirurgicală a diverticulului care sângerează este, de asemenea, necesară pentru cei cu sângerări persistente. Uneori, diverticulii pot eroda în vezica urinară, provocând infecții urinare recurente severe. Această situație necesită intervenție chirurgicală.

Aportul de fibre în diverticulită

Deoarece specialiştii susţin că aportul redus de fibre este cauza diverticulitei, se recomandă dietele bogate în fibre. Fibrele previn constipația și reduc presiunea din colon. Alimentele bogate în fibre includ fructele și legumele, cerealele integrale (de exemplu: orez brun, grâu, fulgi de ovăz, quinoa, pâine de secară, orez sălbatic, pâine integrală din grâu, cereale, biscuiți, paste).

Seminţele de Psyllium, un factor-cheie pentru sănătatea tractului digestiv

Psyllium este o fibră solubilă și tocmai datorită acestei solubilități devine un compus gros și vâscos care rezistă digestiei în intestinul subțire. Potrivit unui studiu, sâmburii sunt formaţi din 70% fibră solubilă vâscoasă şi 30% fibră insolubilă, fiind un supliment alimentar ideal în cazul constipaţiei şi al altor afecţiuni ale sistemului digestiv. În plus, psyllium nu provoacă balonare, crampe sau dureri de stomac.

În cazul constipaţiei, fibrele de psyllium se ataşează de alimentele parțial digerate care trec din stomac în intestinul subțire, absorbind apa și mărindu-şi volumul. Astfel, scaunele vor fi mai uşor de eliminat.

Surse: webmd.com; medicinenet.co; nhs.uk; healthline.com