Encefalopatie: tipuri, cauze, simptome, diagnostic și tratament

Termenul de „encefalopatie” definește o serie de afecțiuni la nivelul creierului, ce îi modifică structura, fiziologia sau biochimia. Deseori, apare o confuzie între „encefalopatie” și „encefalită”. Encefalita este, de fapt, o inflamație a creierului, și în același timp poate fi o cauză a encefalopatiei. Pe de altă parte, encefalopatia face referire la starea mintală, cognitivă, care poate apărea din cauza mai multor de probleme de sănătate, uneori cu etiologie necunoscută.

În esență, encefalopatia nu este „o boală în sine”, acest termen grupând la un loc tulburări cu etiologie multiplă. Deseori, termenul definește o problemă serioasă de sănătate care, în lipsa tratamentului, poate duce la leziuni permanente la nivel cerebral. Simptomele care sunt asociate cu encefalopatia sunt diferite atât de la o persoană la alta, în funcție de stadiul și evoluția afecțiunii.

Encefalopatie – ce este?

Termenul de encefalopatie face referire la afecțiuni ce indică funcționarea deficitară a creierului. Aceasta are un spectru larg de simptome ce pot varia de la forme și manifestări ușoare (pierderi de memorie, stări de nervozitate, confuzie), până la forme deosebit de grave și severe (convulsii, sincopă, demență, comă, deces). De cele mai multe ori, pacientul cu encefalopatie va prezenta o stare mintală alterată, care se înscrie în registrul afecțiunilor de ordin psihic, uneori însoțită și de manifestări fizice (pierderea echilibrului, imposibilitatea de coordonare a membrelor, mișcare îngreunată).

Tipuri de encefalopatie

Pentru a se putea face o distincție între diferitele tipuri de encefalopatie, termenul este deseori precedat de alți termeni care descriu motivul, cauza, respectiv problemele specifice pacientului care duc la funcționarea deficitară a creierului. De exemplu, termenul ce descrie afectarea creierului din cauza privării de oxigen poartă numele de encefalopatie hipoxică, iar cel care indică o encefalopatie de etiologie hepatică poartă numele de encefalopatie hepatică. Prin urmare, există mai multe tipuri de encefalopatii.

Encefalopatie hepatică

Apare ca urmare a existenței unei probleme la nivel hepatic, ceea ce provoacă acumularea peste valorile normale a unor substanțe toxice, pe care ficatul le elimină în mod normal. Astfel, gradul de toxicitate crescut duce la compromiterea funcționării normale a creierului. Encefalopatia de natură hepatică poate fi cauzată de o afecțiune hepatică cronică (ciroză), hemoragii care vizează tractul digestiv, supradozaj medicamentos, infecții virale și bacteriene.

Encefalopatie traumatică cronică

Apare ca urmare a traumatismelor mecanice și fizice, repetate, la nivelul capului, și a comoțiilor cerebrale. Este frecvent asociată cu sporturile de contact (box, fotbal). Leziunile duc la neurodegenerescență progresivă, cu impact negativ asupra bolnavului.

Encefalopatie hipoxic-ischemică (anoxică)

Apare ca urmare a privării creierului de oxigen, ceea ce duce la o funcționare anormală, precum și la apariția leziunilor temporare sau permanente. Lipsa aprovizionării cu oxigen poate apărea ca urmare a unei hemoragii, sufocări, a înecului. Consumul de alcool în timpul sarcinii este una dintre cauzele frecvente de encefalopatie hipoxic-ischemică la copil.

Encefalopatie uremică

Este în strânsă legătură cu afecțiunile renale, în special cu insuficiența renală. Deoarece rinichii funcționează deficitar, nu mai pot elimina toxinele uremice care, astfel, se acumulează în sânge.

Encefalopatia Hashimoto

Este un alt tip de encefalopatie ce se află în legătură directă cu tiroidita Hashimoto, boală autoimună în care sistemul imunitar atacă structurile glandei tiroide. Întrucât hormonii tiroidieni joacă un rol esențial în metabolismul energetic, această afecțiune are simptome deosebit de complicate.

Encefalopatie hipertensivă

Apare, de obicei, la persoanele care, deși suferă de hipertensiune arterială, nu urmează un tratament. Prin urmare, hipertensiunea arterială severă poate duce la leziuni cerebrale.

Encefalopatie infecțioasă

Cunoscute și sub denumirea de „boli prionice” sau „encefalopatii spongiforme transmisibile”, sunt legate de mutația unei proteine numite prion. Encefalopatia infecțioasă este cel mai grav tip de encefalopatie. Nu doar că afectează creierul, ci determină deteriorarea progresivă a funcționării sale normale. Caracteristica de bază a bolii prionice este reprezentată de prezența unor mici găuri la nivelul creierului care, astfel, are aspect spongios, de „burete”.

Encefalopatia Wernicke

Acest tip de encefalopatie apare atunci când există un deficit major de tiamină (vitamina B₁) și când nu se instaurează tratamentul de vitaminizare. Deficitul de vitamină B₁ se datorează unor cauze variate: consum exacerbat de alcool, malnutriție, probleme de absorbție și altele.

Encefalopatie genetică

Unele tipuri de encefalopatie pot fi moștenite, o persoană fiind mult mai predispusă să dezvolte encefalopatie dacă unul dintre membrii familiei a fost deja diagnosticat. Două forme moștenite de encefalopatie sunt encefalopatia Hashimoto și encefalopatia glicinică.

Encefalopatie – cauze

Encefalopatia face referire la o disfuncție prezentă la nivelul creierului (fie că este vorba despre structura, morfologia, fiziologia și biochimia acestui organ), manifestată prin alterarea stării cognitive a bolnavului. Rezultă în urma unor insulte cerebrale globale sau a unor leziuni focale. Cauzele care stau la baza encefalopatiei includ atât afecțiuni neurologice primare, sistemice și afecțiuni asociate altor organe de importanță vitală.

Exemple de cauze ale encefalopatiei:

• infecții (bacteriene, virale, parazitare);
• hipoxie (lipsa oxigenului, inclusiv din cauze traumatice);
• toxicitate alcoolică;
• insuficiență renală;
• boli metabolice (hiper- sau hipocalcemie/natremie/glicemie);
• tumori cerebrale;
• acumularea excesivă de substanțe chimice toxice (mercur, plumb, amoniac);
• hemoragii, tumori, abcese cerebrale;
• alimentație deficitară (aport inadecvat de tiamină, consum excesiv de alcool);
• unele medicamente.

Acestea sunt doar câteva cauze menționate, relevante pentru a putea observa spectrul etiologic larg și complex al acestui tip de afecțiuni. Medicul specialist poate stabili un diagnostic specific, bazându-se pe diferite teste clinice și paraclinice.

Encefalopatie – simptome și manifestări

Unul dintre primele simptome asociate cu o encefalopatie îl reprezintă alterarea stării mintale:

• dificultăți de concentrare;
• stări de confuzie, pierderi de memorie;
• stare de oboseală, delăsare, letargie și stare de somnolență;
• comportamente exacerbate, violente și ieșite din comun, crize;
• dureri de cap, senzație de dezorientare.

Semnele și simptomele se pot agrava odată cu trecerea timpului, evoluția depinzând în primul rând de tipul de encefalopatie. De asemenea, pe lângă starea mintală alterată, o persoană poate acuza și:

• tremurături ale membrelor;
• contracții musculare involuntare;
• pierderea tonusului muscular;
• mișcări involuntare ale ochilor;
• convulsii;
• dificultăți de vorbire sau deglutiție (înghițire).

Tabloul simptomatologic este unul deosebit de variat, în concordanță cu tipul de encefalopatie, cu potențialul ca manifestările să fie foarte diferite de la o persoană la alta.

Encefalopatie – metode de diagnostic

Este esențial ca în cazul în care se suspectează o encefalopatie, pacientul să se prezinte în timp util la medicul specialist în vederea confirmării sau infirmării diagnosticului. Medicul se poate folosi de mai multe tipuri de investigații pentru a pune un diagnostic:

• analize de sânge și de urină;
• examinarea lichidului cefalorahidian;
• studii imagistice (RMN, CT);
• electroencefalograme (EEG), în vederea înregistrării activității electrice a creierului.

Rezultatele obținute îl vor ajuta pe medic să răspundă la anumite întrebări relevante pentru a stabili un diagnostic corect, diferențial:

• dacă persoana are sau nu encefalopatie;
• în cazul în care diagnosticul este pozitiv, ce tip de encefalopatie are pacientul;
• care este agentul etiologic al bolii, respectiv cauza care stă la baza afecțiunii.

Encefalopatie – tratament

Tratamentul pentru encefalopatie trebuie raportat la cauza afecțiunii, precum și la alte patologii pe care bolnavul le prezintă. După stabilirea diagnosticului și identificarea etiologiei, medicul elaborează un plan terapeutic specific, ce poate include:

• suplimente nutriționale;
• schimbarea dietei;
• tratamente medicamentoase → anticonvulsivante pentru reducerea nivelului de toxine, sau alte tipuri de medicamente relevante pentru reducerea simptomatologiei;
• dializă;
• transplant → în special atunci când encefalopatia se datorează problemelor hepatice, renale;
• intervenții chirurgicale pentru a trata alte cauze ce stau la baza afecțiunii.

În general, tratamentul presupune:

• abordarea cauzei → de exemplu, pentru persoanele cu encefalopatie Wernicke, se prescriu și suplimente nutritive, iar pentru encefalopatiile cauzate de infecții se prescriu antibiotice;
• tratarea simptomelor → se pot prescrie anticonvulsivante pentru a gestiona convulsiile, însă și alte tipuri de medicamente care reduc simptomele asociate.

Dacă tratamentul este instaurat în timp util, precoce, encefalopatia este deseori reversibilă, având un prognostic favorabil. Cu toate acestea, persoanele care suferă de tulburări cronice subiacente (cum sunt bolile hepatice, afecțiunile renale) sunt mult mai susceptibile în ce priveşte recurența bolii, având astfel nevoie de tratament și supraveghere medicală permanente.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Surse:

1. https://www.amjmed.com/article/S0002-9343(19)30571-6/fulltext;
2. https://www.webmd.com/brain/what-is-encephalopathy;
3. https://www.healthdirect.gov.au/encephalopathy;
4. https://www.medicinenet.com/encephalopathy/article.htm;
5. https://www.healthline.com/health/hepatic-encephalopathy#treatments;
6. https://www.medicalnewstoday.com/articles/324008#symptoms-of-encephalopathy.

Andrei Cioată