Enigmele ştiinţei: un creier perfect conservat timp de 2.600 de ani

Este numit Creierul din Heslington (un creier perfect conservat timp de 2.600 de ani) și a uimit lumea medicală, atunci când a fost descoperit, în anul 2008. Şi asta pentru că acest creier a încălcat toate regulile pe care le cunoşteam până acum, păstrându-se aproape perfect pentru 2.600 de ani. A fost găsit de arheologi, îngropat, în satul Heslington, din North Yorkshire, Anglia. Cercetările ulterioare au arătat că persoana respectivă a trăit, cu aproximaţie, în perioada 673 î.e.n. până în 482 î.e.n. În ultimii ani, oamenii de ştiinţă au încercat să găsească o explicaţie. Modul de îmbălsămare nu a fost un factor, ci mai degrabă modul în care persoana a fost îngropată a făcut diferenţa.

Enzimele din creier au fost inactivate în primele trei luni după deces

„Modul în care acest individ a decedat sau înmormântarea este factorul care a permis conservarea pe termen lung a creierului”, spune prof. Axel Petzold, coordonatorul studiului, University College London. Dr. Petzold a petrecut ani de zile în cercetări de pionierat urmărind două tipuri de filamente din creier. Neurofilamentele și proteinele ​​acide glial fibrilare (GFAP). Acestea acționează ca niște schele pentru a menține materia cerebrală împreună, spune cercetătorul britanic care susţine că proteinele ar fi putut juca un rol-cheie în conservarea creierului.

Cercetătorii susțin că există bacterii și în creierele oamenilor!

Cercetările ulterioare au arătat că ambele tipuri de filamente erau încă prezente în Creierul din Heslington, sugerând că au fost implicate în menținerea creierului întreg. În mod normal, creierele se descompun rapid după deces într-un proces de dezintegrare numit autoliză, în care enzimele au un rol important. Oamenii de ştiinţă spun că, cel mai probabil, aceste enzime au fost inactivate în primele trei luni după moartea individului, acum 2.600 de ani. Durează trei luni pentru ca proteinele să se plieze strâns în agregate, dacă nu are loc autoliza.

Dar cum şi de ce au fost dezactivate enzimele?

Cercetările au arătat că un acid ar fi putut pătrunde în creier și ar fi putut preveni procesul de autoliză, în momentul în care persoana a murit sau după aceea. Rezultatele au arătat că persoana în cauză a decedat, cel mai probabil, de o moarte violentă, a fost lovită în cap cu un obiect sau spânzurată și decapitată ulterior. Proteinele din neurofilamente se găsesc de obicei în concentrații mai mari în zonele interioare ale creierului (substanța albă), dar în creierul Heslington conservat lucrurile au stat altfel. Oamenii de ştiinţă au găsit mai multe filamente în zonele exterioare ale creierului (substanța cenușie). Cercetătorii spun că acest lucru sugerează că inhibiția autolizei ar fi început în părțile exterioare ale creierului, poate ca un lichid acid care s-a scurs în creier.

Explicaţie foto: Figura 1. Creierul din Heslington. (a) Toate orificiile craniului erau acoperite cu noroi; (b) prezintă baza craniului (c) după deschiderea craniului, structura acoperită cu sedimente a rămas intactă; (d) aceste structuri seamănă cu un creier micșorat, acoperit cu sedimente noroioase; (e) creierul după îndepărtarea atentă a sedimentelor (https://royalsocietypublishing.org/)

Surse text şi foto: ucl.ac.uk, royalsocietypublishing.org

Alin Claudiu Popescu