Enterocolita: tipuri și tratament

Enterocolita reprezintă o inflamaţie a tractului digestiv, care afectează intestinul subţire şi colonul. Enterocolita se manifestă prin vărsături, scaune numeroase, greaţă, dureri abdominale, frisoane şi febră. În cazul adulţilor, enterocolita este determinată de infecții diverse, însă la nou-născuţi cauza încă nu este cunoscută. Potrivit specialiştilor, inflamaţia tractului digestiv apare cu preponderenţă în sezonul cald. Există mai multe tipuri diferite de enterocolită, fiecare având simptome și cauze distincte.

Enterocolita necrozantă

Enterocolita necrozantă se dezvoltă atunci când ţesutul din intestinul gros sau subţire începe să se inflameze. În astfel de cazuri, bacteriile provenite din fecale se deplasează prin intestine, ajungând în cavitatea abdominală sau în fluxul sangvin. Afecţiunea este mai frecventă la nou-născuții prematuri. Cauza enterocolitei necrozante nu este încă cunoscută. Unii sugerează că bebelușii prematuri au un sistem imunitar slăbit, fiind mai predispuşi la contractarea virusurilor. Alţi specialişti sugerează că pierderea fluxului sangvin sau a oxigenului la nivelul intestinelor provoacă inflamația pe care infecția bacteriană o agravează.

Simptomele enterocolitei necrozante includ abdomen umflat, sânge în scaun, diaree, vărsături etc. De asemenea, este posibil ca sugarul să nu aibă poftă de mâncare. Această afecţiune poate produce, de asemenea, simptome de infecție bacteriană, cum ar fi: febră, respirație îngreunată şi oboseală cronică. Enterocolita necrozantă poate fi fatală fără tratament.

Enterocolita hemoragică

Enterocolita hemoragică este un alt tip de inflamație care apare din cauza unei infecții bacteriene. Anumite tulpini ale bacteriei Escheria coli (E. coli) produc o toxină care cauzează probleme în organism. Enterocolita hemoragică este caracterizată prin crampe severe, diaree apoasă și sânge în scaun. Unii pacienţi pot prezenta, de asemenea, febră. Dacă bacteriile pătrund în fluxul sangvin, infecția se poate răspândi și poate deteriora alte organe. În cazurile severe, pacienţii pot dezvolta o boală numită sindromul hemolitic-uremic. Aceasta poate agrava alte afecțiuni, cum ar fi insuficiența renală.

Enterocolita pseudomembranoasă

Enterocolita pseudomembranoasă implică inflamații la nivelul întregului tract gastrointestinal. Apare de obicei din cauza unei infecții bacteriene sau după un tratament cu antibiotice. Simptomele specifice de enterocolită pseudomembranoasă sunt diaree apoasă, febră şi crampe dureroase. Această formă de enterocolită poate apărea la câteva zile după administrarea antibioticelor sau la câteva luni de la finalizarea tratamentului.

Enterocolita asociată cu antibiotice

Administrarea antibioticelor pe o perioadă îndelungată de timp, fără probiotice, poate influenţa apariţia enterocolitei. Echilibrul bacterian de la nivelul tractului gastrointestinal este afectat de antibioticele care favorizează înmulţirea bacteriilor responsabile de apariţia enterocolitei, distrugând flora intestinală. Pacienţii pot prezenta simptome precum crampe și balonare, diaree apoasă şi dureri severe de stomac.

Cum poate fi diagnosticată enterocolita

Medicul specialist poate examina pacientul prin intermediul mai multor teste precum o probă de scaun, hemograma şi o hemocultura. Examinarea probelor de scaun îi ajută pe medici să excludă enterocolita pseudomembranoasă sau alte tipuri de enterocolite care provin din infecții severe. În unele cazuri, specialiştii vor recomanda teste imagistice, cum ar fi CT-ul sau RMN-ul. Aceste imagini pot evidenția semnele inflamației la nivelul intestinelor. Simptomele enterocolitei pot varia, în funcție de pacient și de tipul enterocolitei.

Timpul de vindecare al enterocolitei este de aproximativ o săptămână

Medicii rareori prescriu antibiotice persoanelor cu enterocolită, deoarece acestea pot favoriza infecția și pot duce la complicații suplimentare. Acest lucru este valabil mai ales la cei cu enterocolită hemoragică și enterocolită antibiotică asociată. În unele cazuri este esenţială intervenţia chirurgicală. Operația implică de obicei drenarea zonelor infectate.

Surse: medicalnewstoday.com; sciencedirect.com