Erizipelul, o infecţie bacteriană cu debut brusc și dezvoltare rapidă

Erizipelul este o infecție, o formă de celulită infecţioasă, care apare la nivelul stratului superficial al pielii. Deși inițial medicii considerau că erizipelul poate fi situat doar la nivelul feţei, Organizația Națională pentru Tulburări Rare din SUA estimează acum că aproximativ 80% dintre cazuri apar pe picioare, însă şi pe brațe sau trunchi. Vârstnicii şi copiii sunt, în general, cei mai afectaţi de erizipel, însă posibilitatea apariţiei infecţiei este întâlnită la toate grupele de vârstă.

Simptomele apar înaintea erupţiilor de pe piele

Pacienţii vor experimenta stări de rău asociate cu febră şi frisoane înainte ca erizipelul să apară pe piele. Pielea se inflamează, capătă o culoare roşie şi devine dureroasă la atingere. În cazurile avansate ale infecţiei, se formează vezicule sau necroze. În cazul sugarilor, infecţia apare în regiunea scutecului sau a ombilicului. Semnele şi simptomele pot apărea brusc şi se pot dezvolta în câteva ore sau zile. Administrarea unor medicamente poate slăbi sistemul imunitar, facilitând astfel dezvoltarea erizipelului.

Cauza erizipelului, infecția cu streptococ din grupa A

Erizipelul apare atunci când streptococul din grupa A pătrunde în piele printr-o tăietură, provocând infecții. Anumite afecţiuni care provoacă leziuni la nivelul pielii, cum ar fi piciorul atletului și eczemele, pot duce uneori la erizipel. Infecţia poate apărea și atunci când bacteriile se răspândesc în pasajele nazale în urma unei infecții în nas și gât. Alte cauze ale erizipelului includ ulcere la nivelul pielii, incizii chirurgicale, înțepături de insecte, anumite afecțiuni ale pielii precum psoriazis, consumul de alcool, obezitatea, problemele de circulaţie ale sângelui, sistem imunitar slăbit etc.

Cum poate fi diagnosticat erizipelul?

Medicul va diagnostica erizipelul prin examinarea aspectului zonei afectate. Acesta se va interesa de istoricul medical al pacientului, iar dacă descoperă leziuni suferite anterior sau intervenţii chirurgicale, se va putea pronunţa cu privire la cauza infecţiei. În unele cazuri, se pot efectua teste de sânge dacă există semne de infecție sistemică. Testele pot ajuta, de asemenea, la descoperirea nivelurilor crescute de globule albe din sânge, care pot fi cauzate de leziuni tisulare și infecții bacteriene, a nivelurilor crescute de proteină C reactivă, care este produsă de ficat în cantități crescute atunci când apare o inflamație etc.

Specialiştii recomandă începerea rapidă a tratamentului

Erizipelul este o infecţie care se vindecă cu ajutorul tratamentului potrivit. Se recomandă utilizarea antibioticelor, însă acest lucru depinde de tipul bacteriilor care cauzează infecţia. În cele mai multe cazuri este utilizată penicilina. Antibioticele se administrează de obicei pe cale orală timp de 7-14 zile. În cazurile mai severe, antibioticul poate fi și injectabil. De asemenea, pacientului i se pot administra analgezice pentru a reduce disconfortul și febra.

Erizipelul nu lasă cicatrici

Deşi infecţia poate persista o perioadă mai lungă de timp, aceasta nu lasă cicatrici. Aproximativ o treime dintre cei care urmează un tratament pentru erizipel dezvoltă din nou afecțiunea. Este important ca pacienţii să fie mereu în contact cu medicii specialişti. Dacă alte afecțiuni au influenţat apariţia infecţiei, cum ar fi eczema, piciorul atletului sau diabetul, tratarea corectă a acestora poate ajuta la prevenirea apariţia erizipelului. De asemenea, dacă supraponderalitatea sau circulația deficitară au contribuit la dezvoltarea infecției, o schimbare a stilului de viață poate ajuta pacientul în acest sens.

Surse: medicalnewstoday.com; healthline.com; msdmanuals.com

Revista Galenus