Gastrită sau ulcer gastric? Care sunt diferențele

Multe persoane se confruntă ocazional cu episoade acute de dureri de stomac și indigestie, ce cauzează disconfort. În general, durerile trec de la sine sau cu ajutorul administrării medicamentelor antiacide. Totuși, există și tulburări grave ale stomacului și mucoasei stomacale, cum ar fi gastrita sau afecțiunea numită ulcer gastric, care sunt mai susceptibile de a se dezvolta în timp, agravându-se progresiv atunci când nu sunt diagnosticate în timp util și tratate corespunzător. Progresia lor poate duce, de asemenea, la patologii grave, de la hemoragii interne, perforații și blocaje sistemice, până la cancer gastric.

Celulele de la nivelul mucoasei stomacului produc mucus ce protejează pereții acestuia, în special împotriva posibilelor deprecieri structurale cauzate de pH-ul acid, bacterii și enzime digestive, care ajută la descompunerea alimentelor în timpul procesului de digestie. Când mecanismele de protecție sunt deficitare sau compromise, mucoasa stomacului își pierde din integritatea structurală, iar pacienţii pot dezvolta simptome de gastrită și, potențial, ulcer gastric.

Gastrită – ce este și care sunt cauzele?

Gastritele reprezintă un grup de afecțiuni simptomatice, dar și de natură asimptomatică, determinate de factori etiologici variați, caracterizate prin leziuni inflamatorii ale mucoasei gastrice. Gastrita se identifică prin modificări epiteliale sau/și vasculare, însă fără infiltrat inflamator. Această afecțiune poate apărea la toate vârstele, cu o incidență semnificativ mai mare între 20 şi 35 de ani, în rândul populației adulte. Incidența crește odată cu vârsta. Există mai multe tipuri de gastrită:

• gastrită acută: cu evoluție tranzitorie, caracterizată histologic prin prezența unui infiltrat inflamator acut, apărut într-un context clinic caracteristic;
• gastrită cronică: forma cea mai frecvent întâlnită, definită printr-o evoluție îndelungată, definită histologic prin prezența infiltratului inflamator cronic;
• gastrită antrală, clasificată după extindere, produsă de infecția cu Helicobacter pylori;
• gastrită fundică, autoimună, putând genera anemie Biermer;
• gastrită non-infecțioasă (autoimună, de reflux biliar, uremică);
• gastrită infecțioasă (cauzată de infecția cu pylori, Mycobacterium, de infecții virale sau parazitare).

Cea mai frecventă formă de gastrită este cea antrală, produsă de infecția cu Helicobacter pylori. Această bacterie infectează mucoasa stomacului și a duodenului, fiind special adaptată pentru a supraviețui în mediul puternic acid de la nivelul stomacului. Totuși, gastrita poate apărea din mai multe cauze: expunerea prelungită la stresori, regim alimentar inadecvat, consumul excesiv de alcool, fumatul și alte patologii asociate, necesitând un diagnostic diferențial.

Gastrită – simptome și manifestări

Gastrita cronică cu H. pylori pozitivă poate fi asimptomatică sau determină acuze dispeptice:

• durere epigastrică;
• meteorism abdominal;
• senzație de sațietate precoce;
• arsuri gastrice;
• grețuri și vărsături;
• reflux gastroesofagian.

Semnele clinice ale gastritei autoimune sunt legate de anemia megaloblastică care însoțește, de cele mai multe ori, acest tip de gastrită: adinamie, parestezii, ataxie, tulburări de memorie. Prin tabloul clinic prezentat, pacientului i se poate pune un diagnostic specific, clasificarea specifică și diagnosticul final stabilindu-se în urma examenului endoscopic, respectiv aspectului observat.

Gastrită – tratament și management

Tratamentul gastritei este adaptat în funcție de tipul acesteia. Medicaţia prescrisă, asociată cu o dietă alimentară strictă, are de cele mai multe ori un prognostic bun. Obiectivul tratamentului este prevenirea refluxului duodeno-gastric, neutralizareaa acestuia, dar și restabilirea funcționării corespunzătoare a structurilor gastrice.

• Tratamentul gastritei cu Pylori se realizează, de obicei, cu antibiotice.
• Gastrită cronică atrofică autoimună: se administrează vitamina B₁₂, la care se asociază acidul folic, alături de tratamentul medicamentos specific.
• Gastrita cronică atrofică indusă de factori de mediu: regim alimentar hiposodat, cu consum redus de alimente bogate în nitriți și tratament medicamentos.

Ulcer gastric – ce este și care sunt cauzele?

Ulcerul reprezintă un set de afecțiuni cronice, cu evoluție clasică în pusee, caracterizate prin pierdere de substanță localizată la nivelul peretelui gastric (ulcer gastric) sau la nivel duodenal (ulcer duodenal). Aproximativ 1,6% din populație suferă de ulcer gastric; conform datelor din domeniu, 1 persoană din 10 va suferi de ulcer gastric cândva de-a lungul vieții. Ulcerul gastric este de 4 – 10 ori mai frecvent la populația H. pylori pozitivă, iar ulcerul duodenal se asociază aproape întotdeauna cu infecția bacteriană. Ulcerul gastric este mai frecvent la femeile de peste 50 de ani, iar ulcerul duodenal este mai frecvent la bărbații cu vârste între 20 şi 45 de ani.

Factorii implicați în ulcerogeneză sunt:

• infecția cu pylori;
• consumul cronic de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene);
• factori genetici;
• stresul psihic și fizic;
• fumatul și consumul de alcool;
• sindromul Zollinger-Ellison.

Ulcer gastric – simptome și manifestări

Simptomele și manifestările care însoțesc patologia de ulcer gastric se înscriu într-un registru clinic clasic:

• durerea (simptom principal de ulcer gastric) epigastrică, cu iradiere posterioară, ameliorată după administrarea de antiacide, alimente, absentă 1 – 2 ore dimineața;
• vărsături (postprandiale, care ameliorează durerea);
• pirozis (arsuri retrosternale);
• grețuri;
• eructații;
• sensibilitate la palparea regiunii epigastrice și para- sau supraombilicale.

Hemoragia digestivă superioară reprezintă cea mai frecventă complicație la pacienții cu ulcer gastric, însoțită de hematemeză (vărsături cu sânge), melenă (eliminarea de scaun negru, lucios, care conține sânge digerat). Alte complicații sunt perforația, stenoza, periviscerita, și potențiala malignizare (în special la ulcer gastric) a afecțiunii, ducând la cancer gastric.

Ulcer gastric – tratament și management

Tratamentul pentru ulcerul gastric are drept scop remiterea simptomatologiei și tratarea infecției cu H. pylori, alături de prevenirea complicațiilor și recividelor. Pacientului cu ulcer gastric i se prescrie de obicei medicație antiacidă, antisecretorie și citoprotectoare (care stimulează mijloacele de apărare a mucoasei gastrice). Tratamentul endoscopic se recomandă în ulcerul hemoragic și stenoza pilorică.

Gastrită și ulcer gastric – metode de diagnostic

Metodele de diagnostic pentru gastrită și ulcer gastric implică anamneza, respectiv investigarea unor parametri biochimici. Pentru a confirma diagnosticul, examenul endoscopic este cel mai relevant, putându-se certifica un diagnostic diferențial, precum și stadiul afecțiunii (acut sau cronic). Confirmarea radiologică sau endoscopică, precum și testarea H. pylori, reprezintă metodele cele mai sensibile de diagnostic. Diagnosticul diferențial presupune excluderea patologiilor de altă natură care au manifestări asemănătoare acestor două afecțiuni.

Care sunt diferențele între gastrită și ulcer gastric?

Deși au un tablou simptomatologic destul de similar, există diferențe între cele două. În esență, gastrita interesează mucoasa stomacului, care se inflamează. Pe măsură ce gastrita cronică va progresa, va produce o uzură lentă și treptată a mucoasei. De asemenea, poate duce la displazie sau metaplazie, care implică modificări ale celulelor precanceroase în celule canceroase. Boala provoacă eroziuni sau răni superficiale la nivelul mucoasei stomacului, putând duce la răni mai adânci și mai mari, deschise, numite ulcere: fie în tractul digestiv superior (ulcer gastric), fie la nivelul intestinului subțire (ulcer duodenal).

Simptomatologic, pacientul nu poate discerne corect între gastrită și ulcer gastric. Stabilirea diagnosticului diferențial se realizează după confirmarea endoscopică, investigațiile biochimice, eventual biopsie. Examenul histopatologic este recomandat pentru a se aprecia morfologia și structura țesutului, iar coprocultura este necesară pentru a infirma sau confirma prezența bacteriei H. pylori. În funcție de rezultatele investigațiilor, medicul specialist va stabili un diagnostic specific. Instaurarea precoce a tratamentului este esențială pentru a putea fi prevenite complicațiile asociate progresării și cronicizării afecțiunii diagnosticate.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

https://www.mygidocs.com/diseases-conditions/peptic-ulcer-disease-gastritis/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK544250/
https://www.bumrungrad.com/en/health-blog/june-2019/gastritis-and-peptic-ulcer-disease
Syllabus – Esențialul în gastroenterologie (Anca Trifan et al.)

Andrei Cioată