Alergia la polen – gestionarea simptomelor

Alergiile sezoniere reprezintă o problemă publică de sănătate și, conform estimărilor, în jur de 40% dintre europeni prezintă alergie la polen sau o reacție de sensibilizare în urma contactului cu acest potențial alergen. Ca urmare a schimbărilor climatice, prelungirea perioadei sezoniere de polenizare a florilor crește și perioada de expunere a persoanelor cu alergie la polen la acest factor alergen. De asemenea, încărcătura atmosferică cu polen duce atât la o eventuală agravare a simptomelor, cât și la creșterea riscului de a dezvolta o astfel de alergie. Reacțiile alergice la acest compus natural implică un răspuns inflamator sistemic, media de imunoglobulina E.

Este important de știut că, din cauza dimensiunilor relativ mari, granulele de polen nu ar putea pătrunde în anexele toracice ale tractului respirator, principala structură afectată de acestea fiind mucoasa nazofaringiană. În schimb, există specii de plante care produc polen de dimensiuni de ordinul submicronilor, iar polenul produs de acestea poate pătrunde mult în profunzimea căilor respiratorii superioare, ducând la simptome de exacerbare a astmului bronșic, a bolii pulmonare obstructive cronice și a altor simptome de alergie la polen. Chiar dacă majoritatea reacțiilor de alergie la polen sunt relativ ușor de gestionat, există și cazuri cu manifestare deosebit de severă.

Alergi la polen – forme de manifestare și factori de risc

În ultimele decenii, s-a observat o creștere majoră a numărului de persoane cu alergie la polen. Se estimează că această tendință chiar va continua, în principal din cauza urbanizării și poluării aerului, însă și din cauza schimbărilor climatice, în special în zonele urbane. Expunerea la polen provenit de la arbori, ierburi și flori, în cazul existenței sensibilității exacerbate, ar putea cauza o gamă variată de probleme de sănătate, printre care rinita alergică și dermatita atopică. Există și cazuri în care expunerea la polen poate exacerba simptomele astmului bronșic sau ale BPOC (boala pulmonară obstructivă cronică) la persoanele susceptibile, cu alergie la polen.

Expunerea la polen se consideră a fi principala cauză a rinitei alergice la persoanele cu alergie la polen. Prevalența rinitei alergice este în continuă creștere în țările dezvoltate, afectând în jur de 10-30% dintre adulți și 20-25% dintre copii. De asemenea, studiile epidemiologice susțin și faptul că persoanele cu alergie la polen prezintă și o incidență mult mai crescută a afecțiunilor de ordin respirator (respirație șuierătoare), a afecțiunilor dermatologice (eczemă) și a afectării oculare (conjunctivită). În urma expunerii la polen, persoanele care suferă de astm bronșic sau de BPOC manifestă frecvent o exacerbare acută a simptomelor patologiei subiacente.

Principalele simptome pe care o persoană cu alergie la polen le poate manifesta sunt, dar nu se limitează la, următoarele:

• congestie nazală;
• rinoree;
• epifora, prurit intens la nivelul ochilor și înroșirea acestora;
• epifora;
• tuse, strănut;
• inflamarea și înroșirea pielii;
• mâncărime la nivelul gâtului și nasului;
• persoanele cu alergie la polen care, involuntar sau nu, consumă polen, manifestă simptome gastrointestinale: greață, vărsături, dureri abdominale;
• exacerbarea simptomelor asociate astmului bronșic și bolii pulmonare obstructive cronice.

O persoană dezvoltă alergie la polen în momentul în care sistemul imunitar reacționează printr-o reacție exacerbată la aceste particule în esență inofensive. El va produce anticorpi, iar reacția alergică este mediată de IgE, care, acționând în mod specific, stimulează protecția de histamină, o substanță care promovează inflamația. De fapt, este cunoscut că mecanismul reacției alergice, inclusiv cel aferent cazurilor de alergie la polen, este mediat de histamină, acesta fiind motivul pentru care administrarea de antihistaminice reprezintă terapia de primă linie în astfel de cazuri. Există și o serie de factori de risc care par a presupune o persoană la alergie la polen:

• istoricul medical care include alte tipuri de alergii sau afecțiuni respiratorii;
• predilecția spre atopie;
• predispoziția genetică, certificată prin studii observaționale care indică o incidență mare în rândul familiilor în care cel puțin un membru are alergie la polen;
• desfășurarea activităților zilnice într-un mediu în care constant sunt vehiculați alergeni mai ales pe cale aeriană (grădini botanice, curățătorii industriale, grădini zoologice și altele);
• expunerea constantă la iritanți chimici poate exacerba simptomele de alergie la polen.
• fumatul pasiv sau activ;
• se observă o incidență mai mare de alergie la polen la copiii ai căror mame consumă tutun pe parcursul sarcinii și/sau în primul an de viață.

Cazurile raportate de alergie la polen sunt mult mai frecvente în societatea actuală. Acest lucru s-ar putea datora parțial standardelor din ce în ce mai ridicate de igienă și faptului că unele boli și infecții, cândva obișnuite în copilărie, sunt mai puțin frecvente acum. Drept urmare, sistemul imunitar nu este îndeajuns de „bine antrenat” pentru a percepe aceste particule drept inofensive.

Alergie la polen – metode de tratament și gestionare a simptomelor

Persoanele cu alergie la polen pot doar să apeleze la alternative terapeutice eficiente doar când vine vorba de ameliorarea simptomelor și gestionarea acestora. Terapiile actuale includ:

• Administrarea de antihistaminice;
• Administrarea de steroizi (corticosteroizi);
• Utilizarea cromonilor (stabilizatori ai mastocitelor, principalele celule efectoare în reacțiile alergice);
• Antagoniști ai receptorilor de leucotriene (mediatori ai proceselor de inflamație);
• Picături și spray-uri nazale cu efect decongestionant.

Există și alternative non-farmaceutice, cum sunt spray-urile nazale cu soluție salină, spălăturile nazale (irigarea nazală), utile pentru ameliorarea simptomelor rinitei alergice. Cu toate acestea, alternativele non-farmaceutice pentru simptomele de alergie la polen nu sunt la fel de eficiente precum cele incluse în farmacoterapia standardizată.  

O abordare relativ nouă în cazurile de alergie la polen (sau orice alt tipuri de alergii) o reprezintă imunoterapia alergen-specifică, cunoscută ca și imunoterapie de sensibilizare, care poate ajuta la reducerea semnificativă pe termen lung a stării de hipersensibilitate la alergeni, fiind deosebit de eficientă și la persoanele cu alergie la polen. Ca și în cazul vaccinurilor, această abordare de tratament implică expunerea periodică persoanelor alergice la cantități mici de alergen specific. În caz de alergie la polen, expunerea se face la intervale regulate: fie prin injectarea alergenului sub piele, fie prin plasarea acestuia sub limbă. Imunoterapia alergen-specifică are o durată de aproximativ trei ani până ajunge să aibă rezultatele dorite.

Alergie la polen – metode de prevenție

Specialiștii sunt de părere că este aproape imposibilă evitarea polenului în sezonul de înflorire și polenizare. Cu toate acestea, riscul de a dezvolta simptome de alergie la polen poate fi redus prin abordarea unor practici simple, dar care s-ar putea dovedi eficiente, cum ar fi:

• Se vor închide ferestrele pe întreg parcursul zilei și nopții, astfel încât particulele de polen să nu pătrundă în locuință. Vehicularea aeriană a polenului este mult mai mare atunci când există curenți de aer și după furtuni, crescând riscul de a suferi de alergie la polen.
• Se vor purta ochelari și mască de protecție, pentru a reduce riscul ca particulele de polen să pătrundă în ochi sau în cavitatea nazală și bucală, provocând simptome de alergie la polen.
• Se vor reduce, pe cât posibil, plimbările și drumețiile în zone în care există o densitate mare de plante aflate în sezonul de polenizare (parcuri, grădini botanice, rezervații naturale).
• Tratamentul pentru alergii se va începe anterior începerii sezonului polenizării. Majoritatea tratamentelor pentru alergii funcționează cel mai eficient atunci când sunt administrate sub această formă, dar doar după confirmarea medicului specialist.
• Se vor limita, pe cât posibil, activitățile în aer liber, reducându-se implicit și riscul expunerii la factorul care cauzează alergie la polen.
• Se vor aerisi încăperile folosindu-se aparate de aer condiționat cu filtrare HEPA.
• Se recomandă spălarea corpului și părului de fiecare dată după ieșirile în aer liber, deoarece polenul ar putea ajunge pe așternuturi și, în timpul somnului, ar putea fi ingerat sau inhalat.
• Se va spăla lenjeria de pat cel puțin o dată pe săptămână.
• Se vor usca hainele folosind un uscător amplasat în interior, nicidecum în aer liber.
• Se recomandă utilizarea unui purificator de aer sau a unui dezumidificator, pentru a reduce simptomele de alergie la polen.
• Se vor purta întotdeauna asupra persoanelor cu alergii antihistaminice și alte medicamente eficiente în managerierea simptomelor.

În țări precum Germania, de exemplu, 1 din 4 persoane suferă de alergie la polen. De cele mai multe ori, condiția se manifestă înainte de vârsta de 20 de ani. Uneori, persoanele cu alergie la polen pot deveni alergice la anumite alimente după o anumită perioadă, fenomen cunoscut sub numele de „reactivitate încrucișată”. Cazurile severe pot crește probabilitatea de a dezvolta alte afecțiuni medicale, cum este sinuzita. Totuși, cele mai multe cazuri de alergie la polen implică simptome relativ ușor de gestionat, care nu ridică urgență medicală.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9672409/
2. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1438463922000347?via%3Dihub
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4803804/
4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279488/
5. https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/pollen-allergies
6. https://aafa.org/allergies/types-of-allergies/pollen-allergy/
7. https://www.healthline.com/health/allergies/pollen
8. https://www.healthdirect.gov.au/pollen-allergy

Sursa foto: Shutterstock

Andrei Cioată