Hidrocefalia sau excesul de lichid cefalorahidian

Hidrocefalia apare în urma acumulării de lichid în cavitățile (ventriculii) creierului. Excesul de lichid cefalorahidian influenţează mărirea ventriculilor. Aceste cantităţi în exces pot deteriora ţesuturile creierului, afectând o varietate de funcţii. Hidrocefalia poate apărea la orice vârstă, însă este mai întâlnită la nou-născuţi şi la adulţii peste 60 de ani. Pentru o recuperare cât mai bună, afecţiunea trebuie să fie diagnosticată timpuriu.

Cum apare hidrocefalia în cazul copiilor

Cantitatea de lichid cefalorahidian poate crește din cauza unui blocaj care împiedică circulaţia normală a acestuia, a capacității scăzute a vaselor de sânge de a absorbi lichidul sau din cauza producerii unei cantități prea mari de lichid cefalorahidian. Un volum mare de lichid cefalorahidian pune prea multă presiune pe creier, determinând deteriorarea ţesutului cerebral. În unele cazuri, hidrocefalia apare din cauza unei anomalii genetice sau a infecţiilor contractate de mamă în timpul sarcinii. Această afecţiune poate apărea și la sugari sau la copiii mai mari din pricina infecţiilor care afectează sistemul nervos central, precum meningita.

Rolul lichidului cefalorahidian

Hidrocefalia este cauzată de un dezechilibru între cantitatea de lichid cefalorahidian care se produce și cantitatea care este absorbită în sânge. Lichidul cefalorahidian joacă un rol important în funcționarea corectă a creierului.

Protejează ţesutul nervos de leziuni şi traumatisme;
Transportă substanțele medicamentoase, hormonii şi substanţele nutritive;
Elimină reziduurile metabolice prin bariera hematoencefalică.

Hidrocefalia, semne şi simptome

În general, instabilitatea și pierderea echilibrului sunt principalele simptome ale hidrocefaliei cu care se confruntă adulţii. Pacienţii se deplasează lent, susţinerea echilibrului fiind dificilă pentru aceştia. De semenea, unii dintre ei se confruntă cu incontinența urinară. Pe de altă parte, semnele timpurii ale hidrocefaliei la sugari includ o creștere rapidă a circumferinței capului, convulsii, vărsături, somnolență excesivă, scăderea apetitului, tonus slab, forţă musculară scăzută. Copiii mai mari pot prezenta durere de cap, spasm muscular, iritabilitate, stare de somnolenţă, pierderea echilibrului, vărsături, greaţă.

Hidrocefalia, complicaţii şi factori de risc

Dacă hidrocefalia a apărut imediat după naștere, aceasta poate duce la dizabilități fizice şi cognitive. Dacă afecţiunea este tratată imediat, nu vor apărea complicaţii. În cazul adulţilor care prezintă probleme legate de memorie sau alte dizabilităţi, recuperarea este puţin probabilă. Apariţia complicațiilor depinde de prezenţa altor afecţiuni medicale, de gravitatea simptomelor iniţiale şi de administrarea la timp a tratamentului. Specialiştii sunt de părere că diverse probleme de sănătate contribuie la declanşarea hidrocefaliei în cazul adulţilor, precum leziuni sau tumori la nivelul creierului sau măduvei spinării, sângerări din cauza unui accident vascular cerebral sau a unui traumatism cranian.

Cum se poate diagnostica hidrocefalia

În cazul copiilor, medicul specialist va efectua un examen fizic, prin intermediul căruia va verifica reflexele copilului şi va măsura circumferinţa craniului. În astfel de cazuri, se utilizează şi investigaţiile imagistice precum CT-ul, RMN-ul şi ecografia. RMN-ul este folosit pentru identificarea cantităţii în exces a lichidulului cefalorahidian. În plus, ecografia poate detecta hidrocefalia înainte de nașterea bebeluşului, dacă procedura este efectuată în timpul controalelor prenatale de rutină. Tomografia computerizată generează imagini transversale ale creierului. Examinarea este nedureroasă și rapidă, însă pentru acest test copilul trebuie să rămână nemişcat. În astfel de cazuri, medicul poate administra un sedativ uşor.

Tratamentul previne deteriorarea creierului

Hidrocefalia poate fi fatală dacă nu este tratată. Scopul tratamentului este de a preveni deteriorarea creierului și implică restabilirea fluxului normal de lichid cefalorahidian. Cea mai utilizată metodă de tratament este inserţia chirurgicală a unui sistem de drenaj, numit şunt. Şuntul este un sistem de drenaj alcătuit dintr-un tub lung cu o supapă. Supapa reglează fluxul lichidului. Implantul este permanent şi trebuie monitorizat în mod regulat. O altă metodă este ventriculostomia endoscopică a ventriculului III. Aceasta este o intervenţie chirurgicală prin intermediul căreia medicul realizează o gaură între ventriculi pentru a drena lichidul cefalorahidian.

Surse: healthline.com; mayoclinic.org; msdmanuals.com; aans.org