Hipertermie – cauze, simptome și tratament. Primul ajutor în caz de hipertermie

Prin hipertermie se înțelege creșterea anormală a temperaturii corpului peste valoarea normală, care este de aproximativ 37°C. Este foarte important să nu se facă confuzie între hipertermie și febră – chiar dacă ambele fenomene descriu creșterea temperaturii corpului, febra reprezintă un răspuns fiziologic normal al sistemului imunitar. Starea de hipertermie, în schimb, este deseori cauzată de factori externi, cum ar fi insolația, efortul fizic intens, expunerea prelungită la razele soarelui. În mod obișnuit, este vorba despre combinația între temperatura și umiditatea crescută și practicarea de exerciții fizice intense, prelungite, în astfel de condiții de mediu.

Hipertermia apare ca urmare a incapacității organismului de a-și asigura termoreglarea optimă. În condiții normale, temperatura corpului este menținută prin mai multe mecanisme, cum ar fi transpirația. Totuși, dacă umiditatea aerului este de peste 75% iar temperaturile exterioare sunt mari, aceste mecanisme de termoreglare devin deficitare. Alte mecanisme de termoreglare, cum ar fi conducția și convecția, nu reușesc să elimine eficient căldura din organism în cazul în care temperatura din afara corpului o depășește pe cea din interiorul corpului. Prin urmare, va crește foarte mult riscul de hipertermie, mai ales în cazul în care există și anumiți factori prezenți.

Hipertermie – cauze și factori de risc

Hipertermia apare atunci când mecanismul fiziologic de termoreglare devine ineficient, de cele mai multe ori din cauza unor fenomene precum:

• Producția metabolică excesivă de căldură (efortul fizic, cu degajare de căldură);
• Temperatura și umiditatea exterioară crescute;
• Afectarea mecanismelor prin care se asigură termoreglarea.

În cele din urmă, combinația dintre acestea va duce la hipertermie. În cazurile foarte severe, se poate ajunge chiar ca temperatura corpului să depășească 40°C (șocul termic). Hipertermia mai poate fi numită și „insolație”; clinic, se disting două tipuri de insolație – clasică sau hipertermie de efort.

Hipertermie de efort

Efortul fizic semnificativ și prelungit în condiții de temperatură și umiditate ridicată duce și la producerea excesivă de căldură (întrucât contracția musculară se realizează cu degajare in vivo de căldură). Pe lângă căldură, umiditatea aerului reduce eficiența mecanismelor fiziologice prin care se asigură termoreglarea – transpirația și dilatarea vaselor de sânge din piele. Într-un astfel de caz, alți factori – cum ar fi aportul insuficient de apă, consumul de alcool, lipsa ventilației – vor agrava fenomenul de hipertermie de fort. Aproape toate cazurile de hipertermie de efort se înregistrează la atleți și persoane care practică exerciții fizice intense la temperaturi ridicate.

Hipertermie clasică

Descrie cazurile în care hipertermia apare în absența efortului. Afectează în special persoanele în vârstă și cele tinere. La vârstnici, în special, riscul crește din cauza anumitor tratamente, cum ar fi cele anticolinergice, antihistaminice și diuretice, care reduc vasodilatația și transpirația. În astfel de situații, toleranța organismului la temperatura ridicată a mediului este redusă, chiar și în condiții de repaus. Valurile de căldură duc, deseori, la o creștere semnificativă a cazurilor de hipertermie clasică, în special în rândul persoanelor în vârstă și a celor infirme. În aceste cazuri, principalii factori de risc îi reprezintă imobilizarea la pat și lipsa unui îngrijitor.

Administrarea anumitor medicamente poate duce la producție internă excesivă de căldură. Spre exemplu, multe medicamente psihotrope (cum ar fi ISRS, IMAO) și antidepresivele triciclice, pot provoca hipertermie. Sindromul serotoninergic este o reacție adversă rară la un supradozaj cu aceste medicamente sau la utilizarea simultană a mai multora. Pe de altă parte, și sindromul neuroleptic este o reacție neobișnuită la agenții neuroleptici. Drogurile recreative (amfetamine și cocaină, PCP, LSD, MDMA) pot provoca hipertermie. Alte tratamente medicamentoase care pot crește riscul de hipertermie includ: diuretice, anticolinergice, beta-blocante sau stimulente.

Hipertermie – simptome și manifestări clinice

În caz de hipertermie, vorbim despre o creștere a temperaturii corpului peste valoarea de 38,3°C (însă în absența unei infecții). Persoanele cu această stare patologică vor prezenta anomalii ale semnelor vitale, care includ o temperatură centrală crescută a corpului (pielea poate fi deosebit de fierbinte la atingere), fără transpirație, creșterea frecvenței cardiace și respiratorii, creșterea pulsului. Alte semne pot fi letargia, slăbiciunea, greață, vărsături, amețeli, înroșirea feței. În caz de hipertermie clasică, pielea este deseori fierbinte și uscată, fără transpirație. Pe de altă parte, la persoanele cu insolație de efort, transpirația este prezentă (mai ales după încetarea efortului).

Tratament hipertermie

În primă instanță, gestionarea cazurilor de hipertermie presupune asigurarea protecției cât mai adecvate a căilor respiratorii și circulatorii. Răcirea rapidă a corpului este pilonul de bază, și se poate face prin mai multe moduri. Imersia în baia de gheață este cea mai eficientă metodă de a reduce temperatura centrală a corpului. Alte metode includ aplicarea pachetelor cu gheață (mai ales în zona inghinală sau axilară), răcirea folosind un ventilator cu soluție salină rece pe pielea persoanei cu hipertermie. Rehidratarea este esențială. Temperatura corpului se măsoară în mod constant, folosindu-se o sondă rectală sau esofagiană. Măsurile de răcire se opresc la 38-39°C.

Primul ajutor în caz de hipertermie

Întrucât hipertermia netratată poate evolua spre complicații semnificative, inclusiv comă și, în unele cazuri, chiar deces, este foarte important să se intervină cât mai rapid. Serviciile medicale de urgență sunt în măsură să gestioneze cât mai eficient astfel de situații. Totuși, acordarea unui prim ajutor cât mai adecvat poate face o diferență semnificativă în astfel de situații. În cazul în care sunteți martorii unui astfel de eveniment, se recomandă în primul rând apelul la serviciile medicale de urgență și, mai apoi, următoarele:

• mutarea persoanei într-un loc cât mai umbrit, răcoros sau, în cazul în care este posibil, care dispune de aer condiționat;
• îndepărtarea excesului de haine;
• aplicarea compreselor reci (care pot fi reprezentate și de pungi cu legume congelate), mai ales la nivelul frunții, gâtului, la nivel axilar și inghinal;
• folosirea unui evantai sau a altor obiecte care pot ajuta la răcirea persoanei respective;
• stropirea persoanei cu apă rece;
• dacă persoana este conștientă și poate bea, i se vor oferi băuturi reci (apă sau izotonice), și nu băuturi alcoolice sau cofeină;
• semnele vitale (pulsul, respirație și starea de conștiență) vor fi monitorizate constant. Dacă persoana se simte amețită, se recomandă așezarea ei pe spate, cu picioarele ușor ridicate;
• se recomandă încercarea de a vorbi în permanență cu persoana respectivă. În cazul în care încearcă să se ridice, va fi încurajată să rămână acolo până la sosirea echipajului medical.

Dacă nu se intervine rapid în caz de hipertermie, există un risc foarte mare de sechele asociate. Acordarea eficientă a primului ajutor poate face diferențe foarte mari privitoare la prognosticul asociat acestui fenomen patologic.

Referințe bibliografice:

1. Hifumi T, Kondo Y, Shimizu K, Miyake Y. Heat stroke. J Intensive Care. 2018 May 22;6:30. doi: 10.1186/s40560-018-0298-4. PMID: 29850022; PMCID: PMC5964884. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5964884/;
2. Morris A, Patel G. Heat Stroke. [Updated 2023 Feb 13]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537135/;
3. Garcia CK, Renteria LI, Leite-Santos G, Leon LR, Laitano O. Exertional heat stroke: pathophysiology and risk factors. BMJ Med. 2022 Oct 11;1(1):e000239. doi: 10.1136/bmjmed-2022-000239. PMID: 36936589; PMCID: PMC9978764. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9978764/;
4. Rublee C, Dresser C, Giudice C, Lemery J, Sorensen C. Evidence-Based Heatstroke Management in the Emergency Department. West J Emerg Med. 2021 Feb 26;22(2):186-195. doi: 10.5811/westjem.2020.11.49007. PMID: 33856299; PMCID: PMC7972371. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7972371/.