Incursiuni in lumea drogurilor – cocaina

Rezumat: 

Cocaina este una din cele mai vechi si mai folosite substante stupefiante. Consumul de droguri reprezinta una din cele mai mari probleme ale secolului nostru deoarece pune in pericol insasi integritatea societatii. Prin alterarea comportamentului si a personalitatii indivizilor, sunt perturbate raporturile sociale dintre acestia creându-se premisele instalarii haosului si anarhiei. Pe de alta parte, dependenta de droguri, ii face pe consumatori vulnerabili la abuzuri si exploatare fizica din partea elementelor infractoare specializate in acest sens. Cunoasterea contextului istoric in care s-a dezvoltat utilizarea ei, a mecanismului de actiune farmacologic, a manifestarilor caracteristice dependentei precum si a riscurilor, constituie elemente esentiale pentru reusita masurilor de preventie.

Abstract: 

Cocaine is one of the oldest and most used drugs. Drug consumption represents one of the greatest problems of our century because it endangers the integrity of Society itself. By altering the behavior and personality of individuals, it disrupts the social relationship among them, crating the right conditions for chaos and anarchy. On the other hand, drug addiction makes users vulnerable to physical exploitation and abuse from other criminal groups. Knowing the historical background of cocaine use, the pharmacological mechanism of action, the specific manifestations and risks of using this drug, are fundamental elements for the success of prevention measures.

Introducere

Cocaina este un drog natural, energizant, euforizant, originar din America de Sud, fiind unul dintre cele mai raspândite droguri care produce o puternica dependenta psihica utilizatorului.

Nivelul consumul actual a stârnit o mare ingrijorare datorita potentialului ridicat de a induce modificari de personalitate, alterari cognitive si fenomene psihotice. Din aceste motive, legislatia nationala si internationala incrimineaza consumul acestei substante, stabilind pedepse care incep de la privare de libertate câtiva ani, pâna la pedeapsa capitala in tari precum China sau Filipine.

Denumiri  Coke, Zapada, Alba, Base, Crack, Regina Alba, Rocas, Praf de stele, Fulg, Piatra.

Definitie

Cocaina (benzoica-metil-ecgonina) este un alcaloid tropanic cristalin, care se obtine din frunzele arbustului de coca (Eritroxylon coca). Este un stupefiant cu efect stimulant puternic al sistemului nervos central.[4][5][9][12]

Consideratii istorice

Proprietatile cocainei sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri, ea fiind extrasa din planta de coca numita si „ Arborele divin”. Inca dinainte de inventarea metodelor de extractie, frunzele acestei plante erau mestecate de catre populatiile originare din America de Sud. [8][10]

Momentul de debut al folosirii acestei plante este putin cunoscut, dar urmele de natura organica identificate in recipientele ceramice din America de Sud demonstreaza faptul ca mestecarea frunzelor de coca era un obicei cultural larg raspândit inca dinaintea intemeierii Imperiului Incas si ca efectele asupra tonusului psiho-afectiv si asupra comportamentului erau foarte apreciate de catre poporul amerindian.[8][10]

Potrivit unei legende locale, planta a fost inmânata poporului sarac de catre copiii Soarelui, ajungând sa fie folosita in timpul ritualurilor religioase funerare cu scopul de a facilita comunicarea dintre om si divinitate. Debarcarea spaniolilor, in secolul al XV-lea a gasit Imperiul Incas in plin declin. In timpul acela frunzele de coca mai erau folosite doar de catre elitele conducatoare din punct de vedere politic si de catre reprezentantii structurilor clericale.

La inceput conquistadorii au interzis folosirea acestora considerându-le o bariera in calea convertirii la crestinism, dar de-a lungul timpului, spaniolii incep sa inteleaga potentialul noii plante, ceea ce duce la folosirea ei drept recompensa a bastinasilor pentru munca acestora prestata in conditii precare si ca moneda de schimb pentru asigurarea stabilitatii sociale. [8][10]

Folosirea arbustului se extinde in Europa incepând cu anii 1750, secolul al XVI –lea, odata cu aducerea primilor arbusti pe continent de catre exploratori alaturi de ceai, cafea, tutun dar spre deosebire de acestea, popularitatea frunzelor de coca a evoluat mai lent datorita dificultatilor de conservare pe perioada transportului ceea ce ducea adesea la alterarea frunzelor si implicit la scaderea eficacitatii lor.[8][10]

In1859 farmacistul german Albert Neimann reuseste sa izoleze componentii activi din frunzele de coca, drept consecinta in urmatoarele decenii cocaina ajunge sa fie extrem de pretuita fiind recunoscuta ca un simbol al medicinii moderne. In secolul al XIX-lea chimistul Angelo Mariani creeaza „Vinul Bordeaux”, bautura realizata pe baza vinului Bordeaux clasic imbogatit cu extract de coca, acesta având un succes colosal, drept urmare primind medalia de aur din partea Vaticanului. Figuri proeminente ale momentului cum erau Suveranul Pontiful Leon al XII-lea, scriitorul Jules Verne, parintele psihanalizei Sigmund Freud si inventatorul Thomas Edison recomandau utilizarea terapeutica a cocainei si aprobarea acesteia ca si componenta a bauturii  Coca-Cola  (inventata de catre farmacistul John Pemberton) ce se promova singura ca fiind „bautura care inlatura oboseala” (Intre timp Coca – Cola a inlocuit cocaina cu cafeina). [8][10][14]

Din anul 1879 cocaina este folosita in mod empiric la tratamentul pacientilor dependenti de morfina. In acelasi an Vassili von Anrep din Würzburg descopera efectul analgezic al cocainei. Cocaina pura a fost izolata in München in anul 1923 de laureatul premiului Nobel Richard Willstätter.

In 1884 Sigmund Freud a publicat un articol referitor la calitatile de potential anestezic local ale cocainei, bazându-se pe informatiile din prospectele firmelor farmaceutice in care se afirma ca drogul poate fi folosit in tratarea dependentei de morfina si alcool. Studiile secolului urmator au confirmat ipoteza lui Freud. Acesta nu credea ca si cocaina poate provoca dependenta. Desi drogul era bine vazut la vremea aceea, de la sfârsitul secolului, a inceput sa devina tot mai clar faptul ca folosirea lui poate avea urmari extrem de nocive.

Freud insusi a incercat sa puna in valoare valentele terapeutice ale cocainei, tratându-si cu ea un prieten morfinoman si ajungând chiar el in pragul dependentei ireversibile de cocaina. In mai putin de un an, prietenul a inceput sa resimta manifestarile intoxicatie si la scurt timp a murit. Freud nu a putut renunta la consumul de cocaina timp de câtiva ani, dar a inceput sa publice constatarile personale cu privire la efectele negative ale consumului de droguri.[5] [14]

Lista afectiunilor considerate a fi vindecabile cu ajutorul cocainei, lista alcatuita de personalitati medicale ale deceniilor opt si noua ale secolului al XIX-lea, este cu adevarat impresionanta si lasa a se intelege faptul ca planta de coca este un drog miraculos care poate vindeca orice, inclusiv sifilisul.

Anumite cercetari experimentale au evidentiat faptul ca planta de coca putea fi un bun anestezic, in special in cazurile de chirurgie oculara, dar efectele secundare erau atât de nocive si imprevizibile incât folosirea sa a fost scoasa in afara legii de catre majoritatea guvernelor lumii.  [8][10][14]

Anterior anului 1960, cocaina nu era intens folosita in Statele Unite, utilizarea drogului fiind interzisa, atât in domeniul medical, cât si in scop recreativ inca din anul 1914. In ultima jumatate a secolului XX, pe fondul raspândirii curentului hippie, evolutia consumul de droguri a capatat proportii explozive, in special in SUA si Europa de Vest.[10][17]

Locuitorii din muntii Anzi folosesc si in prezent frunzele de coca pentru efectul stimulant. Ei le amesteca frecvent cu var sau cenusa si se spune ca pot merge zile intregi fara sa le fie foame sau sa se simta obositi.

Cocaina, mecanism de actiune

Pentru a resimti o senzatie cum ar fi cea de durere, informatia nociceptiva este preluata de receptori, condusa pe caile aferente de la un nerv la altul sub forma de impulsuri pâna la creier, unde este procesata si interpretata corespunzator si de unde este elaborata o comanda de raspuns care coboara tot sub forma unor impulsuri electrice, pe caile eferente, catre organele efectoare.[4]

Cocaina perturba aceasta transmitere a informatiei la nivelul jonctiunilor interneuronale. Ea actioneaza printr-un mecanism de tip neurosimpatomimetic, inhibând recaptarea noradrenalinei si altor neuromediatori la nivelul fantelor sinaptice, determinând intensificarea tonusului adrenergic.[4][9][17]

Consum, efecte, reactii adverse

Cocaina poate fi inghitita, inhalata pe nas (prizata), fumata sau injectata.

Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), in doze mici si fenomene de intoxicatii, in doze mai mari. Atunci când este inhalata pe nas, praful de cocaina ajunge prin nari la mucoasa nazala si de aici se absoarbe in sânge.[2][15][17]

Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si plagilor, fiind folosita in trecut ca anestezic local de suprafata. Astazi, in acest scopt sunt utilizati derivati sintetici ai ei ce prezinta risc mai redus de farmacodependenta. [1][2][7][15]

Efectele cocainei pot fi remarcate imediat dupa consum si dispar in 20-30 de minute de la folosire. Latenta pâna la aparitia efectului este minima la administrarea injectabila si maxima la cea orala. Dozele mici de cocaina (sub 100mg) provoaca un sentiment euforizant de fericire caracterizat prin:

• energie crescuta cu siguranta de sine si senzatia de a fi apt pentru eforturi fizice deosebite;
• hiperexcitabilitate la stimuli sonori si vizuali;
• hipertermie;
• logoree;
• intensificarea activitatii mintale;
• scaderea poftei de mancare;
• scaderea nevoii de somn;
• tahicardie si hipertensiune pe fond de vasoconstrictie;
• dilatarea anormala a pupilelor cu imobilizarea irisului.

Extazul (15-30 minute) este urmat de o depresie profunda manifestata prin:

• irascibilitate, panica, agresivitate, senzatie de persecutie;
• agitatie si anxietate;
• oboseala psihica;
• dorinta de administrare a unei noi doze.

Imediat dupa doza pot surveni uneori dureri de cap de circa o ora, tremuraturi, incapacitatea de a discrimina stimulii termici (cald/rece). [1][3][4][15]

Efectele pe termen lung pot fi reprezentate de hepatita A, B, C sau SIDA (prin intrebuintarea in comun a seringilor de unica folosinta), paranoia, infarct cerebral sau miocardic, dureri abdominale, comportament agresiv, halucinatii (care pot provoaca acte de automutilare, suicid, omor), dependenta psihica greu reversibila.[4][7][8]

La consumatorii de crack, (cocaina care se fumeaza, având la baza hidrocloritul de cocaina si care se prezinta sub forma de bile sau bastonase albe) fata de cei care consuma pudra, depresia este semnificativ mai intensa si mai profunda iar starea de violenta este mai accentuata, in timp ce la consumatoarele gravide, efectele negative asupra sanatatii fatului sunt mult mai mari.[6][7]

Efectele cocainei pot fi analizate intr-un context dual psihologic si fizio-patologic. Astfel, pe de o parte, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii randamentelor si capacitatilor fizice, iar pe de alta parte, determina cresterea obiectiva a rezistentei si a pragului maxim de solicitare, pâna la epuizarea totala a rezervelor neuropsihice. Administrarea continua de cocaina suprima nevoia de somn si inhiba centrul foamei. Senzatiile de oboseala si epuizare sunt abolite, dispozitia generala devine dominata de pozitivism iar mobilizarea se intensifica. In mod inevitabil insa, toate aceste elemente sunt sustenabile doar pe termen scurt. Reducerea ponderala, deficitul de somn cumulat, epuizarea, alterarea fizica generalizata si in final, insuficienta functionala multiorganica sunt consecintele utilizarii cronice de cocaina. In plus, nici o alta substanta nu induce o dependenta psihica atât de puternic, intr-un timp atât de scurt precum cocaina.[1][2][3][15][16][17]

Complexul de trairi psihice si fizice din timpul consumului de cocaina este caracterizat de o stare generala de euforie, de fericire supraomeneasca si de  multumire supranaturala, de un avânt al tuturor sentimentelor, precum si de un covârsitor sentiment de uniune cu lumea – concomitent cu pierderea memoriei trairilor generatoare de conflicte si probleme. De asemenea, se inregistreaza si dezinhibare, stimularea sexuala, cresterea aparenta a capacitatii de a stabili noi contacte, fantezii de grandoare si omnipotenta.[3][7]

Acest complex de trairi poate fi impartit in trei faze:

• faza euforica;
• faza de stupoare;
• faza depresiva.

Faza euforica

La administrarea prin prizare, latenta aparitiei primelor semne de euforie este relativ scurta. Consumatorii se arata dominati de fericire si buna dispozitie. Starea lor de spirit se imbunatateste progresiv, astfel incât vor inregistra o crestere a debitului verbal (logoree), urmata de intensificarea fluxului gândirii (tahipsihie). In paralel, se observa o scadere graduala a capacitatii de analiza critica, urmata de pierderea sentimentului de distantare. Contactele fizice sunt inlesnite, inhibitiile dispar, senzatia de teama este anihilata.

Utilizatorii descriu acest ansamblu de fenomene caracterizat de fericire tranzitorie si satisfactie generala ca fiind scopul urmarit al consumului.[2][6][7]

Faza de stupoare

La acest moment devin observabile cu frecventa ascendenta aprecieri eronate asupra realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii vizuale sau auditive propriu zise. Frecvent este descris un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare aberante fata de propriile trairi. Practic, cei aflati sub influenta drogului aud voci cu caracter amenintator si cicalitor. Adesea au senzatia ca toti cei din jur vorbesc doar despre ei si ca cele mai intime informatii legate de ei constituie subiect de dezbatere publica (complexul persecutiei). [3]

Unii dintre consumatori prezinta in acest stadiu si tulburari psihotice. Astfel, ei descriu halucinatii tactile sau mixte in cadrul carora simt prezenta unor viermi zvârcolindu-se pe sub piele sau a altor vietati minuscule pe suprafata pielii lor; uneori, ei le si „vad”(microzoopsie). In consecinta, se vor scarpina puternic si isi vor autoinduce leziuni cutanate.[3][4][5]

Faza depresiva

Acest stadiu, se manifesta in special cu oboseala prin epuizare (consecinta a stimularii adrenergice supramaximale), pasivitate si indiferenta, presarate cu gânduri pesimiste si tendinte sinucigase. Stadiu depresiv constituie un episod periculos al consumului de cocaina, deoarece apare riscul imprevizibil si greu controlabil al suicidului, care se poate materializa brusc.[3][7][13]

Intoxicatia are 2 componente distincte. In functie de dozele la care se manifesta se cunosc socul cocainic si intoxicatia acuta cu cocaina.

Socul cocainic se caracterizeaza prin insuficienta circulatorie severa si dispnee majora ce pot surveni la cele mai mici doze. Aceste fenomene sunt similare cu cele care apar in cursul reactiilor de hipersensibilitate.

Intoxicatia acuta este exclusiv consecinta supradozarii. Intensificarea activitatii tonusului simpatic este principala caracteristica a acestei intoxicatii si se manifesta prin tahicardie, hipertensiune, midriaza, ochii sticlosi, transpiratii, hiperventilatie, congestia fetei, cresterea temperaturii corporale. Excitatia nervoasa poate duce la aparitia convulsiilor. In cele din urma survine pierderea cunostintei care, impreuna cu deprimarea respiratorie si colapsul cardiovascular duc la moartea consumatorului.[1][3][7][9][13]

Dependenta de cocaina

Pe perioada consumului se instaleaza relativ rapid fenomenul de toleranta, consecinta a down-reglarii receptorilor  adrenergici, insotit de o crestere progresiva a dozelor de la 0,1 pâna la 15 g, in cazuri izolate chiar pâna la 30 g zilnic. In afara de doza creste si ritmul administrarilor.[4][7]

Cocainismul reprezinta dependenta psihica intensa si tendinta incontrolabila de a mari doza si ritmul administrarilor, pe fondul unei dependente fizice minime. Cocainomania este comparabila cu morfinomania in ceea ce priveste efectul distructiv asupra integritatii individului.[3][5][7][15]

Fenomenele de sevraj ce apar in momentul intreruperii bruste a consumului conduc frecvent  la tentative de sinicidere, deoarece capacitatea de actiune/reactiune a individului in timpul abstinentei este mentinuta – spre deosebire de ceea ce se intâmpla in cursul sindromului de abstinenta la morfinomani.[1][3[12][17]

Riscuri particulare in ceea ce priveste cocaina

Cel mai comun mod de administrare al cocainei este prizarea. Drept urmare, mucoasa nazala va fi constant inflamata, va prezenta ulceratii si, in cazurile severe, se poate ajunge pâna la perforatii ale septului nazal, ceea ce va duce la imposibilitatea respirarii pe nas si va imprima o configuratiei specifica fetei.

In prezent cocaina se consuma de obicei in contextul politoxicomaniilor. Cel mai frecvent ea este consumata ocazional in cadrul unei narcomanii generale. Anumiti utilizatori isi injecteaza in mod constient amestecuri de cocaina si heroina, cunoscute sub denumirea de „speed-ball”. Au fost raportate insa si cazuri in care consumatorii au fost indusi in eroare in mod deliberat de catre traficanti care le-au vândut „speed-ball” in loc de cocaina pura, cu scopul de a le declansa fara voia lor si dependenta de heroina.
Folosirea cocainei pe termen lung conduce la o paleta larga de leziuni organice printre care si encefalomalacia (ramolisment cerebral).[3][6][7]

Concluzii

Consumul de droguri a devenit, in ultima jumatate a secolului XX, unul din cele mai mari pericole pentru sanatatea oamenilor la nivel global. In acest context lupta anti-drog trebuie axata pe urmatoarele coordonate:

• preventie – prin crearea si implementarea unor programe educationale de informare asupra efectelor nocive ale consumului de droguri;
• combatere – prin alocarea de fonduri sporite catre organele de control ale Statului a caror misiune este anihilarea retelelor de crima organizata si trafic de droguri;
• tratament – prin dezvoltarea, in cadrul sistemului sanitar national, a centrelor de dezintoxicare si reabilitare a persoanelor dependente de droguri.[1][3][7][13][16]

Informarea populatiei cu privire la efectele nocive ale consumului de droguri, respectiv indrumarea celor dependenti catre programele de dezintoxicare, revine si in sarcina farmacistului ca parte a rolului sau educativ in societate.

Referinte bibliografice:

1. Baconi D: Toxicomanii – note de curs, Editura Tehnoplast Company SRL; 2005:52-68;
2. Baconi D, Balalau D, Abraham P: Abuzul si toxicodependenta, Editura Medicala; 2008:125-141;
3. Balalau D, Baconi D: Toxicologie generala, Editura Tehnoplast Company SRL; 2005;
4. Cristea AN, Negres S, Marineci CD, Turculet IL, Chirita C, Brezina A, Pavelescu M, Hriscu A, Dogaru MT, Vari CE, Mogosan C, Popescu F, Cristescu C, Taralunga G.: Tratat de Farmacologie, Editia I, sub redactia Cristea AN, Editura Medicala; 2006; 240-261;
5. Dragan J: Dictionar de droguri, Editura All Beck, Bucuresti, 2005;
6. Drugescu N: Medicina legala, Editura Printech, 2001;
7. Gorun GS: Paradisuri artificiale – Toxicomaniile, Editura Viata Medicala Româneasca; 2003:100-115;
8. Gootenberg P: Cocaina, Istoria globala,1999;
9. de Gruyter W: Pschyrembel – Klinisches Wörterbuch (Dictionar clinic), Ed. 255., Berlin;
10. Karch BS: A Brief History of Cocaine. Taylor & Francis, 2005;
11. Kincses AM: Kábítószerek Szenvedélybetegségek, Editura Studium, Tg Mures; 2006:193-198;
12. Lösch H: Drogenfibel (Abecedar de droguri), Ed. 2, München 1971;
13. Mena G, Giraudon I, Alvarez E, Corkery JM, Matias J, Grasaasen K, Llorens N, Griffiths P, Vicente J: Cocaine – related health emergencies in Europe: a review of sources of information, trends and implications for service development; Eur.Addict.Res; 2013, 19(2):74-81;
14. Neimann A: Über eine neue organische Base in den Cocablättern (Intr-o noua baza organica din frunzele de coca) – Arhiva Farmaciei 153,1860;
15. Scheidt von Jürgen : Handbuch der Rauschdrogen (Manual al drogurilor stupefiante), 1989, Frankfurt;
16. Schirenberg A, van Amsterdam J, van den Brink W, Goudriaan AE: Efficacy of contingency management for cocaine dependence treatment: a review of the evidence; Curr.Drug.Abuse.Rev; 2012, 5(4):320-331;
17.  Täschner KL: Rauschmittel (Substante stupefiante), Ed. 5, Stuttgart 1985;
18.  Zehentbauer J, Steck W: Chemie für die Seele (Chimie pentru suflet), Königstein/Ts. 1986.

Marilena Teodor

farmacist in cadrul Dexter Invest SRL

Emil Stefanescu

asistent univ. dr. farm., Facultatea de Farmacie, UMF "Carol Davila", Bucuresti