Acasă » Practică medicală » Infecția cu Giardia (giardioza) – semne, simptome și modalități de tratament

Practică medicală

Infecția cu Giardia (giardioza) – semne, simptome și modalități de tratament

Giardioza este o infecție parazitară a intestinului subțire cauzată de protozoarul flagelat Giardia duodenalis (numit și Giardia intestinalis sau Lamblia intestinalis). Giardioza este una dintre cele mai frecvente parazitoze, iar infecția are loc prin contactul cu apa contaminate și principala cale de transmitere este fecal-orală. Tratamentul de primă linie este reprezentat de metronidazol (medicament cu activitate antiparazitară), dar boala este adesea autolimitată. Manifestările care descriu infecția cu Giardia duodenalis sunt în special de natură gastrointestinală, frecvent cu o diaree apoasă și flatulență excesivă. Este foarte frecventă în rândul persoanelor care călătoresc.

Giardia duodenalis este un parazit în principal al omului, dar poate fi întâlnit și la animale (de exemplu la câini, pisici, bovine și ovine). În corpul gazdei, parazitul se găsește în două forme:

forma de trofozoid (vegetativă): piriform, cu o lungime de 10-20 µ, în partea anterioară cu o ventuză lărgită (disc adeziv);
forma de chist (de rezistență): ovoidal, cu o lungime de 10-12 µ și membrană dublă, lucru care îi conferă o rezistență sporită.

Giardia duodenalis nu este considerat un agent patogen oportunist, deși se observă că infecția cu Giardia este mai frecventă la pacienții confirmați cu HIV, diabet și la cei imunocompromiși.

Infecția cu Giardia – cauze și factori de risc

Principalul agent etiologic care provoacă infecția cu Giardia este Giardia duodenalis, parazit care are un tropism special pentru intestinul subțire, în special duoden și jejun, unde se atașează folosind discul adeziv. La om, în infestările puternice, pe 1 cm² de mucoasă intestinală se localizează și până la un milion de trofozoizi. Giardiile pot fi întâlnite și în alte organe, în special în ficat, iar aici ajung pe cale limfatică. Persoanele cu giardioză elimină odată cu excrementele trofozoizi, chisturi. În mediul extern, trofozoizii sunt distruși rapid de factorii de mediu, dar chisturile rezistă la temperaturi negative, temperaturile de +20°C inactivându-le.

Transmiterea parazitului de la o gazdă la alta se face sub formă de chisturi, prin contact fecalo-oral. Acestea ajung în organismul uman odată cu alimentele, apa și chiar aerul infectat. Întrucât în stomac pH-ul este puternic acid, membrana chistului este distrusă; din fiecare chist matur și dezvoltat vor apărea doi trofozoizi. Aceștia migrează în duoden și jejun, unde se atașează ușor de celulele epiteliului intestinal (prin discul adeziv) și încep să se înmulțească printr-un proces de diviziune binară longitudinală. Formarea chisturilor are loc în intestinul subțire și colon, de unde, ulterior, vor fi eliminate la exterior odată cu excrementele gazdei, iar ciclul se reia.

Omul este considerat principalul rezervor de infecție, dar parazitul poate fi întâlnit și la diferite animale, în special la cele tinere. În ultimul timp, este acreditată ideea că omul poate transmite parazitul la animale și invers. Giardia duodenalis este un parazit ubicvist, prevalența bolii fiind mai mare în țările subdezvoltate și cele în curs de dezvoltare, în special în zonele urbane. Copiii cu vârste între 1-3 ani sunt cei mai frecvent afectați de giardioză, iar incidența parazitară poate ajunge, în cazul celor din colectivități, la 85%. Principalii factori de risc asociați cu o incidență crescută a cazurilor de giardioză sunt următorii:

consumul de apă contaminată poate duce la infecția cu Giardia;
consumul de alimente contaminate, deficitar preparate termic, duce la infecția cu Giardia;
contactul fecalo-oral cu materialul biologic care conține chisturi de Giardia duodenalis.

Infecția cu Giardia – simptome și manifestări

Boala produsă de infecția cu Giardia duodenalis se numește giardioză sau lambliază. Giardioza se prezintă cu o gamă largă de manifestări clinice, cantonate la nivelul aparatului digestiv. După aproximativ 1-3 săptămâni de la pătrunderea parazitului în organism (frecvent pe cale orală) la unele persoane apare diaree apoasă, fără mucus și sânge, însoțită de dureri abdominale și stări de flatulență excesivă și balonare. La copii, simptomele de giardioză constau în senzație acută de greață, vărsături, intoleranță la lactoză și lipsa poftei de mâncare. Infecția cu Giardia tinde să fie o boală autolimitată, iar simptomele durează circa 2-3 săptămâni.

La unele persoane (în special cele cu sistem imunitar compromis), giardioza poate progresa în forma cronică, când încep să apară în plus manifestări neuropsihice și alergice. Dintre tulburări neuropsihice fac parte insomnia, cefaleea, astenia, amețelile, tulburările de atenție, alergiile de natură respiratorie (astm, bronșită, rinofaringită), alergiile alimentare, cutanate (eczeme, dar și urticarie), oculare, malnutriție și scădere în greutate. Scaunele devin urât mirositoare și prezintă o consistență grasă, respingătoare. Boala poate fi asociată și cu deshidratarea. Există dovezi de giardioză cronică la aproximativ 5-10% dintre pacienții cu boală inflamatorie intestinală.

Simptomele extraintestinale – deși rare – de giardioză includ urticare, eritem nodos, angioedem și eczemă, artrită reactivă, disurie și implicare oftalmologică. Deshidratarea se datorează în cea mai mare parte diareei, iar în unele cazuri de giardioză au fost raportate și frecvențe de până la 8 scaune apoase pe zi. Deși infecțiile sunt în principal autolimitate, la un mic procent dintre cei afectați acestea se vor croniciza. Intoleranța la lactoză tinde să persiste mult timp, chiar și după ce celelalte simptome a dispărut. Simptomele asociate cu infecția cu Giardia sunt mai violente în rândul persoanelor imunodeficiente, la cele cu diabet și SIDA.

Infecția cu Giardia – metode de diagnostic

Diagnosticul de giardioză este pus prin evidențierea trofozoizilor sau a chisturilor patogene în materiile fecale. În faza acută a bolii, elementele parazitare sunt eliminate în mod continuu, iar în cea cronică, eliminarea lor este intermitentă, ceea ce ridică riscul unui diagnostic fals-negativ de giardioză. Pentru a a elimina această eroare, în cazurile suspecte este necesară repetarea unui examen coproparazitologie o dată la șapte zile, pe o perioadă de 4-6 săptămâni. În ultimul timp, se folosește enterotestul. Acesta constă în înghițirea unei capsule gelatinoase, enterosolubile, atașată de un fir de nylon. La nivel intestinal, capsula este solvită, iar de fir aderă trofozoizi.

După două ore, firul de nylon este scos din intestin, iar mucusul de pe el se analizează folosind un microscop, observându-se formațiunile parazitare. Testarea imunologică prin fluorescență directă (DFA) detectează proteinele organismelor intacte și se consideră a avea cea mai mare sensibilitate și specificitate. Rezultatele acestor examene se pot obține rapid, în maximum 1-2 ore. Testele imunologice rapide sunt cele mai eficiente în ceea ce privește timpul, deoarece pot fi obținute rezultate în doar 10 minute. Totuși, sensibilitatea este scăzută (risc de rezultate fals-negative), mai ales în infecția cu Giardia în care concentrația parazitului este scăzută.

Infecția cu Giardia – metode de tratament

Pentru a trata infecția cu Giardia, medicul specialist recomandat nitroimidazolul, care prezintă activitate antiparazitară. La femeile însărcinate, infecția cu Giardia se recomandă a fi tratată în perioada imediat următoare nașterii. În cazurile de absolută necesitate, se pot recomanda chiar și medicamente cum sunt paromomicina sau furazolidonul. Infecția cu Giardia necesită, pe de altă parte, și un regim alimentar special, cu evitarea alimentelor acide și bogate în grăsimi. Pot exista cazuri în care parazitul poate migra spre alte organe, ducând astfel la o serie de potențiale complicații deosebit de grave asociate cu infecția cu Giardia.

Infecția cu Giardia – posibile complicații

Infecția cu Giardia poate duce la o serie de complicații, mai ales în cazurile cronice, cum ar fi:

sindromul de colon iritabil;
sindromul oboselii cronice;
alergii alimentare;
artrită reactivă;
manifestări oculare;
urticarie, eczemă;
hipokaliemie;
hiponatremie;
anemie feriprivă;
întârzieri în creștere și dezvoltare cognitivă;
boală inflamatorie intestinală (infecția cu Giardia se observă la un număr mare de cazuri).

Infecția cu Giardia, deși de obicei este autolimitată, trebuie tratată precoce, pentru a se evita nu doar riscul de complicații, ci și transmiterea mai departe a bolii. Deși infecția cu Giardia este o afecțiune relativ comună, boala nu ar trebui tratată cu superficialitate.

Infecția cu Giardia – sfaturi pentru prevenție

Pentru a preveni infecția cu Giardia, specialiștii recomandă:

depistarea persoanelor la care se suspectează infecția cu Giardia și tratarea lor;
respectarea regulilor de igienă individuală și colectivă;
filtrarea și purificarea corespunzătoare a apei potabile. Deoarece infecția cu Giardia apare frecvent la călători, dacă există dubii asupra calității apei potabile se recomandă ca aceasta să fie fiartă timp de cel puțin trei minute, înainte de consum;
creșterea animalelor în adăposturi igienizate și tratarea celor la care se suspectează infecția cu Giardia.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!