Infectia cu virusul HPV, de multe ori asimptomatica

Virusul HPV este unul dintre cele mai comune virusuri transmise pe cale sexuala. Un foarte mare procent din populatie este infectat cu HPV. Pana acum sunt cunoscute cca 250 de tipuri de papiloma virusuri umane, dar mai bine studiate sunt în jur de 80, iar dintre acestea doar 10-15 sunt implicate în patologia canceroasa a colului uterin. În categoria infectiilor cutanate date de HPV (human papilloma virus) intra: verucile vulgare, verucile plantare, verucile plane, verucile ano-genitale (condiloma acuminata), papiloamele ?i alte tipuri de leziuni.¹

Cum se transmite virusul HPV

Virusul papiloma uman (HPV) este un virus cu transmitere sexuala. Este transmis prin contact sexual si, de asemenea, prin contact tegumentar. Cel putin 50% din oamenii activi sexual vor dobandi HPV la un moment al vietii. HPV reprezinta una din cele mai frecvente cauze de infectie cu transmitere sexuala din lume.¹HPV reprezinta un grup de virusuri care include peste 100 de tulpini sau tipuri diferite, dintre care majoritatea sunt inofensive. Peste 30 din aceste virusuri se transmit pe cale sexuala si sunt clasificate in tipuri “cu risc scazut” si tipuri “cu risc crescut”. Ele pot infecta regiunea genitala la barbati si femei.

Virusul HPV, simptome

Majoritatea oamenilor infectati cu HPV nu prezinta simptome, prin urmare nu stiu ca sunt infectati. Si elimina spontan infectia in aproximativ 6 luni. Multe femei dezvolta imunitate. Cel putin 50 % din barbatii si femeile sexual activi dobandesc infectia HPV genitala la un moment dat in viata. La varsta de 50 ani, cel putin 80 % din femei prezinta infectie genitala HPV dobandita.

Virusul HPV, tipuri

Unele tipuri de HPV cauzeaza condiloame tegumentare comune (veruci), localizate la nivelul mainilor si talpilor picioarelor. Aceste tipuri de HPV nu produc condiloame genitale . Tipurile HPV “cu risc crescut” pot cauza modificari ale testului Babes-Papanicolau. Ele pot conduce, de asemenea, la displazie cervicala si cancer al colului uterin. HPV tipurile 16 si 18 cauzeaza aproximativ 70% din cancerele de col uterin.²Tipurile HPV “cu risc scazut” pot cauza anormalitati usoare ale testului Papanicolau sau condiloame genitale.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a concluzionat urmatoarele:

anumite tulpini ale HPV produc cancer de col uterin (cancer cervical);
tulpinile HPV prezente cel mai frecvent in leziunile precanceroase ale colului uterin si in cancerul de col uterin sunt tipurile 16 si 18;
alte tulpini HPV cu potential malign (canceros) crescut sunt tipurile 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58 si 68.Infectia HPV netratata poate conduce la displazie cervicala si cancer de col uterin. Virusul se cantoneaza in piele sau mucoase si, de regula, este asimptomatic.

Cum se dezvolta infectia cu virusul HPV

In infectia cu HPV cu risc scazut, pacienta prezinta leziuni vizibile, denumite condiloame genitale (vegetatii veneriene, condylomata accuminata). Acestea sunt leziuni moi, nedureroase, umede, rozalii, ce se prezinta ca o carne crescuta pe piele, de regula in regiunea genitala. Pot fi denivelate sau plate, unice sau multiple, mici sau mari, uneori conopidiforme. Pot fi localizate la nivelul vulvei, in interiorul vaginului, in jurul anusului, pe colul uterin sau regiunea inghinala. Condiloamele genitale sunt foarte contagioase. Ele se pot dobandi in timpul actului sexual cu un partener infectat, de asemenea in timpul contactului tegumentar cu o persoana infectata. Aproximativ doua treimi din persoanele care au contact sexual cu un partener care prezinta condiloame genitale pot dezvolta condiloame, de regula in decursul catorva saptamani sau luni sau pot sa nu apara deloc. La femei, condiloamele se localizeaza in exteriorul si interiorul vaginului, la nivelul colului uterin. ³

Infectia cu virusul HPV, factori de risc

Infectia cu HPV cu risc crescut poate coduce la modificari precanceroase la nivelul colului uterin (displazia de col uterin). Netratata mai multi ani, infectia cu HPV cu risc crescut determina cancer genital. Dobandirea tipurilor de HPV care produc displazie cervicala si, mai tarziu, cancer de col uterin se face, de asemenea, exclusiv pe cale sexuala. Infectia cu aceste tipuri de HPV cu risc crescut este, de regula, asimptomatica sau poate produce asa-numita “rana pe col” (cervicita).

Majoritatea persoanelor active sexual pot dobandi HPV. Sunt considerati insa factori de risc urmatorii:

debutul vietii sexuale la o varsta precoce (sub 18 ani);
parteneri sexuali multipli;
relatii cu un partener sexual care a avut multipli parteneri.

Cum poate fi prevenita infectia

Din punct de vedere al preventiei, in cazul HPV, nici prezervativul nu ofera protectie sigura si eficienta. Infectia HPV poate aparea in regiunile genitale feminine si masculine care sunt sau nu acoperite de prezervativ. Cu toate acestea, este cert faptul ca utilizarea consecventa a prezervativului determina o rata mai scazuta a cancerului de col uterin, boala asociata cu infectia HPV.⁴In urma unui contact genital, te poti infecta cu virusul HPV. Acesta poate fi eliminat spontan din organism datorita imunitatii organismului sau poate persista in organismul tau. Persistenta virusului in organism poate produce modificari celulare moderate sau severe si, ulterior, cancer de col uterin. Condiloamele genitale (vegetatii, veruci, condyloma acuminata) evolueaza rar catre cancer.⁴

Cele mai frecvente tipuri de infectii cu virusul HPV

Tipurile comune de HPV sunt considerate tulpinile HPV 6, 11, 16 si 18.
HPV 16 si HPV 18 cauzeaza aproximativ 70% din cazurile de cancer de col uterin (cancer cervical), adenocarcinom in situ (ACIS), neoplazie cervicala intraepiteliala grad 3 (CIN 3), neoplazie vulvara intraepiteliala grad 2/3 (VIN 2/3) si neoplazie vaginala intraepiteliala grad 2/3 (VAIN 2/3); 50% din cazurile de neoplazie cervicala intraepiteliala grad 2 (CIN 2); 35-50% din cazurile de neoplazie cervicala intraepiteliala grad 1 (CIN 1), neoplazie vulvara intraepiteliala grad 1 (VIN 1) si neoplazie vaginala intraepiteliala grad 1 (VAIN 1)⁵si 90% din cazurile de condiloame genitale.

Neoplazia cervicala intraepiteliala grad 2/3 (CIN 2/3, displazia cervicala moderata/severa) si adenocarcinomul cervical in situ (ACIS) sunt leziuni precanceroase imediat premergatoare si obligatoriu necesare pentru dezvoltarea ulterioara a cancerului de col uterin. Prin urmare, depistarea si tratarea acestor leziuni precanceroase precursoare previn cancerul. Testul Papanicolau efectuat regulat si controalele ginecologice regulate, cu tratarea leziunilor HPV daca este cazul, previn ca modificarile precanceroase de la nivelul colului uterin cauzate de infectia HPV sa conduca la cancer de col uterin. Majoritatea femeilor care dezvolta cancer de col uterin invaziv nu au efectuat controale regulate pentru screeningul cancerului de col uterin.⁵

Infectia cu HPV si testul Papanicolau

Toate tipurile de HPV pot cauza anormalitati ale testului Papanicolau. Cu toate acestea, la 90% din femei infectia cu HPV devine nedecelabila in decursul a 2 ani, datorita actiunii sistemului imunitar. Numai la o mica proportie a femeilor infectia persista. Infectia persistenta cu HPV cu risc crescut reprezinta factorul de risc principal pentru cancerul de col uterin.
Condiloamele genitale sunt de regula diagnosticate prin simpla vizualizare (inspectie). Insa prezenta condiloamelor genitale implica testarea obligatorie pentru o posibila infectie HPV la nivelul colului uterin.
Majoritatea femeilor sunt diagnosticate cu infectie HPV pe baza testelor Papanicolau anormale. Testul Papanicolau reprezinta mijlocul de diagnostic primar pentru screeningul cancerului de col uterin. O mare proportie din cancerele de col uterin se datoreaza infectiei HPV.

Datorita asocierii intre virusul papiloma uman (HPV) si cancerul de col uterin, testul HPV reprezinta urmatoarea etapa diagnostica la o femeie cu celule anormale la testul Papanicolau. Testul HPV evidentiaza materialul genetic al virusului HPV (AND-ul HPV) aflat in interiorul celulelor colului uterin. ⁶

Infectia cu HPV, metode de tratament

Nu exista un tratament propriu-zis al infectiei genitale cu HPV. La majoritatea femeilor, infectia se vindeca singura, datorita actiunii sistemului imunitar. Tratamentele disponibile pentru infectia genitala cu HPV se adreseaza modificarilor de la nivelul tegumentelor si mucoaselor cauzate de infectia HPV, cum ar fi condiloamele, leziunile precanceroase de la nivelul colului uterin sau cancerul de col uterin.

Exista variate metode de tratament pentru leziunile HPV, fiind optiunea medicului ginecolog ce plan de tratament alege.⁷ Toate metodele terapeutice mentionate pot indeparta leziunile, dar nu elimina virusul din organism. Acesta poate fi eliminat exclusiv prin actiunea sistemului imunitar. Deoarece virusul persista in organism, condiloamele recidiveaza deseori dupa tratament.⁸

Vaccinul HPV

Vaccinul HPV reprezinta primul vaccin creat pentru prevenirea cancerului de col uterin, a leziunilor genitale precanceroase si a condiloamelor genitale datorate HPV. Vaccinul mimeaza boala si creeaza rezistenta. NU este un vaccin cu virus viu sau virus inactivat, prin urmare nu prezinta niciun risc. Vaccinul previne infectarea cu patru tipuri de HPV: 6, 11, 16 si 18. Efectele secundare ale vaccinului sunt minore si inconstante: subfebrilitate, inrosirea sau iritatia pielii la locul injectiei. Vaccinul este eficient in proportie de 95-100% impotriva tipurilor HPV 6, 11, 16 si 18. Indicatiile absolute de administrare a vaccinului sunt fetele si femeile cu varste cuprinse intre 9-26 ani. Este ideala administrarea vaccinului inaintea debutului vietii sexuale.

Vaccinul nu trateaza si nu vindeca infectia HPV. Persoanele care sunt deja infectate cu un tip de HPV sunt protejate prin administrarea vaccinului de infectarea cu celelalte tipuri de HPV. Deci este utila administrarea vaccinului chiar in prezenta unei infectii cu HPV. Vaccinul HPV ofera protectie continua impotriva infectiei cu tipurile de virus HPV 6, 11, 16 si 18, cel putin 5-6 ani de la administrare.

Bibliografie:

Sánchez-Alemán MA, Uribe-Salas FJ, Lazcano-Ponce EC, Conde-Glez CJ. Human papillomavirus incidence and risk factors among Mexican female college students. Sex Transm Dis. Apr 2011;38(4):275-8.
Castle PE, Rodríguez AC, Burk RD, Herrero R, Wacholder S, Hildesheim A, et al. Long-term persistence of prevalently detected human papillomavirus infections in the absence of detectable cervical precancer and cancer. J Infect Dis. Mar 15 2011;203(6):814-22.
Giuliano AR, Lee JH, Fulp W, et al. Incidence and clearance of genital human papillomavirus infection in men (HIM): a cohort study. Lancet. Mar 12 2011;377(9769):932-40.
Chaturvedi AK, Katki HA, Hildesheim A, Rodríguez AC, Quint W, Schiffman M, et al. Human papillomavirus infection with multiple types: pattern of coinfection and risk of cervical disease. J Infect Dis. Apr 1 2011;203(7):910-20.
Becker TM, Stone KM, Alexander ER. Genital human papillomavirus infection. A growing concern. Obstet Gynecol Clin North Am. Jun 1987;14(2):389-96.
Winer RL, Lee SK, Hughes JP, Adam DE, Kiviat NB, Koutsky LA. Genital human papillomavirus infection: incidence and risk factors in a cohort of female university students. Am J Epidemiol. Feb 1 2003;157(3):218-26.
Chuang TY. Condylomata acuminata (genital warts). An epidemiologic view. J Am Acad Dermatol. Feb 1987;16(2 Pt 1):376-84.
Chuang TY, Perry HO, Kurland LT, Ilstrup DM. Condyloma acuminatum in Rochester, Minn, 1950-1978. II. Anaplasias and unfavorable outcomes. Arch Dermatol. Apr 1984;120(4):476-83.