Bradicardie: cauze, tratament și riscuri asociate

Bradicardia este definită ca o tulburare de ritm cardiac (aritmie), ce se caracterizează printr-o frecvență cardiacă mai mică decât cea normală. În repaus, inima bate între 60 și 100 ori pe minut. În bradicardie, bătăile inimii coboară sub valorea de 60 bmp (bătăi pe minut), aspect cunoscut și sub denumirea de puls mic.

Poate fi normal ca adulţii tineri, sănătoşi și sportivii să aibă o frecvența cardiacă între 40 și 60 bpm. În schimb, în cazul vârstnicilor sau persoanelor bolnave, bradicardia poate fi o problemă serioasă dacă ritmul cardiac este foarte lent și inima nu poate pompa suficient sânge bogat în oxigen. Când se întâmplă acest lucru, aritmia provoacă simptome precum amețeală, oboseală, confuzie, dificultăți de respirație și leșin.

Bradicardia poate avea o varietate de cauze, inclusiv probleme cardiace, administrarea anumitor medicamente sau dezechilibrele electrolitice. Tratamentul va depinde de cauza care provoacă aritmia și severitatea simptomelor și poate include modificări ale stilului de viață, shimbarea medicamentelor pe care un pacient le utilizează sau implantarea unui stimulator cardiac.

Dacă nu este depistată și tratată la timp, bradicardia poate duce la complicații precum insuficiența cardiacă.

Brahicardie – generalități

Bradicardia înseamnă un ritm cardiac prea lent în comparație cu valorile normale – sub 60 bpm. Însă, ceea ce este considerat prea lent pentru unii poate fi normal pentru alții. Totul depinde de vârstă și condiția fizică. La persoanele tinere, sportive, precum și în ce priveşte atleții de performanță, frecvența cardiacă în repaus mai mică de 60 bpm este considerată normală. Datele arată că aproape 25% din bărbații de vârstă tânără au frecvența cardiacă între 50 şi 60 bpm. Bradicardia nu îi afectează deoarece, deși inima bate mai încet, pompează sângele mai eficient, satisfăcând nevoile organismului. De asemenea, ritmul cardiac poate scădea sub valoarea de 60 bpm în timpul somnului.

Persoanele vârstnice sunt mai predispuse la bradicardie. Această afecțiune provoacă simptome la aproximativ 1 din 600 de pacienți de peste 65 de ani.

Bradicardia nu trebuie confundată cu tahicardia, cele două fiind afecțiuni diferite. Tahicardia este frecvența cardiacă prea mare, peste 100 bpm.

Bradicardie – factori de risc

Bradicardia este adesea asociată cu deteriorarea țesutului cardiac din cauza unor probleme cardiace. Așadar, orice lucru care contribuie la creșterea riscului de probleme cardiace poate crește și riscul de bradicardie.

Factorii de risc cunoscuți pentru bolile de inima favorizează și apariția bradicardiei:

• vârsta înaintată – ritmul cardiac încetinește pe măsură ce înaintăm în vârstă;
• fumatul;
• consumul excesiv de alcool și droguri;
• stresul și anxietatea.

Bradicardie – cauze

Inima este un organ tetracameral: două camere superioare numite atrii (atriul stâng și atriul drept) și două camere inferioare  numite ventriculi (ventriculul stâng și ventriculul drept). În atriul drept se află un grup de celule numit nodul sinusal. Nodul sinusal este stimulatorul cardiac natural al inimii, producând semnalul electric care declanșează fiecare bătaie a inimii.

Bradicardia apare atunci când aceste semnale electrice încetinesc sau sunt blocate. La unii oameni, problemele nodului sinusal provoacă alternarea ritmului cardiac rapid cu cel lent (sindromul bradicardie-tahicardie).

Bradicardia poate apărea și dacă există o problemă la mecanismul de conducere a impulsurilor electrice de la atrii la ventriculi (bloc atrioventricular).

Alte cauze ale bradicardiei pot fi:

• cardiomiopatie;
• malformații cardiace congenitale;
• miocardită;
• hipertensiune;
• infarct miocardic;
• hipotiroidie;
• hiperpotasiemie;
• apnee obstructivă de somn.

Bradicardia poate să apară și ca efect secundar al utilizării anumitor medicamente – beta-blocante, digitalice, clonidină.

Simptome și manifestări în bradicardie

Bradicardia poate fi simptomatică sau asimptomatică. Manifestările clinice se observă atunci când, din cauza frecvenței cardiace prea lente, nu ajunge suficient sânge oxigenat la creier și alte organe vitale.

Simptomele bradicardiei includ:

• oboseală sau senzație de slăbiciune;
• amețeli;
• confuzie;
• lipotimie (stări de leșin);
• sincopă (leșin);
• dispnee (dficultăți de respirație);
• intoleranță ortostatică (oboseală la efort);
• angină pectorală (dureri în piept);
• tulburări de vedere;
• hipotensiune (scăderea tensiunii arteriale).

Opțiuni de tratament pentru pacienții cu bradicardie

Dacă nu provoacă manifestări și calitatea vieții pacientului nu este afectată, bradicardia nu necesită niciun tratament. În restul situațiilor, tratamentul bradicardiei va depinde de cauză, precum și de gravitatea simptomelor.

De exemplu, dacă frecvența cardiacă prea lentă este o consecință a hipotiroidismului, tratamentul disfuncției glandei tiroide va determina revenirea la normal a ritmului cardiac.

Multe medicamente, inclusiv cele prescrise pentru tratarea altor afecțiuni cardiace, pot provoca bradicardie.

Când alte tratamente nu sunt posibile și simptomele bradicardiei sunt severe se va recomanda implantarea unui stimulator cardiac (pacemaker) pentru a controla ritmul cardiac. Stimulatorul cardiac este un dispozitiv de mici dimensiuni care analizează activitatea inimii și când detectează modificări ale frecvenței cardiace va trimite semnale electrice către mușchiul cardiac pentru a accelera bătăile. Implantarea unui stimulator cardiac necesită o procedură chirurgicală minim-invazivă.

Chirurgia este soluția și pentru bradicardia apărută din cauza unor malformații cardiace congenitale, iar ritmul cardiac se va normaliza.

Bradicardie – complicații și riscuri asociate

În absența tratamentului, bradicardia duce la instalarea complicațiilor atunci când simptomele sunt severe și se manifestă pe o perioadă lungă de timp.

Posibilele complicații ale bradicardiei pot include:

• sincope repetate (pierderea totală a conștinței);
• insuficiență cardiacă – incapacitatea inimii de a pompa cantitatea de sânge necesară funcționării optime a organismului;
• stop cardiac (în cazuri extreme) – sângele nu mai ajunge la creier și la organele vitale. stopul cardiac reprezintă o urgență medicală. Dacă nu se intervine imediat, pacientul este în pericol de a-și pierde viața.

Sfaturi pentru prevenție

Orice schimbare a stilului de viață pentru a avea grijă de sănătatea inimii ajută și la prevenirea bradicardiei. Se recomandă activitatea fizică în mod regulat, sportul ajutând la reducerea riscului de boli cardiovasculare și la controlul tensiunii arteriale. Organizația Mondială a Sănătății recomandă persoanelor adulte, sănătoase, cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani, să facă minimum 30 de minute de activitate fizică de intensitate moderată 5 zile pe săptămână sau cel puțin 20 de minute de activitate fizică intensă, 3 zile pe săptămână. Mișcarea ajută și la controlul tensiunii arteriale, hipertesiunea fiind un factor de risc pentru bolile de inimă.

Alte sfaturi de la specialiști

• Menținerea unei greutăţi sănătoase.
• Adoptarea unei diete sănătoase – consumul unei cantităţi mari de legume și fructe, reducerea consumului de alimente bogate în grăsimi și zahăr.
• Renunţarea la fumat – fumatul este considerat cel mai mare dușman al inimii, fiind un factor de risc major pentru afecțiunile cardiovasculare. Fumătorii sunt de până la patru ori mai predispuși la a dezvolta boli de inimă, faţă de persoanele nefumătoare.
• Realizarea conroalelor de rutină la medicul cardiolog.

Surse: heart.org, mayoclinic.org, clevelandclinic.org

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Dr. Adriana Bîrcă

medic specialist cardiologie, Spitalul de Boli Cardiovasculare Angiomedica