Colecistita: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Colecistita este termenul care definește inflamația colecistului (vezicula biliară), organ anexat ficatului, sub formă de săculeț, cu rolul de a stoca temporar bila. În practica medicală, în momentul în care o patologie se definește cu sufixul „-ită” (colecistită, conjunctivită, dermatită și altele), vorbim despre inflamația organului respectiv, de etiologie specifică. În cazul de față, inflamația colecistului poate avea etiologie multilaterală, însă cel mai frecvent apare ca urmare a obstrucționării ductului cistic (calea de golire a vezicii biliare) din cauza calculilor biliari sau a „nămolului biliar”, un sediment format de calculii biliari de dimensiuni relativ mici.

Colecistita poate fi de două tipuri, acută și cronică. Forma acută se consideră a fi mult mai greu de tratat și provoacă episoade recurente de durere, din cauza stării inflamatorii. Colecistita care prezintă caracter cronic este cauzată de o inflamație persistentă a vezicii, care are drept rezultat o disfuncție mecanică sau fiziologică a golirii acesteia. Durerea resimțită este una pe care mulți pacienți o descriu drept „mocnită”, cu exacerbări acute. Colecistita cronică se prezintă de obicei cu sau fără depozite de calculi biliari, dar cele mai multe cazuri se prezintă cu colelitiază. Pentru că forma cronică de colecistită poate fi asimptomatică, uneori este diagnosticată involuntar.

Colecistita – cauze și factori de risc

Etiologia cazurilor de colecistită este reprezentată de blocarea ductului cistic care provoacă, în scurt timp, inflamație. Vezica biliară nu numai că stochează bila, dar o poate și concentra. Bila concentrată este mult mai susceptibilă spre a precipita, formând calculi și „nămol biliar”, ceea ce poate apărea din cauza stazei bilei, suprasaturării cu colesterol și lipide a ficatului. În cazurile în care canalul cistic este blocat de un calcul, vorbim despre colecistită acută calculoasă. Pe de altă parte, este important de știut faptul că o persoană poate avea dureri cauzate de blocarea în mod temporar a ductului, iar în acest caz este vorba despre colică biliară (criză de bilă).

Diagnosticul de colică biliară este actualizat la colecistită acută calculoasă atunci când durerea nu se rezolvă în decurs de șase ore de la debut. Dacă prin examen ecografic nu se observă nicio piatră la nivelul colecistului, se ridică suspiciunea de colecistită acută necalculoasă. În cea mai mare parte (95% dintre cazuri), persoanele cu colecistită acută prezintă și calculi biliari. Rareori colecistita se datorează infecțiilor bacteriene care provoacă inflamația colecistului. Există date care susțin că și stresul oxidativ ar fi implicat în etiologia bolii, ca urmare a acțiunii nocive pe care radicalii liberi de oxigen și azot o manifestă asupra celulelor țesutului biliar.

Alți factori de risc care pot predispune o persoană la colecistită sunt următorii:

• sexul feminin (estrogenul poate duce la o scădere a contractilității vezicii biliare și la stază biliară, concomitent cu stimularea secreției de colesterol hepatic);
• obezitatea;
• pierderea rapidă în greutate;
• dieta foarte bogată în grăsimi (ca urmare a necesității de a secreta bilă în exces);
• dieta foarte săracă în grăsimi (ca urmare a faptului că bila este concentrată la nivelul vezicii biliare – staza biliară –, crescând astfel riscul de sedimentare și precipitare);
• diabetul zaharat;
• anumite afecțiuni hepatice și gastrointestinale;
• infecțiile bacteriene recurente.
• vârsta înaintată.

Colecistita – simptome și manifestări

Colecistita se prezintă cu simptome specifice, frecvent exacerbate postprandial, după mese care sunt bogate în grăsimi:

• dureri abdominale cu localizare în cadranul superior drept, ale căror intensitate progresează odată cu trecerea timpului;
• senzație de balonare;
• intoleranță alimentară (în special la alimente bogate în grăsimi și picante);
• flatulență;
• greață;
• vărsături;
• icter (considerat mai mult o complicație, ca urmare a acumulării de bilirubină în sânge), cu îngălbenirea ochilor și a pielii.

Tabloul simpatomatologic descris este viabil pentru colecistita cronică. Cazurile acute prezintă simptome asemănătoare, doar că mult mai severe. Frecvent, simptomele pot fi ușor confundate cu problemele cardiace: se constată durere abdominală în cadranul superior drept în momentul palpării profunde, semnul Murphy (palparea abdomenului la nivelul hipocondrului drept, odată cu inspirul profund al pacientului). De asemenea, există și un comportament alimentar specific care duce la atacul acut, cum ar fi o masă bogată în grăsimi și sosuri. La colecistita cronică, se mai obișnuiește ca durerea să iradieze în jurul taliei, mijlocul spatelui sau vârful scapular drept.

Diagnosticul de colecistită

Diagnosticul de colecistită se pune pe seama unui examen fizic relevant și anamnezei. Se pare că hemoleucograma completă și panoul metabolic complet sunt, de asemenea, importante. Dar, în cazurile de colecistită cronică, aceste rezultate pot fi normale. Colecistita acută s-ar putea să se prezinte și cu un număr cresc de globule albe și o concentrație crescută a enzimelor hepatice (TGP, TGO). Nivelurile de amilază și lipază trebuie cuantificate pentru a se exclude pancreatita (care se prezintă, din punct de vedere simptomatologic, asemănător cu colecistita). Adesea, un examen CT (tomografie computerizată) sau ecografia au rezultate relevante pentru diagnostic.

Colecistita – opțiuni de tratament

Tratamentul cel mai eficient pentru colecistita cronică este colecistectomia laparoscopică, care presupune îndepărtarea chirurgicală a colecistului. În cazul în care pacientul nu se pretează unei intervenții chirurgicale, se recomandă drenajul percutan al vezicii biliare. Există dovezi care ar susține că tratamentul calculilor biliar cu ursodiol a avut succes la unele persoane, însă eficiența sa nu este pe deplin susținută. Pacienții care nu sunt candidați favorabili pentru intervențiile de natură chirurgicală sau care nu doresc să fie supuși uneia, pot fi observați îndeaproape și pot să urmeze tratament conservator: dietă cu conținut scăzut în grăsimi și antiinflamatoare.

În cazul în care inflamația colecistului este cauzată de infecții bacteriene, se inițiază tratamentul cu antibiotice. Cu toate acestea, este foarte important de descoperit agentul etiologic, deoarece există riscul ca tratamentul să nu fie eficient, deși se prescriu frecvent antibiotice cu un spectru deosebit de larg de acțiune. O metodă chirurgicală de tratament este și colangiopancreatografia retrogradă endoscopică, care presupune aspirul calculilor biliari și îndepărtarea acestora. Toate metodele chirurgicale au un prognostic favorabil dar necesită spitalizarea pacientului pentru 1-2 zile, în funcție de riscul presupus de complicații și de alte particularități biologice.

Posibile complicații ale colecistitei

Majoritatea cazurilor necomplicate de colecistită au un prognostic excelent. În multe cazuri, și tratamentele de susținere ajută la ameliorarea simptomelor. Pentru a preveni complicațiile, cele mai multe cazuri sunt tratate prin colecistectomie electivă. În unele cazuri mai severe, în special în cele de infecție, bacteriile pot prolifera în vezica biliară, ducând la colecistită acută sau chiar la colecții de puroi. Calculul biliar poate eroda în duoden, afectând ileonul termina, ceea ce va duce la ileus (ocluzie intestinală). Rareori, pacientul dezvoltă colecistită emfizematoasă acută, ca urmare a prezenței microorganismelor care produc gaze (Clostridium, E. coli, Klebsiella).

Această prezentare este frecventă la diabetici și are o rată ridicată de mortalitate. Relația dintre colecistita cronică și cancerul vezicii biliare este controversată. Deși s-a dovedit că inflamația, în special cea cronică, este asociată cu un risc crescut de cancer, datele privitoare la o eventuală asociere sunt limitate. Forma xantogranulomatoasă este o variantă a colecistitei cronice, în care inflamația continuă duce la îngroșare și fibroză, care se extinde dincolo de peretele vezicii. Într-o astfel de variantă severă, apariția abceselor și fistulelor este mai frecventă. În practica clinică, afecțiunea este considerată una „pre-malignă”, cu un risc ușor crescut de malignizare.

Alte complicații ale colecistitei acute includ:

• abcesul intraabdominal;
• leziuni ale căilor biliare;
• leziuni hepatice;
• leziuni ale intestinului subțire;
• infecții;
• colangita;
• distensia și ruperea vezicii biliare;
•  

Abordul chirurgical al acestei boli prezintă cele mai bune reușite, cu rezolvarea simptomelor și limitarea riscului de complicații asociate.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459171/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470236/
3. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cholecystitis/symptoms-causes/syc-20364867
4. https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/cholecystitis
5. https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/stomach-liver-and-gastrointestinal-tract/acute-cholecystitis
6. https://www.nhs.uk/conditions/acute-cholecystitis/
7. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15265-gallbladder-swelling–inflammation-cholecystitis