Informații despre diareea acută infecțioasă la copii

Diareea este caracterizată de creşterea numărului de scaune pe zi şi reducerea consistenţei lor (moi sau apoase), cu sau fără elemente patologice, cum ar fi mucus, puroi sau sânge.

Diareea la copii – cauze

• Infecţii virale – virusuri cu tropism digestiv, cum ar fi: rotavirus, adenovirus, cocksakie virus, virusul norwalk, astrovirusuri etc.
• Infecţii bacteriene – Salmonella, Shigella, Yersinia, Escherichia coli.
• Giardia lambli.
• Parazitoze intestinale – helminţi.
• Alte infecţii virale – hepatite virale.

Aceste infecţii au o frecvenţă mai mare în colectivităţi, deoarece sunt foarte contagioase şi se transmit uşor, în special prin mâini murdare, alimente şi apă contaminate. Simptomele în diareea acută infecţioasă la copii includ inapetenţă, greaţă, vărsături, febră, dureri abdominale, flatulenţă în primele 2-3 zile şi diaree cu scaune frecvente moi sau apoase, ce pot conţine elemente patologice ca mucus, sânge sau puroi. În general, diareea virală este limitată la o perioadă de 5-7 zile, uneori mai mult, până la 10-14 zile, în cazul infecţiilor cu enterovirusuri.

Diareea la copii – etiologie

Etiologia diareii poate fi determinată prin examene de scaun sau teste de sânge. Tratamentul include, în principal, o dietă bazată pe lapte hipo- sau delactozat, soluţii de rehidratare orală (ORS), orez, supă de morcovi, supă de legume, pâine prajită, cereale, banane. Pentru copiii sub 4-5 luni, alimentaţi natural, nu se recomandă oprirea alăptării şi se pot adăuga, la nevoie, soluţii de rehidratare orală. De asemenea, în diareea infecţioasă la copii se pot folosi şi medicamente antidiareice, în funcţie de vârsta copilului şi severitatea simptomelor.

Diareea infecţioasă

În cazurile severe de diaree infecţioasă, în special bacteriană, se pot folosi medicamente antiinfecţioase sau antibiotice, în funcţie de rezultatele analizelor şi sensibilitatea germenilor implicaţi. În orice caz, este foarte important să fie hidratat copilul, deoarece diareea poate duce la deshidratare într-un timp foarte scurt. În concluzie, copiii trebuie să primească permanent un aport de lichide.

Din punct de vedere epidemiologic, diareea acută infecţioasa afectează, în principal, colectivităţile de copii, având o foarte mare rată de transmitere. Deoarece eliminarea virusurilor, bacteriilor şi paraziţilor se face în general prin fecale, calea de transmitere este fecal-orală, prin mâini murdare, apă sau alimente contaminate.

Debutul simptomatologiei

Debutul simptomatologiei poate fi treptat sau brusc, în plină stare de sănătate, cu  febră, anorexie, greaţă, vărsături, dureri abdominale difuze sau colicative, uneori localizate periombilical sau în fosele iliace, flatulenţă, meteorism abdominal. Aceste simptome durează în general 1-3 zile, urmate de apariţia scaunelor diareice > 4-5/zi, al căror aspect poate uneori sugera etiologia bolii.

Diareea infecţioasă la copii cauzată de rotavirus

Infecţiile cu rotavirus se întâlnesc cel mai frecvent la copii (75% din cazuri), în special în colectivităţi, putându-se declanşa uneori mici epidemii şi se caracterizează prin scaune lichide sau cu mucus şi, uneori, striuri sangvinolente. Sunt, în general, autolimitate, eliminarea virusului făcându-se pe cale fecală, în aproximativ 5-7 zile. În cazuri rare poate duce la deshidratare, mai ales când sunt asociate şi vărsăturile, iar copilul nu se poate hidrata eficient sau la copiii mici, sugari sau imunodeprimaţi.

Diareea infecţioasă la copii cauzată de Salmonella, Shigella, Escherichia coli, Giardia lamblia 

• Infecţiile cu Salmonella se caracterizează prin scaune lichide, urât mirositoare, în număr mare (> 10/zi), iar boala apare după ingestia de alimente contaminate, mai ales în perioada caldă (prăjituri, creme, ouă, sosuri, maioneză etc).
• Infecţiile cu Shigella se caracterizează prin scaune cu elemente patologice – mucus, puroi sau sânge şi stare febrilă accentuată.
• În infecţiile cu Escherichia coli apar scaune apoase, verzui, urât mirositoare, uneori cu sânge.
• Giardia lamblia determină apariţia unor scaune foarte urât mirositoare, asociate cu flatulenţă, vărsături, dureri abdominale şi, uneori, prurit anal.

Cauzele diareii

Pentru a se determina eventualele cauze ale diareii, anamneza riguroasă este foarte importantă, se cer date despre alimentaţia copilului, igienă, date epidemiologice (dacă mai sunt afectaţi şi alţi membri ai familiei sau aparţinând aceleiaşi colectivităţi).

Examenul clinic oferă puţine date de diagnostic, putându-se evidenţia uneori paloare, meteorism abdominal, borborisme, tegumente uscate, pliu cutanat leneş în cazul deshidratării peste 5-10%, dureri abdominale difuze la palpare, uneori eritem fesier sau perianal.

Diagnosticul pozitiv de diaree

Se stabileşte prin examene ale scaunului, şi anume: coprocultura, examen coproparazitologic, coprocitograma, amprenta anală (pentru evidenţierea chisturilor de Giardia), teste diagnostice din scaun (pentru rotavirus).

În cazul diareei la copii, cea mai de temut complicaţie este deshidratarea, care poate apărea rapid în lipsa unei monitorizări atente a evoluţiei copilului. De asemenea, se citează şi cazuri de intoleranţă la lactoză, secundară infecţiilor cu rotavirus.

Tratament pentru diaree la copii

Igieno-dietetic

Pentru evitarea deshidratării şi întreţinerii diareei. Pentru copiii alăptaţi la sân, nu se recomandă întreruperea alimentaţiei naturale şi, la nevoie, se pot adăuga soluţii orale de rehidratare între mese (ORS). Pentru copiii care primesc formulă de lapte şi au multe scaune diareice/zi se poate folosi o formulă de lapte hipo- sau delactozată până la terminarea episodului diareic, după care se reintroduce treptat formula de lapte primită anterior. În cazul sugarilor mai mari de 4-5 luni, diversificaţi, şi a copiilor mai mari de 1 an se poate institui un regim alimentar bazat pe orez fiert, mucilagiu de orez, supă de morcovi, supă de legume, cereale, carne fiartă, banană, mere coapte, pâine prăjită, biscuiţi simpli, ceai de mentă neîndulcit. În toate aceste cazuri este foarte importantă hidratarea eficientă şi corectă a copilului, pentru a a compensa piederile lichidiene prin scaun şi vărsături.

În funcţie de severitatea diareii, la sugari regimul dietetic se poate etapiza astfel:

• în primele 4 ore se administrează soluţii hidroelectrolitice pentru rehidratare;
• perioada de tranziţie – până la 24 de ore în care se administrează apă plată, mucilagiu de orez sau supă de morcovi;
• realimentarea – după 24 de ore cu lapte hipo- sau delactozat şi alimentele mentionate anterior. După unele opinii, se poate trece direct la realimentare, fără perioada de tranziţie.

Medicamentos

• Probiotice – pentru refacerea florei intestinale normale.
• Antidiareice – în funcţie de severitatea diareei şi vârsta copilului.
• Medicamente ce reduc motilitatea tubului digestiv, după vârsta de 2 ani.
• Antiinfecţioase.
• Antibiotice – în infecţiile bacteriene, de preferinţă după efectuarea coproculturii şi antibiogramei.
• Antiparazitare.

În paralel, se respectă igiena strictă şi există situaţii în care trebuie recoltate probe şi de la ceilalţi membri ai familiei, uneori cu administrarea aceluiaşi tratament. Evoluţia bolii este, de cele mai multe ori, favorabilă odată cu instituirea regimului alimentar şi a tratamentului etiologic, cu restitutio ad integrum.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. Ciofu E., Ciofu C. – “Esentialul in pediatrie” editia a 2-a, Ed. Medicala Amaltea, Bucuresti, 2002 – pag. 348-358, 376-379;
2. Matei D. – “Esentialul in medicina de familie” Editura Medicala Amaltea, 2007;
3. Muntean I. – „Vademecum de pediatrie”, Ed. Medicala, Bucuresti 2007, pag. 195-200;
4. Restian A. – “Bazele Medicinei de Familie” – editia a 3-a revizuita, Editura Medicala, 2009;
5. “Harrison’s Principles of Internal Medicine” ed. XV- McGraw-Hill, 2001.

Dr. Teodora Trusca

medic specialist medicină de familie, manager calitate Clinicile și Spitalul Medicover