Acasă » Practică medicală » Tipuri de torticolis, de la torticolis spastic la torticolis congenital

Practică medicală

Tipuri de torticolis, de la torticolis spastic la torticolis congenital

Torticolis (tortum collum), afecțiune denumită și „gât răsucit”, reprezintă o atitudine patologică și vicioasă a capului și gâtului, prezentându-se cu o pantă și rotație anormale. Pot exista multe poziții de prezentare a unui caz de torticolis, cum ar fi flexie, extensie, înclinare spre stânga ori spre dreapta. Implicit, denumirile sunt de torticolis orizontal, vertical, oblic sau de torsiune. În cele mai multe cazuri, se observă o disfuncție a mecanismelor neuromusculare locale (distonie focală), distonia cervicală la adulți determinând o contracție tetanică a musculaturii regionale, cu interes asupra mușchiului sternocleidomastodian și/sau mușchiului trapez.

Există mai multe tipuri de torticolis, clasificate în principal în funcție de cauză. Cele trei tipuri frecvent întâlnite în practica medicală sunt torticolis spastic, congenital și iatrogen. Forma cea mai comună este cea spastică (spasmodică), care debutează de obicei la vârstă adultă și nu are o etiologie subiacentă cunoscută. Pare să existe o susceptibilitate genetică, cum ar fi o mutație la nivelul genelor GNAL sau THAP1. Forma congenitală este prezentă la naștere sau apare într-un scurt timp după aceasta, fiind rezultatul unei leziuni sau a unor anomalii genetice. Forma cu etiologie iatrogenă se referă la distonia cervicală secundară tratamentelor medicamentoase.

Torticolis – cauze și factori de risc

Afecțiunea are o etiologie multilaterală și, uneori, poate fi asociată de boli cu potențial deosebit de grav. În funcție de acest lucru, torticolisul se clasifică în mai multe tipuri:

torticolis congenital: în timpul gestației sau la naștere, pot apărea traumatisme care duc la un edem la nivelul mușchiului, generând fibroză congenitală a sternocleidomastoidianului, ceea ce duce la o scurtare a fibrelor acestui mușchi și la inserții defectuoase cu tensionarea capului spre zona afectată;
durere dermatogenă: când există o leziune a pielii gâtului, iar aceasta se scurtează, secundar poate apărea și o limitare a mișcării (de obicei în cazuri de arsuri și cicatrici);
torticolis ocular: se referă la paralizia mușchilor implicați în înclinarea și rotația capului și apare de obicei din cauza suprasolicitării mușchilor extraoculari oblici în copilărie (în cazul în care copilul este ținut într-o poziție care presupune să își dea ochii peste cap);
torticolis reumatologic: apare ca simptom secundar al unor boli reumatologice;
torticolis neurogen: rezultă dintr-o tulburare neurologică (un accident vascular cerebral, de exemplu);
torticolis spastic: cea mai frecventă cauză a rigidității gâtului, rezultă din creșterea excesivă a tonusului muscular (factorii declanșatori sunt stresul emoțional, suprasolicitarea fizică și mișcările bruște). Mușchii gâtului se contractă involuntar și puternic, ducând astfel chiar la o rotație bruscă și involuntară a capului, deosebit de dureroasă;
torticolis banal: apare după o mișcare bruscă și forțată a gâtului sau chiar după odihna într-o poziție relativ neobișnuită, se rezolvă de la sine și nu necesită tratament specific.

De obicei, torticolisul nu este un diagnostic, ci mai degrabă o manifestare a unor condiții. Poate fi congenital sau dobândit și, în funcție de etiologie, poate apărea la orice vârstă. Excepție face forma congenitală de torticolis, care fie apare la naștere, fie la câteva săptămâni după. De cele mai multe ori se prezintă ca o afecțiune izolată. Baza diagnosticului se fundamentează în primul rând pe examinarea clinică, iar terapia fizică este pilonul de bază al tratamentului. Există chiar și alternative chirurgicale, dar ar trebui să reprezinte o opțiune doar atunci când celelalte opțiuni de tratament nu au rezultate dorite sau când se iau în considerare motive estetice.

Tipuri de torticolis

În practica clinică, se diferențială în principal trei tipuri de torticolis. Despre acestea vom vorbi în cele ce urmează, punând accent în special pe cauze și manifestările acestora.

Torticolis congenital

Etiologia formei congenitale rămâne încă necunoscută, deși se vehiculează mai multe teorii privitoare la mecanismul fiziopatologic. Cele mai des citate sunt ischemia, traumatismele care pot avea loc in utero sau în timpul nașterii și malpoziția intrauterină (poziția pelviană). De cele mai multe ori, specialiștii cred că ar fi rezultatul unei deformări intrauterine: spațiu intrauterin limitat (prima sarcină), scăderea volumului de lichid amniotic, sindromul de compresie uterină. Alte cauze care pot duce la torticolis congenital sunt deformarea din cauza poziției, anomaliile vertebrale, fuziunea atlanto-occipitală unilaterală, sindromul Klippel-Feil, pterigion colli.

Cea mai comună formă de torticolis în pediatrie este torticolisul muscular congenital, care este asociat anomaliilor ale mușchiului sternocleidomastoidian. Mușchii gâtului formează un sistem deosebit de complex. Schematic, se disting două niveluri:

superficial (mușchii lungi ai gâtului);
profund (mușchii paravertebrali).

Sternocleidomastoidianul este mușchiul situat în regiunea anterioară a gâtului, care are inserții la nivelul sternului, claviculei, regiunii occipitale și apofizei mastoidiene. Fibrele musculare au o direcție oblică și au rolul de a efectua rotația contralaterală, înclinarea și flexia capului. Dacă mușchiul este afectat, rezultatul este înclinarea capului și gâtului spre partea afectată, în același timp cu rotația capului spre partea opusă. Netratată, afecțiunea poate progresa spre fibrozare și limitarea progresivă a mișcării capului, asimetrie craniofacială și, din nevoia de compensare ca urmare a posturii aberante, scolioză compensatorie.

Torticolis spastic (spasmodic, distonie cervicală)

Distonia este definită drept o contracție involuntară menținută a mușchilor, ceea ce poate duce la o postură anormală, mișcări de răsucire, repetitive sau tremor, și poate fi inițiată sau agravată prin încercarea de mișcare. Vorbim despre torticolis spastic în momentul în care mușchii de la nivelul gâtului se contractă involuntar, ceea ce duce la mișcări aberante de răsucire, extensie și flexie a capului. În cazurile de torticolis spastic, cea mai frecventă manifestare este reprezentată de contracția musculară care duce la înclinarea bărbiei spre unul dintre umeri. Durerea frecvent iradiază spre umeri și poate duce chiar la cefalee cronică.

Torticolis iatrogen

În cazul de torticolis iatrogen, este vorba despre torticolis indus de medicamente, care apare ca o reacție secundară. De cele mai multe ori, această formă de torticolis tinde să dispară după ce tratamentul este întrerupt. Principalele medicamente care pot provoca astfel de evenimente, dar nu doar la nivelul musculaturii gâtului, sunt:

antipsihoticele;
antiepilepticele;
agoniștii dopaminei;
inhibitorii de monoaminooxidază;
metoclopramida;
substanțele ilicite (amfetamine, cocaină);
antihistaminicele;
cofeina;
antagoniștii β-adrenergici;
medicamentele care conțin litiu;
contraceptivele orale;
cimetidina (antagoniști ai receptorilor H₂).

Celelalte forme ale torticolisului sunt relativ mai puțin frecvente, deși, de foarte multe ori, este greu de stabilit etiologia de bază a unei astfel de afecțiuni. Anumite forme pot fi doar temporare și cu severitate redusă, în timp ce altele, din cauza severității, pot necesita chiar injectare directă de toxină botulinică, în vederea paraliziei mușchiului și ameliorării contracturilor patologice.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!