Insolație – cauze, simptome și modalități de prevenire în sezonul cald

Diagnosticul de insolație va prezenta un tablou simptomatologic complex. Adesea, principalul semnal dat de organism este creșterea temperaturii corporale la valori de obicei mai mari de 40° Celsius. Manifestarea vine ca urmare a imposibilității mecanismelor fiziologice ale organismului de a-și asigura termoreglarea. Pentru a se certifica diagnosticul de insolație și a se exclude alte patologii asociate expunerii excesive și neadecvate la soare, trebuie să existe semne clinice și de alterare a sistemului nervos central: acestea implică ataxia (pierderea capacității de coordonare a mișcărilor voluntare), convulsiile, delirul, sincopa, contextualizate frecvent expunerii prelungite la soare sau efortului fizic intens.

Insolația se consideră a fi cea mai gravă manifestare asociată expunerii prelungite la soare și temperaturi ridicate. Aceasta apare atunci când organismul nu își mai poate asigura în mod eficient termoreglarea. Astfel, va crește rapid și semnificativ temperatura corpului, mecanismul transpirației eșuează și corpul nu mai poate fi răcit eficient. La o persoană care suferă de insolație, temperatura corpului poate să ajungă la 40° Celsius în mai puțin de 10-15 minute. În lipsa tratamentului de urgență, această stare ar putea duce la invaliditate permanentă, prin afectare fizică și psihică, și chiar deces. Prezentând un risc major de disfuncție multiorganică, stările de insolație ridică urgențe medicale imediate.

Insolație – cauze și factori de risc

Există un spectru larg de afecțiuni asociate căldurii, motiv pentru care este important să se cunoască care sunt semnele specifice cazurilor de insolație. Există două forme de insolație, catalogate în funcție de circumstanțele în care acestea apar:

• insolație clasică – afectează în mod obișnuit persoanele în vârstă care suferă de comorbidități și afecțiuni medicale cronice;
• insolația de efort – afectează în mod obișnuit persoanele sănătoase, apte din punct de vedere fizic, care practică exerciții fizice intense pe vreme caldă sau umedă sau care depun eforturi prelungite (muncitori, militari, sportivi).

Termoreglarea corpului este deosebit de eficientă, cunoscându-se faptul că o schimbare de 25-30° Celsius în temperatura ambientală duce la o schimbare de doar 1° Celsius a temperaturii organismului.  În schimb, în momentul în care umiditatea aerului este de peste 75%, răcirea corpului mai ales prin procesul de evaporare devine deficitară. Alte metode de eliminare a căldurii excesive, cum sunt radiația, convecția și conducția nu reușesc să atingă randamentul necesar când temperatura din mediul ambiental depășește temperatura pielii. În astfel de condiții, riscul ca o persoană să dezvolte insolație crește semnificativ, îndeosebi dacă sunt prezenți și potențialii factori de risc asociați cu o incidență mult mai crescută a acestei afecțiuni:

• grupe de risc – copii și persoane înaintate în vârstă;
• expunerea bruscă la valuri de căldură (începutul verii sau călătoritul într-o țară călduroasă);
• administrarea anumitor medicamente: vasoconstrictoare, beta-blocante, diuretice, precum și medicamente antidepresive sau antipsihotice;
• anumite condiții de sănătate: boli cardiace, pulmonare, diabet, hipertensiune arterială;
• pbezitatea și sedentarismul;
• practicarea de activități fizice intense (sporturi, antrenamente militare);
• deshidratarea;
• consumul de alcool, substanțe ilicite și tutun.

Insolație – simptome

Persoanele care suferă de insolație ajung de cele mai multe ori să aibă nevoie de spitalizare. În esență, simptomele sunt caracteristice, dar pot varia în funcție de durata expunerii, de violența expunerii și de particularitățile biologice ale persoanei respective. Cazurile de insolație de efort se deosebesc de cazurile de insolație clasică prin anhidroză, adică lipsa transpirației.

Din tabloul simptomatologic asociat cazurilor de insolație fac parte următoarele simptome relevante:

• hipertermia (frecvent mai mare de 40°C), care nu poate fi asociată stărilor febrile;
• tahicardie și tahipnee, aproximativ un sfert dintre persoanele cu insolație fiind hipotensive;
• slăbiciune, letargie;
• greață, vărsături;
• xerostomie și xerodermie;
• oligurie;
• hemoragii masive;
• pacientul cu insolație clasică va avea pielea fierbinte și uscată, din cauza faptului că există un eșec al mecanismului fiziologie de transpirație;
• alterări și disfuncții neurologice: confuzie, delir, amețeli, agitație, convulsii;
• au existat cazuri în care pacienți cu insolație de efort au prezentat convulsii și incontinență sfincteriană;
• de cele mai multe ori, persoana afectată de insolație de efort va transpira excesiv;
• în cazurile de insolație clasică predomină alcaloza respiratorie, iar în insolația de efort este prezentă și acidoza lactică;
• hipocalcemia, hiperfosfatemia și hiperkaliemia reflectă degradarea musculară din cazurile de insolație de efort, rabdomioliza fiind mai frecventă în aceste cazuri decât în cele clasice;
• în insolația clasică, creșterea TGO și TGP reprezintă principalele alterări biochimice;
• leziunile renale și manifestările hepatice pot fi prezente în ambele forme de insolație.

Insolație – tratament

Redobândirea temperaturii fiziologice a corpului reprezintă principala strategie de tratament a cazurilor de insolație. Este obligatoriu să se măsoare în mod permanent temperatura centrală a corpului, folosindu-se o sondă rectală sau esofagiană, iar modalitățile de răcire ar trebui oprite odată ce organismul atinge temperatura de 38-39°C. Imersia în baia de gheață pare a fi cea mai eficientă și accesibilă metode de a reduce temperatura corpului, însă, la persoanele înaintate în vârstă, s-ar putea să nu fie fezabilă. Alte metode obișnuite includ aplicarea de pachete cu gheață la nivel inghinal sau axilar și folosirea unui ventilator cu soluție salină rece.

Hidratarea este importantă atât pentru răcirea persoanei cu insolație, cât și pentru redobândirea homeostaziei electrolitice. Hiponatremia poate fi corectată prin consumul de băuturi bogate în sodiu, absorbția fiind una rapidă și completă la majoritatea persoanelor. În schimb, în cazul în care persoana este confuză, inconștientă sau incapabilă de a tolera lichidul pe cale orală, poate fi necesară administrarea unei perfuzii intravenoase. Antipireticele nu au niciun efect în caz de insolație și au potențial hepatotoxic. Starea persoanei trebuie atent monitorizată, cu certificarea funcționării cardiace și pulmonare. Resuscitarea cardiopulmonară este necesară în cazul în care pacientul cu insolație intră în stop cardio-respirator.

Insolație – modalități de prevenire în sezonul cald

În cele din urmă, a preveni este mult mai ușor decât a trata. Prin urmare, pentru a reduce riscul de insolație, ar trebui avute în vedere o serie de practici esențiale, după cum se detaliază în continuare.

• Se va evita expunerea prelungită la soare, în special în zilele cu temperaturi extreme. Datele indică faptul că în intervalul orar 10:00-16:00 soarele este cel mai puternic, iar indicele UV este cel mai ridicat.
• Se va purta îmbrăcăminte adecvată, lejeră, subțire, în culori deschise, care permite aerisirea și circulația aerului, pentru a se evita supraîncălzirea corpului. Nu se recomandă haine care sunt închise la culoare sau mult prea strâmte.
• Hidratarea optimă este esențială pentru a eficientiza mecanismele de termoreglare și pentru a facilita transpirația.
• Pe cât este posibil, se vor evita ieșirile în aer liber, în special de către grupele de risc, pentru a reduce riscul de insolație.
• Nu se vor lăsa copiii nesupravegheați în mașini. De asemenea, persoanele în vârstă ar trebui contactate frecvent, întrucât sunt mult mai predispuse să facă insolație.
• Se vor purta ochelari de soare, pălării cu boruri largi și șepci, iar pielea va fi protejată prin aplicarea de creme cu factor de protecție solară.
• Se va evita practicarea de exerciții fizice intense, spațiile închise (mașini, cabine de bronz) care nu dispun de ventilație adecvată sau aer condiționat, precum și muncile fizice intense.
• Se va asigura un aport adecvat de lichide și săruri minerale, pentru a înlocui pierderile prin transpirație. Un simptom semnificativ al stării de deshidratare îl reprezintă culoarea urinei, mai mult decât nevoia fiziologică de a bea apa. În cazul în care urina are o culoare galben-închis, poate reprezenta un semn al deshidratării.
• Se va avea în vedere faptul că persoanele care urmează diferite tratamente medicamentoase sau suferă de anumite afecțiuni sunt mult mai predispuse să sufere din cauza căldurii. Dintre medicamentele care pot modifica modul în care o persoană reacționează la căldură fac parte următoarele: antibioticele, antihistaminicele, beta-blocantele și vasoconstrictoarele, diferite tipuri de antidepresive și antipsihotice, laxativele, anticonvulsivantele, diureticele, precum și substanțele ilicite.

Rata mortalității în cazurile de insolație de efort este relativ scăzută (3-5%), prin comparație cu cea din cazurile de insolație clasică (10-65%). Rata depinde îndeosebi de etiologia prezentării, dar și de comorbiditățile asociate diagnosticului și vârsta înaintată a pacientului. În cazurile în care răcirea organismului are loc precoce și fără nicio complicație, există rată de mortalitate de 0 în rândul pacienților tineri. În schimb, sechelele pot persista dincolo de disfuncția SNC-ului, implicând leziuni intestinale, renale, mușchilor scheletici sau ale altor sisteme de organe. Ele pot persista chiar și în ciuda normalizării imediate a temperaturii corpului, și pot include detresă respiratorie acută, rabdomioliză, convulsii, coagulopatii și altele.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537135/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5964884/
3. https://www.cdc.gov/niosh/topics/heatstress/heatrelillness.html
4. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/heat-stroke/symptoms-causes/syc-20353581
5. https://www.nhs.uk/conditions/heat-exhaustion-heatstroke/
6. https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/dehydration-and-heat-stroke
7. https://familydoctor.org/condition/heat-exhaustion-heatstroke/

Andrei Cioată